Santionlunca


Santionlunca

Satul Santionlunca apartine comunei Ozun, fiind situata pe DN 11 de la Brasov spre orasul Onesti, la o altitudine de 515 m. Se invecineaza la sud cu satul Ozun, iar la est cu comuna Reci si satul Comolau, la vest cu campia comunelor Anghelus si Moacsa.

Vestigii arheologice. Pe malul "Paraului Negru" s-au gasit fragmente ceramice pictate, un topor in forma de calapod, doua ciocane de piatra si o amuleta in forma unui ciocan gaurit, din epoca neolitica, iar intr-o cariera de nisip, in 1966, au fost descoperite fragmente ceramice, apartinand culturii Ciomortan. In curtea unui locuitor se afla urmele unei asezari din prima epoca a fierului, din care provin mai multe fragmente ceramice si o rasnita de piatra. Din locuri neprecizate, de pe teritoriul satului provin: o dalta de tuf neolitica; o greutate si o fusaiola de lut, probabil neolitice; un topor de cupru, cu taisurile in cruce; patru celturi, dintre care doua de tip transilvanean si un vas ceramic rosu, toate datand din epoca bronzului tarziu. In gradina conacului Apor se afla ruinele unei biserici in stil romanic.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Sancto Johanne.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Szint Iuana [Santioana]; 1850, Szint Ivan [Santivan]; 1854, Sin-Iona - Laborfalau. In lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen in 1614, este mentionat in Santionlunca romanul iobag: Bod .omas olah fi. In anul 1686, familia Kozma din Santionlunca a primit titlul nobiliar, numele fiind, foarte probabil de origine romaneasca.

Conscriptia romanilor din 1699 mentioneaza in localitate pe urmatorii: Koszandi Parsmara, Sztanczul Mihaly, Mihaial Homocsa, Juoan Opra, Sztan Gorbe, Kracson Opre, Szocs Janos, Szocs Janos sen, Raduly Dragany, Juon Goga, Juon Goga sen, Kracson Farcas, Dumitrul Berilla, Szavuly Olah, Bodi Rotalyul, Dragomer Olah, Basa Andras, Sztoika Morar, Opra Gergely, Kapata Vaszily, Nidelykul Vakar. Asadar, cativa erau mestesugari, blanari (szocs), un rotar si un morar, iar ultimul fiind probabil chiar vacar.

In anul 1820, sunt consemnati urmatorii locuitori romani in Santionlunca: Joannes Boér, Josephus Boér, Michael Tatuj, vaduva lui Abrahami Ráduly, David Opra, Georgius Szávuly, Andreas Juga, Georgius Halnotsa sen., Andreas Juga, Georgius Gyorgyitze, Valentinus Stojka, Michael Krivetz, Nicolaus Bába, Elias Kosztandi, Joannes Kosztandi, Andreas Vojkuj, Joannes

Bába, David Vollykuj, Franciscus Juga, Franciscus Varga, Georgius Hamotsa, Joannes Sztojka, Joannes Szávuj, Georgius Kapota, Georgius Kapota, Joannes Vojkuj, Georgius Bába sen.,

Michael Vojkuj, Georgius Bába jun., Michael Oprea, Georgius Oprea alias Bába, Nicolaus Bába, Sorban Kitsid, Joannes Kitsid, Adamus Kitsid, Petrus Vántsa, Alexander Flori, Georgius Pakulár, Vid. Joannis Pakulár.

O sursa romaneasca de epoca, si anume conscriptia ortodoxa din 1829 (manuscris inedit), inregistreaza in Santionlunca 46 de familii de romani, cu 224 suflete: Vaicui Ioan, Stan Simion, Mihai Simion, Gheorghe Simion, Hamocea Ioan, Ioan Bardasi, Alexandru Bardas, Gheorghe Veres, David Neadu, Mihai Vaicul, Mihai Baba, Ioan Sociu, Gheorghe Baba, Ioan Sava, Iosiv Palosan, David Veresu, Ioan Stanciu, Gheorghe Homocea, Serban Chicid, Mihai Oprea, David Bardasu, Gheorghe Oprea, Oprea Baba, Nicolae Comsa, Mihai Bordasu, Stan Veresu, Andrei Moraru, David Baba, Ioan Chicid, Mihai Chicid, David Oprea, Gheorghe Simion, Mihai, Gheorghe si Ioan Bolaj, Gheorghe Camdu, Nicolae Baba, Mihai si Miclos Varga, Ioan Bolaj, Nicula Stan, Gheorghe Homocea.

Alta sursa romaneasca, din 1835, precizeaza ca in Santionlunca erau 42 familii neunite cu 228 de suflete, 121 barbati si 107 femei: Simon, Bordas, Chicid, Craciun, Espan, Deman, Vancul, Patachi, Kicid, Kelemen, Baci, Veres, Timar, Nimet, Baba, Opra, Savul, Polosan, Homocea, Comsa, Gheorghe, Bolaj, Moldovan, Ciorga, Boloj, Esan, Fan. In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Santionlunca este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui, de secui si de romani".

Statisticile demografice demonstreaza ofensiva sovina de maghiarizare a statului ungar de pana la 1918, precum si lovi tura de gratie data romanilor si din aceasta localitate in anii 1940-1944. Dupa anii Dictatului de la Viena, comunitatea romaneasca din sat a ramas dispersata.

Pe o notita din 1663, facuta pe Cazania lui Varlaam, de preotul Barsan din Marcus rezulta ca vrednicul paroh oficia slujba si la Ozun, Santionlunca si Comolau.

In anul 1929, slujbele se faceau de catre preotul din Ozun intr-o camera din casa unui taran de la marginea satului. In 1933 a fost ridicata o casa parohiala cu capela.

Biserica cu hramul "Sfantul Nicolae" a fost construita intre anii 1936-1939, prin contributia prefectului Valeriu Bidu, a protopopului Aurel Nistor si a credinciosilor din sat si din localitatile invecinate. Proiectul apartine arhitectului Boga Coloman, iar antreprenorul a fost Ioan Coloman, ambii din Sfantu Gheorghe. Mobilierul si tampla au fost confectionate de catre mesteri locali.

Biserica este zidita in forma de cruce, stilul este combinat cu cel brancovenesc: are in fata doua turle, iar in mijloc turla este asezata pe patru stalpi, cu arcade. Altarul este inspre rasarit cu plafon calota si arcada legata de stalpii de la turla centrala.

Proscomidiarul este la stanga cu firida, in mijloc prestolul, iar la dreapta usa de iesire din altar. In naos se afla doua abside cu plafonul in forma de calota cu arcade. Plafonul naosului este semicilindric, iar in spate se afla podisorul din lemn sustinut de stalpi de lemn. In fata sunt cele doua turle, format octogonal, cu postament format patrat. Intre turnuri se afla un zid, prin usa caruia se face intrarea in biserica direct, fara a mai avea tinda. Ferestrele sunt inalte si inguste, fara vitralii. Catapeteasma si mobilierul este simplu, din brad, vopsit gri fara modele si cu sculpturi foarte simple, lipsind ornamentatia.

Biserica este pictata in stil bizantin si zugravita de pictorul Nita Anghelescu de la Bolintinul de Vale, de langa Bucuresti, in perioada 1937-1938. Este pictata in interior pe calota din altar, calotele din abside si plafonul din naos. Pe cupola centrala este pictat Pantocratorul. Peretii sunt zugraviti cu motive nationale si geometrice. In exterior biserica nu este pictata.

Sfantul lacas dispune de doua piese vechi si anume: doua clopote asezate in turnul de la clopotnita din fata bisericii (un clopot din anul 1915 si altul din anul 1917), date de credinciosi prin donatie.

In sirul preotilor slujitori in parohie se numara: Victor Folea (1938-1979, cu exceptia anilor 1940-1944); Ioan Andrisoaia (1979-1987); Vasile Nedelea (1987- 1990) - toti din Ozun; Pozna David (1990 si in prezent).

In toamna anului 1940, biserica a fost devastata, crucile doborate si acoperisul distrus. Casa parohiala a fost transormata in magazie de cereale si apoi in camin cultural. Preotul Victor Folea a fost expulzat, iar credinciosii trecuti la cultele maghiare. Intre anii 1946-1950, cu toate greutatile, s-a reusit totusi constituirea Consiliului parohial format din Ioan Iuga, Gheorghe Chelemen, Gheorghe Nemet, Francisc Nemet, Mihail Baba, Todor Grozea, Mihail Nemet, Mihail Medgyes si David I. Opra si s-a incercat redobandirea proprietatii parohiei, constand in 37,7 iugare pamant, din care 23 iugare arabil si casa parohiala. Prin grija P.S. Ioan Selejan, biserica si casa parohiala au fost reparate in anii 1999-2000.

In 1891 urmau cursurile de catehizare 19 din cei 25 de copii de varsta scolara. Ele erau tinute de pr. Ioan Pop din Ozun. In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii. La 6 februarie 1936 s-a infiintat Cercul Cultural Astra. A fost ales ca presedinte invatatorul Ioan Totelea, vicepresedinte Petru Olariu, iar ca notar (casier) Romulus Platos.

Carti Ortodoxe

Cuprins