Lutoasa


Lutoasa

 

Satul Lutoasa apartine comunei Lemnia si este situat in coltul de nord-est al bazinului Trei Scaune, la poalele vestice ale Muntelui Sfantu-Mihai, la sud de Estelnic, pe DJ 114.

 

Vestigii arheologice. Pe varful conic al "Dealului Cetatii", situat intre doua paraie, se afla "Cetatea lui Ciuchian", de forma ovala, inconjurata cu zid de piatra fara mortar. La baza incintei de piatra s-au gasit fragmente ceramice apartinand culturii Wietenberg. Tot in vatra satului s-a descoperit o asezare apartinand culturii Ariusd-Cucuteni, suprapusa de asezarea culturii Wietenberg cu elemente ce amintesc de cultura Noua. Al. Ferenczi a cules, de pe o suprafata arata, situata la sud-est de localitate, fragmente ceramice de factura dacica, din secolele I i. Hr. -I d. Hr. Prima atestare documentara: 1506, Csomortan.

 

Denumiri istorice romanesti: 1733, Csomertan [Ciomartan]; 1787, Csortán [Ciortan]; 1850, Csortan [Ciortan]; 1854, Ciomortan.

 

 In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, sunt conscrisi in Lutoasa si jelerii: Olah Sztoica si Raduly Andras hauaselui fi - Andrei Radul din Muntenia, jeleri. In 1699 erau inregistrati in Lutoasa urmatorii capi de familie romani: Bezan Stefan, Muntyan Janos si Szimion Muntyan.

 

Intr-un document din 1747, intitulat "Problema romanilor", sunt pomenite familiile: Molnar, Farkas, Poloczi si Szulya.  In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Lutoasa figureaza drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

 

Conform statisticilor demografice si atestarilor documentare, prezenta romanilor alaturi de comunitatea secuiasca din Lutoasa era mai distincta in epoca medie a istoriei, contopindu-

se in masa secuiasca in secolele ce au urmat.

Carti Ortodoxe

Cuprins