Olteni


Olteni

Satul Olteni apartine comunei Bodoc si este situat pe soseaua nationala Sfantu Gheorghe-Miercurea Ciuc, pe malul stang al Oltului, la poalele Muntilor Bodoc (706 m).

Vestigii arheologice. In cuprinsul localitatii s-au descoperit naumeroase vase si fragmente de vase, linguri de lut pictate, figurine de lut antropomorfe si zoomorfe, topoare plate de piatra, rasnite primitive de piatra, topoare si impungatori facute din coarne de cerb, toate din epoca preistorica. In stratul de humus de la suprafata statiunii s-au constatat fragmente ceramice si obiecte din fier din a doua epoca a fierului. Pe o ridicatura numita "Cetatea Fetei", se afla o asezare de tip Ariusd-Cucuteni-Tripolie, iar pe locul numit "In dosul cetatii", se afla resturile unei asezari de tip Ariusd. In partea de jos, ramasa intacta, s-au constatat aici un strat cu urme de locuinte (valatuci arsi, vetre etc.), un strat de cenusa si alte urme de cultura ceramica protocucuteniana, monocroma pictata in bicromie si tricromie, lame de silex si obsidiana, pintadere de lut, figurine antropomorfe si zoomorfe, linguri pictate de lut, securi de piatra si numeroase topoare si impungatori facute din coarne de cerb. De asemenea s-au gasit obiecte razlete din epoca romana, fragmente ceramice si un fragment de terra sigillata. In capatul nordic al satului, pe o terasa situata pe malul drept al Oltului, se afla un castru roman, distrus in buna parte de constructii din sec. XVIII si mai ales de castelul Mikó (construit in 1827) si de anexele acestuia ridicate pana la inceputul sec. XX. Zidul de incinta, lat de 1 - 1,20 m, se sprijina pe un val de pamant. Se presupune ca la colturile rotunjite ale castrului nu existau turnuri.

S-a cercetat o poarta, pe latura de sud, flancata de doua bastioane rectangulare. Au fost gasite doua monede de bronz ale imparatului Traian, dintre care una a avut luciul tiparului si se pare ca nu a fost in circulatie. In castru s-au descoperit fragmente de caramizi (inclusiv tegulae mammatae), tigle, ceramica dacica (oale-borcan si cesti) lucrata cu mana, ceramica
romana (de uz comun, ceramica decorata prin stampilare si un fragment de terra sigillata), doua opaite, un fragment de rasnita, cuie si piroane, inele de fier de la canaturile portii, un
varf de lance, o fibula de bronz si un disc de bronz cu o inscriptie incizata (T MAXIM CANDIDVS), precum si patru monede de la Domitian, Traian, Elagabal si Severus Alexander. Din descoperirile mai vechi se mentioneaza cate o moneda de la Titus si de la Antoninus Pius, un tipar de opait, capul unei splendide statui de marmura, infatisand un berbec si capul unei statuete din andezit reprezentand, poate, o divinitate feminina indiana. Unitatea care a stationat in castru a fost, probabil, IIII BE (Cohors IIII Brittonum equitata, IIII Bessorum, IIII Betavorum sau chiar II Besorum?). Din epoca de dupa parasirea castrului dateaza un mormant de incineratie, descoperit langa zid (in interiorul castrului), cu fibula de fier si urna lucrata la roata, cu ornament lustruit. A fost atribuit sec. III-IV. Existenta ceramicii dacice alaturi de cea romana confirma continuitatea elementelor autohtone si convietuirea lor cu cele romane (situatie similara in mai toate castrele si asezarile civile romane). Statistic, dupa ultimele studii publicate, ceramica dacica este mai numeroasa si mai variata decat cea romana. O parte din materialele descoperite sunt consemnate ca provenind din locuintele dacice, avand forme si caracteristici specifice sec. I i. Hr.-I d. Hr. Exista de asemenea un "strat de jos" in care "materialul ceramic descoperit prezinta o ardere secundara si este facut din pasta grosolana".

Prima atestare documentara: 1332, Olzonui.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Ol-Czimir [Oltimer], 1760-1762, Olt Szeme [Olteme]; 1787, Oltu; 1850, Oltii; 1854, Oltemir.

In lustra din 1614 sunt inregistrate urmatoarele familii de romani: Ola Kelemen, Stan Tronarul, Molnar Istvan si Boredes Istvan. Un document din 1639 mentioneaza numele de familie: Biroga, Bogdan, Bucz, Mihalica, Mirchie (Mircea); Roman Stefan si Rattar (Rotaru). Potrivit conscriptiei din 1820, in Olteni locuiau si romanii: Sorbán Sámuel, Joannes Sorbány, Stephanus Sorbány, David Sorbány, Moses Sorbany, Samuel Sorbány, Nicolaus Lunguj, Joannes Lunguj sen., Joannes Lunguj jun., Georgius Perguj, Borbára Bunya. Sabin Opreanu mentioneaza urmatoarele nume de romani in Olteni: Bambuy, Boer, Bogdan, Demaj, Daragics, unele de origine slavona.

Statistica demonstreaza intensul proces de deznationalizare a romanilor si in Olteni, mai ales dupa dualismul din 1867, cand acest proces era deja o practica de stat. Se pastreaza o scrisoare din 1813 a preotului Boer din Olteni, adresata preotului ortodox Streja din Glajeria Malnasului (Micfalau).

Dupa Marea Unire de la 1918 scoala de stat din localitate avea doua sectii: romana si maghiara. Printre invatatorii care si-au desfasurat activitatea la aceasta scoala erau: Gheorghe si Gizela Vasilescu. In actiunea de emotionanta solidaritate nationala cu comunitatile romanesti din zona s-a inscris si prezenta Scolii Normale din Fagaras in localitate, in luna mai 1936, prilej cu care au fost donate o clopotnita si o troita, sfintite in prezenta intregii comunitati si a oficialitatilor judetene. Dupa sfintire a urmat un frumos program artistic.

La 7 decembrie 1939, in Olteni s-a nascut istoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Romane. Studiile secundare le-a urmat la Brasov (unde parintii sai s-au refugiat in toamna anului 1940), in urma Dictatului de la Viena, iar cele superioare la Cluj-Napoca. S-a specializat in Bizantinologie si slava veche la Universitatea din Belgrad (1967) si a absolvit "College d’ Europe" din Bruges (Belgia). Medievist recunoscut, Nicolae Edroiu are numeroase lucrari si studii privind feudalismul timpuriu (scrisul romanesc din Transilvania, tehnicile agricole in tarile romane, ecourile europene ale rascoalei lui Horia etc.). A sustinut teza de doctorat in anul 1974. Sprijina constant viata culturala si stiintifica din zona.

Carti Ortodoxe

Cuprins