Targu Secuiesc


Targu Secuiesc

Municipiul Targu Secuiesc este situat in campia Raului Negru, pe paraul Turia, la o altitudine de 570 m, la 35 km de Sfantu Gheorghe si la 66 km de Brasov.

Vestigii arheologice. Pe terasa superioara a Raului Negru a fost descoperita ceramica apartinand primei varste a fierului. Din vatra satului mai provin: un topor si un varf de lance din epoca bronzului; un depozit de bronzuri, incadrat in Hallstatt B2; un depozit compus din sase celturi tot din Hallstatt B; un vas cu doua torti cu butoni apartinand culturii Noua; un mormant cu doua cesti din faza Monteoru II si urme de locuire din aceeasi faza; un pahar de bronz; un lot de vase din perioada La Téne; denari republicani si imitatii locale; situla si castron cenusiu de factura romana, sec. I i. Hr. - I d. Hr.; vase, prasnele si fragmente de vase; tevi de apeduct roman, amfora romana, urne funerare, caramizi romane, obiect mic de bronz, monede de la Traian si Antonius Pius; ceramica apartinand sec. VI-VII; vase atribuite epocii dacice sau romane; cesti, cu cate doua torti suprainaltate, apartinand culturii Noua etc. Pe teritoriul orasului a fost descoperita o asezare cu ceramica specifica culturii Noua, de unde provine un buton de os, cu ornament "micenian". La nord, pe terasa paraului Turia, s-au gasit materiale ceramice apartinand culturii Noua, La Téne-ului dacic si epocii romane, iar in 1972, cu ocazia saparii unei fundatii, au fost identificate o amfora si un opait roman. Dupa forma, amfora dateaza dintr-o perioada tarzie a stapanirii romane. Au mai fost gasite caramizi, tigle si fragmente de vase romane, apreciindu-se existenta unei asezari romane. In 1907 s-a gasit, la marginea orasului, un mormant de incineratie de tip Wietenberg, precum si alte obiecte: patru vase, o zabala si o sabie de fier, formand probabil, inventarul unui mormant din sec. IV sau VII-VIII. Tot aici s-au identificat si fragmente ceramice din epoca romana. La capatul de nord-est al orasului, cu ocazia construirii drumului spre Oituz, s-a descoperit, in 1844, un depozit de sase vase de bronz din epoca romana. S-a constatat aici un fost castrum statiorum, care apara drumul militar ce ducea catre Oituz. Municipiul este construit pe ruinele unei vechi asezari romane numita "Preturia Augusta", asezare ce reapare in sec. XIV sub numele de Asserculi Oppidum (orasul din scandura). Din vestigiile crestine ale secolului VI se inscrie si amfora pe care sunt desenate initialele Maicii Domnului, descoperita in 1972 in partea nordica a orasului.

Prima atestare documentara: 1407, Toriawasare. Denumiri istorice romanesti: 1787, Osorhely [Osorhei]; 1808, Osorhej [Osorhei]; 1850 Osorhely [Osorhei]; 1854, Chezdi-Osorheiu. Prin situarea lui in centrul depresiunii Bretcului, la intersectia unor importante drumuri comerciale, municipiul Targu Secuiesc s-a format ca loc de targ in sec. al XIV-lea, cunoscand o rapida dezvoltare economica, determinata de contributia importanta adusa la derularea schimburilor comerciale si culturale dintre Transilvania, Moldova si Muntenia. Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in oras s-au format breslele pe meserii, care functionau grupat in asa numitele "curti".

Canta "Vasarheiului", nume purtat pana in anul 1850, era cartierul nordic al orasului, unde locuiau majoritatea romanilor. Numele provine, probabil, de la cel al unei vechi familii romanesti. Desi, locuiau in Canta, negustorii romani tineau "bolte" in centrul orasului, fiind superiori prin numar si prin intensitatea negotului, fata de celelalte colonii ale negustorilor sarbi si armeni.

Printre familiile de romani din Targu Secuiesc se numara, in secolul al XVIII-lea, si Constantin Gergely, Kicsy Constantin, Bodo Pal-Budu (sau Bode Paul), Veliko Gyorgy (Velicu) etc. In anul 1541, Petru Rares emite un hrisov prin care: "primea orasul Vasarheiul in tutela sa", drept recompensa pentru ospitalitatea de care s-a bucurat aici in 1538. Despre aceeiasi buna ospitalitate oferita de romanii din Targu Secuiesc vorbeste si scrisoarea Doamnei Safta, sotia domnitorului Gheorghe Stefan, catre "marea giudeceasca" a Brasovului, in care isi exprima multumirea pentru "hainele si dragostea" aratate in timpul sederii la "Osorhei" in mai 1658. In campania spre Alba Iulia, armata lui Mihai Viteazul s-a oprit si in Canta, in Targu Secuiesc, localitatea constituind un centru de aprovizionare a ostirii marelui voievod. In lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen, la 1614, sunt mentionate si urmatoarele familii de romani din Targu Secuiesc: Stanila Moldovan (Molduay Szanislo) orasean, Matei Romanul (Olah Mate) si Tanase Romanul (Tanazi Olah) Rakoczi ordona oficialitatilor din Brasov sa nu-i impiedice pe locuitorii orasului Targu Secuiesc "sa cumpere in si canepa pentru comert de la sasii din Brasov si din orice localitate din tara".

La cererea inaintata, in anul 1642, de domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, principele Gheorghe Rakoczi I ordona magistratului orasului Targu Secuiesc sa cerceteze cazul unui tanar negustor din Moldova care venise in oras pentru a cumpara grau si in cursul unei nopti a fost jefuit de cei 100 de taleri pe care ii avea la el, cerand sa i se faca dreptate. In anul 1652, la Iasi, domnitorii Vasile Lupu si Gheorghe Stefan au dat privilegii pentru locuitorii romani din Targu Secuiesc, in legatura cu organizarea oieritului la granita cu Moldova. Principele Mihail Apafi dispunea, in 1668, conducerii orasului Sighisoara "sa inapoieze negustorilor din Targu Secuiesc

cele patru carute de in si canepa confiscate la indemnul franghierilor brasoveni". Intr-un document din anul 1682, se mentioneaza interdictia pe care locuitorii din Ruseni (sat din apropierea orasului) o aveau in comercializarea unor bunuri fara aprobarea celor din Targu Secuiesc. Acestia depun marturie "ca nu au vandut niciodata in targurile saptamanale peste Dunare, fier si bere fara aprobarea orasului Targu Secuiesc, iar pentru marfurile vandute au platit vama".

La adunarea celor aproape 900 de credinciosi romani din 90 de sate ale scaunului Trei Scaune tinuta in "Targul Sacuilor", la 20 noiembrie 1699, in preajma uniatiei, din scaunul Kezdi au participat 246 de capi de familie, dintre care 24 din localitatile ce compun astazi orasul Targu Secuiesc.

Ecourile rascoalei lui Horia (1784-1785) s-au revarsat si asupra romanilor din Targu Secuiesc. Un indiciu este preotul roman de aici, care devenise suspect vicecomitelui. La 22 noiembrie 1784, preotul a fost surprins pe cand venea din Hatuica spre Turia, insotit de inca un roman, ambii calare, iar alti romani se deplasau intr-o caruta cu totii in graba spre Targu Secuiesc. Oficialul Lajos Elek l-a vizitat pe colonelul din Targu Secuiesc si, printre alte probleme, s-a interesat si de preotul roman din Canta, care era banuit ca se afla in legatura cu moldovenii, fiind pus pentru acest fapt sub urmarire secreta.

In matricolele parohiale ortodoxe dintre anii 1781-1898 sunt inregistrate in Targu Secuiesc numeroase nume de familie romanesti: Lazu, Vlad, Zarnescu, Morariu, Grid, Popa, Lazar, Stanciu, Draghici, Craciun, Marin, Nistor, Baciu etc. De-a lungul vremii, orasul a fost resedinta scaunului Kezdi. In perioada 1815-1848, la regimentul de Granita Secuiesc de Infanterie din Targu Secuiesc, care facea parte din armata imperiala austriaca, functionau si ofiteri romani (comandant de regiment era in deceniul doi al secolului un englez, John Freyh Purcell Roreston). Astfel, era, in 1815-1832, ofiterul Gabriel Popp, care avansase de la locotenent la capitan, si David Domide (1816-1822), locotenent (transferat apoi la Miercurea Ciuc). Ofiterii Dionisie si Francisc Mircse de Brates erau si ei de origine romana si avansasera de la cadet la capitan (1833-1848). In 1907, la unitatea militara de honvezi maghiaro-craiasca functiona din Targu Secuiesc, si ofiterul superior roman Ovidus Pop si ofiterul inferior Gavril Neagu. Dupa Marea Unire, comunitatea romaneasca din oras s-a intarit numeric, prin sporirea numarului de comercianti, functionari si intelectuali.

Cei patru ani ai Dictatului de la Viena dar si evenimentele tragice pentru romani de dupa 1944, sub ocupatia maghiarosovietica, marcheaza un episod dramatic pentru istoria comunitatii romanesti din Targu Secuiesc. Dupa ce intreaga viata romaneasca a fost complect distrusa in perioada 1940-1944, pe fondul unui optimism generat de refacerea vietii romanesti din judet, in lunile septembrie-octombrie 1944, autoritatile si locuitorii romani au facut fata momentelor grele ale retragerii armatelor maghiare si germane din zona, care si-au manifestat sub toate formele ostilitatea fata de actul instaurarii administratiei romanesti. In plus, autoritatile maghiare au refuzat sa paraseasca vechile posturi din administratiile locale, fiind acum ajutati si sprijiniti de trupele rusesti, care prin venirea lor au dat din nou aspectul de ocupatie al judetelor eliberate. Un exemplu ilustrativ in acest caz este si situatia creata la Targu Secuiesc, de unde se relata ca: "autoritatile maghiare continua sa-si manifeste autoritatea in plasa respectiva. Zilnic, aceste autoritati, impreuna cu alti maghiari si ostasi rusi formeaza patrule, plecand prin comunele din apropierea orasului, luand contact cu diferiti maghiari si ridicand animalele din gospodarii".

In anii de inceput ai comunizarii, Targu Secuiesc era resedinta raionului cu acelasi nume. Orasul a cunoscut o dezvoltare accentuata dupa anul 1968, prin amplasarea in perimetrul sau a unor mari intreprinderi industriale in care, impreuna cu concetatenii de etnie maghiara, au lucrat si un numar insemnat de muncitori, maistri, tehnicieni, ingineri, economisti si alti specialisti romani.

Odata cu libertatea si democratia mult asteptata, evenimentele revolutionare din decembrie 1989 au adus, pentru comunitatea romaneasca din oras, un climat de violenta si intoleranta, ce amintea de perioada 1940-1944. Pe data de 22 decembrie 1989, in centrul orasului, s-a produs una dintre cele mai oribile crime asupra maiorului de militie Aurel Agache. Trupul sau profanat a ramas pe caldaramul strazii trei zile. Atunci a fost incendiat sediul Militiei orasenesti si amenintat cu moartea pr. ortodox Ioan Bercu. Ca si in alte momente de intoleranta, cel mai mult au avut de suferit intelectualii romani, o buna parte din ei fiind nevoiti sa paraseasca zona. In anul 2000, localitatea a fost ridicata la rang de municipiu. La ceremoniile prilejuite de acest eveniment a participat si Presedintele de atunci al Romaniei, Emil Constantinescu. Municipiul si-a diminuat mult legaturile sale traditionale cu asezarile moldovene de peste Muntii Carpati. Istoricul bisericii romanesti din Targu Secuiesc coboara pana in secolul al XVII-lea. Se cunoaste ca, pana la 1696, romanii au avut biserica lor de zid, obtinuta prin donatia unui boier sau negustor. Din documentele bisericii ortodoxe locale reiese faptul ca, dupa 1700, romanii si-au cladit o biserica de lemn pe locul actualului cimitir ortodox, denumit si astazi de localnici "Román temeto" (cimitirul romanesc) si inregistrat in hartile cadastrale sub denumirea romaneasca "beszerika". Actuala biserica de piatra, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este ridicata in anii 1781-1783. Pe zidul bisericii este inscris anul 1795, cand s-a adaugat turnul la una din reparatiile generale. In anul 1797, Targu Secuiesc figureaza intr-un tablou cu bisericile ortodoxe din protopopiatul "Haromsecului". In 1804, preotul bisericii inainta protopopului o lista a cheltuielilor facute pentru ridicarea bisericii, cerand restituirea unei parti din banii cheltuiti.

In 1929, pe piatra din tinda bisericii, s-au scris urmatoarele: Aceasta biserica a fost zidita in anul 1754, renovata sub pastorirea pr. N. Dima, prin neobosita staruinta a epitropului dr. Valeriu Bidu si ajutorul primarului Corneliu Nastasi, in anul 1929". In pisania din cronica parohiei se mentioneaza: "Bine a voit mila lui Dumnezeu cu noi pacatosii de ne-au dat cuget a zidi sfant locasul Sf. Sale si ne-a apucat si ne-am facut si am naltat Sfanta biserica din temelie, in cinstita Varmeghia (comitatul) Belgradului, anume Kanta, orasul Vasarhei...". Pisania din altarul bisericii, la masa proscomiderului, consemneaza ctitorii: Petre Emanoil cu Anastasia, Teodor Dumitru cu Maria, Manole Sofron cu Sanda, Dimitrie cu Calinia, Cristea cu Pauna, Stancu "cu tot neamul lor".

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" este in forma de nava, construita din piatra si caramida, acoperita cu tigla in solzi, avand o lungime de 14 m si o latime de 6 m. Turnul patrat si incins cu brau este inalt de 15 metri. Altarul este construit in forma de semicerc, cu prestolul in zid. In partea din dreapta se afla o firida, format dulap, in care se pastreaza odajdiile mici. Altarul este despartit de tampla, care este din lemn de stejar sculptat artistic in struguri si foi de vita, cu chenare in motive nationale. Naosul este despartit de tinda, are o bolta construita in semicerc si ferestrele sub forma de ogive gotice. In naos se afla podisorul, care este sustinut pe doi stalpi de piatra cu caramida. Vechile usi imparatesti se afla la Muzeul Spiritualitatii Romanesti din Sfantu Gheorghe. Accesul in tinda bisericii se face coborand doua scari, intreaga biserica fiind sub nivelul amenajarilor exterioare cu cca. jumatate de metru. Pardoseala de mozaic inlocuieste lespezile originale.

Biserica nu este pictata in altar, iar in naos se afla icoanele Pantocratorului, Cina cea de taina si Pogorarea Duhului Sfant; pictura este veche. O parte din cele 15 icoane pictate pe lemn si sticla la sfarsitul secolului al XVIIII-lea, care erau fixate pe peretii naosului, sunt in custodie la Muzeul Spiritualitatii

Romanesti din Sfantu Gheorghe. Daca pana in anul 1835, biserica din "Canta Vasarheiului" avea sub controlul ei mai multe "sate filiare" din apropiere, in 1890 ea insasi devine o modesta filie apartinand de Bretcu (1841-1862) respectiv de Cernatu de Jos (1863-1921). Inventarul bisericii din "Canta Vasarhely" din anul 1878 cuprinde: biserica din 1796, "din peatra cuperita cu tiagla", casa parohiala din 1796, gradina bisericii, cimitir vechi, 3,5 jugare pamant, 14 obiecte de cult, 9 carti (cu mentiunea "toate cartile acestea sunt tiparite in limba noastra romaneasca, cu slove cirile"). Biserica avea un fond de 85 florini. Documentul este semnat de preotul Ioan Popescu din Cernat, "slujitoriu si la Canta Vasarhely".

Marele incendiu din 1843 a distrus o parte din orasul Targu-Secuiesc, printre care si Arhivele. In urma acestui incendiu, biserica a fost refacuta prin contributia negustorilor romani din localitate, in frunte cu gocimanul Petru Birt, un binefacator local, la care s-au adaugat alte donatii din Brasov, Sacele, Bretcu, Cernatu de Sus. O cerere de ajutor este adresata si unui mai vechi ctitor al acestei biserici, brasoveanul Enache Jipa, in care se spune "ca lucrarea cea sfanta a stramosilor sa nu o lase a patimi stricaciune si pustiire".

O noua lucrare de renovare a cladirii bisericii s-a realizat in anul 1846, cand biserica a fost refacuta din temelii cu contributia negustorilor Nicolae Cristov, Voina Macelaru, Fulop Samu, Szos (Suciu) Ferencz si a altor donatori anonimi din Brasov, Sacele, Cernatu de Jos. Un mare sprijinitor al bisericii a fost negustorul local Ioan Francu, caruia protopopul Ioan Petric i-a adresat multumiri.

Dupa retragerea armatelor romanesti din Transilvania, din timpul primul razboiului mondial, biserica a suferit mari stricaciuni. In urma acestora, au avut loc noi reparatii la cladirea bisericii, prin donatii acordate de 28 de familii de binefacatori, printre care Corneliu Nastasi, col. V. Basarabescu, Romulus Cosma, Ionel Olteanu, Ioan Dima, Damian Coltofeanu, Ioan Fenechiu, Matei Constantin s.a.

Actuala tampla, executata de Miertoiu si Goga de la Craiova, in 1937, este din stejar; pictura apartine pictorului Licsava de la Craiova, care a executat icoanele de pe timpla in acelasi an, 1937. La intrarea in biserica se mai vad urmele unei picturi in fresca pe o icoana a Maicii Domnului, care a fost acoperita cu timpul de var si care s-a spalat, aparand din nou icoana stearsa. Pe frontispiciul podisorului se afla pictate icoane ale sfintilor si diferite modele de ornamente florale.

De-a lungul vremii, biserica din Targu Secuiesc a beneficiat de numeroase donatii facute de ctitori, binefacatori, carturari etc. din Brasov, Bucuresti si alte orase din intreaga tara, cum ar fi: Patriarhia si Academia Romana (1929), ASTRA (1932), Mitropoliile din Sibiu si Blaj (1935), Scoala Normala din Simleu Silvaniei s.a., constituindu-se o importanta colectie de icoane si obiecte liturgice si un valoros fond de carte.

Printre piesele de valoare istorica se numara: icoanele de la 1795, podisorul, pisania ctitorilor din altar. Mai sunt usile imparatesti de la iconostasul vechi de zid, potirul, chivotul, clopotelul, clopotul cel mic, sfesnicul, trusa de botez de arama, prapore etc. Cartile de cult valoroae sunt: Pentikostarion, Bucuresti, 1805; Evhologhiu, Brasov, 1815; Antologhion, Iasi, 1821; Evanghelie, Sibiu, 1821; Liturghier, Buzau, 1836; Prolegomena, Manastirea Neamt, 1860; Aghiasmatar, Craiova, 1877; Octoih, Cantari bisericesti, Sibiu, 1890; Ceaslov, Sibiu, 1907. La inceputul secolului al XX-lea, in conditii neelucidate, a disparut din biblioteca parohiei un exemplar din Cazania lui Varlaam (Iasi, 1643). La fel de valoroase sunt cartile literare si cele istorice, tiparite in sec. XVIII-XIX la Paris, Bucuresti, Iasi, in limbile franceza si romana. O serie dintre obiectele de cult sunt pastrate la parohie, altele se afla in custodie la Muzeul Spiritualitatii Romanesti de la Catedrala Ortodoxa si la Centrul Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan" din Sfantu Gheorghe sau fac parte din fondul arhivistic national, aflat la Directia Judeteana Covasna a Arhivelor Nationale.

Printre preotii slujitori cunoscuti ai bisericii din Targu Secuiesc se numara: Nicolae Popovici (1767), popa Ioan (1767), Pavel Popovici (1781-1783); Teodor Berescu (1805); Gheorghe Baciu si Teodor Gherecei (1810-1829); Teodor Simion (1829- 1841); Gheorghe Baciu din Aita Mare se muta la Targu Secuiesc, in locul preotului Dimitrie Popovici; Nicolae Dima (1921- 1931); Ioan Rafiroiu (1931-1944), fiul primului protopop al Oituzului, nascut la 25 ianuarie 1907 la Cernatul de Jos, a facut Academia Teologica de la Sibiu, fiind hirotonit la 3 august 1931 de Mitropolitul Nicolae Balan. A intrerupt pastorirea la Targu Secuiesc intre 1940-1944, revenind ca protopop al Oituzului pana in 1952, cand postul s-a desfiintat, alipindu-se la cel de Sfantu Gheorghe; a pastrat in arhiva de la Targu Secuiesc toate documentele din filiile Cernatul de Jos, Ghelinta, Poian, Turia, creind fondul arhivistic bisericesc al zonei in anul 1947; Ioan Bercu (1977-1990), cel care a efectuat reparatii capitale la bisericile din Poian si Ghelinta si reparatii de intretinere la cele din Cernat, Targu Secuiesc, inclusiv la casa parohiala; Stefan Nitu (din 1990 si pana azi) este fiul vrednicului cantaret bisericesc Iuliu Nitu din Bixad, a efectuat lucrari de reparatie la bisericile din Targu Secuiesc, Poian, si de intretinere la Cernat.

Dupa Marea Unire de la 1918, viata comunitatii romanesti din Targu Secuiesc cunoaste un puternic reviriment cultural si national. Personaliatea care s-a impus puternic in viata orasului dominand deceniul 4, a fost preotul Ioan Rafiroiu jr., sprijinit de un grup de intelectuali din oras care cautau sa instaureze un climat favorabil dezvoltarii normale a vietii romanesti pe toate planurile. Printre acestia se numara: medicul Valeriu Bidu (prim-epitrop al consiliului parohial), juristul Corneliu Nastasi (ambii prefecti ai judetului), col. Basarabescu, Romulus Cosma, M. Dumbi, I. Olteanu s.a. Toti au activat in cadrul despartamantului ASTRA, un adevarat promotor al vietii nationale din oras si judet.

In toti acesti ani interbelici, in oras si in imprejurimi au fost organizate sute de sezatori, serbari, spectacole, conferinte, cu participarea unor formatii locale, dar si din intreaga tara, si a unor personalitati de prestigiu. La clubul ASTRA si la cinematograful administrat de "Asociatiune" se organizau baluri, ceaiuri dansante, actiuni caritabile etc.

Filia Targu Secuiesc devine parohie din anul 1921, iar din 1926 va fi resedinta protopopiatului Oituz. Marele istoric Nicolae Iorga s-a numarat printre prietenii pr. Rafiroiu, datorita caruia biserica ortodoxa din "orasul breslelor", zidita in 1754, a fost inclusa pe lista monumentelor istorice. In 1922, vizita pastorala a Mitropolitului Nicolae Balan cuprinde si Targu Secuiesc, prilejuind o mare bucurie credinciosilor ortodocsi, elitei romanesti din oras. La receptie, raspunzand preotilor romano-catolic si reformat, inteleptul ierarh "a spus cuvinte apasate": "Este un fapt incontestabil ca poporul romanesc in decursul veacurilor trecute, pana la schimbarea regimului, mai ales in aceste parti, a avut sa indure mari asupriri. In decursul vizitatiunii ce am facut aproape in toate comunele in care avem credinciosilor ai bisericile noastre, am putut constata pe toata linia efectul acestei asupriri, si deci trebuie sa aveti obiectivitatea de a recunoaste aceasta cruda realitate; totusi, noi, in credinta si in sufletul nostru nobil gasim puterea morala pentru a ierta totul. In schimb, va rog pe Domniile voastre si pe conducatorii poporului secuiesc, sa gasiti forta necesara pentru a uita privilegiile, ca astfel luminati cu totii de spiritul democratiei, care domina veacul nostru, sa putem sta om langa om, ca frate langa frate, emuland prin vrednicia personala de care dispune fiecare, intru a produce fapte de progres, cultura si iubire de patrie". In luna aprilie a anului 1926, prof. dr. Aurel Gociman- Oituz a tinut o conferinta intitulata Problemele romanesti in zona secuizata.

O frumoasa manifestare crestineasca si nationala s-a petrecut in Targu Secuiesc in ziua de 9 iunie 1929, cu ocazia sfintirii noilor clopote aduse bisericii. Despre pregatirile acestei zile si desfasurarea ei, avem urmatoarea relatare a preotului din localitate, Nicolae Dima: "Am comandat aceste clopote la Bucuresti, la societatea pe actiuni (preoteasca) "Crucea" si am tinut ca turnarea lor sa se faca la Zece Mai (1929), considerand procurarea acestor clopote de o fapta mare in viata romaneasca din Tg. Sacuesc, caci toate faptele si actele mari ale neamului romanesc ca prin minune, prin voia lui Dumnezeu, s-au savarsit la Zece Mai. Dupa ce au fost gata, au fost expediate, si in ziua de trei iunie 1929 au sosit la Tg. Sacuesc. Nu le-am adus insa de la gara, decat in ziua de noua iunie (Dumineca), ziua sfintirei lor. In aceasta

saptamana a fost un pelerinaj intreg la gara pentru a le vedea, lumea neavand atata rabdare sa nu le vada decat la sfintire. (...) In ziua de 9 Iunie a.c., ziua sfintirii clopotelor, am avut urmatorul program: la ora 9 1/2 dimineata am fost toti prezenti la gara. Aici am asezat clopotele pe carul-platforma aranjat frumos, impodobit cu flori, avand la mijloc un baldachin sub care s-au aranjat clopotele. Sus, langa clopote, erau doi baeti si doua fetite imbracati in costume nationale. Jos, in parti, cate doua doamne, de asemenea in costume nationale. Cortejul era deschis de zece calareti, in frunte cu un conducator al lor. Toti in costume nationale, pe cai frumosi.

Dupa ei urmau steaguri nationale si praporii bisericei. Carul era tras de patru boi frumosi, avand coarnele impodobite cu flori si cu panglici tricolore. In urma carului urmau preotii, eu si parintele Eremia Ticusan din Covasna, singurul care a raspuns invitarei mele. Urma apoi corul (...) Dupa invocarea Duhului Sfant, am plecat inspre biserica. In piata am oprit.

Am zis o ectenie si ne-am fotografiat, dupa care am plecat la biserica. Aci ajunsi, noi am intrat in biserica si am oficiat Sf. Liturghie. In acest timp, maestrul turnator Stefan Szabo din Tg. Sacuesc a ridicat si a fixat definitiv clopotele la locul lor in clopotnita construita in gradina bisericei mai dinainte.

Dupa Sf. Liturgie am iesit in fata clopotnitei si am facut slujba sfintirei clopotelor, apoi sfintirea lor, dupa care am citit o rugaciune de multamire precedata de ectenie, in care am cerut ajutor si binecuvantare lui Dumnezeu pentru toti cari s-au straduit si pentru cari au donat pentru cumpararea clopotelor. La aceasta rugaciune am tocat si am tras clopotele, si anume pentru prima oara eu si cu epitropul meu neobosit, dr. V. Bidu".

In anul 1927, in oras era cantonat Regimentul 1 Vanatori "Regele Ferdinand". In ziua de 8 mai 1938 s-a organizat o mare manifestare regalista, pe strazile orasului avand loc retragerea cu torte, iartoate edificiile si magazinele erau frumos aranjate si iluminate. Sub egida Institutului de Istorie al Academiei Romane, in 1943, a aparut lucrarea Romanii din Tg. Secuiesc si satele inconjuratoare dupa cronica bisericii ortodoxe din Tg. Secuiesc de Maria Negreanu.

Despre inceputul evenimentelor ce au urmat Dictatului de la Viena este relevanta o evocare scurta a pr. Ioan Rafiroiu jr., cuprinsa in memoriul adresat Consiliului arhiepiscopal din Sibiu, in noiembrie 1940: "Sfanta liturghie o oficiam in prezenta a doi jandarmi, dupa ce si eu primisem o scrisoare de amenintare inca in ziua de 14 septembrie. In ziua de 26 septembrie, mergand pentru schimbul banilor bisericii la Tg. Secuiesc, intre orele 2-3 d.m., am fost atacat in plina piata de derbedeii orasului si amenintat cu linsarea, vociferand tot felul de insulte la adresa preotului valah si a Romaniei. Am scapat gratie interventiei unui tanar ungur din Bretcu, care ma cunostea si a intervenit in momentul cand voiau sa ma linseze". Fapta tanarului maghiar poate fi emblematica si datatoare de speranta pentru un viitor al tolerantei.

Un exemplu ilustrativ despre situatia creata la Targu Secuiesc, in toamna anului 1944, ne este relatat tot de pr. Rafiroiu, care arata ca "autoritatile maghiare continua sa-si manifeste autoritatea in plasa respectiva. Zilnic, aceste autoritati impreuna cu alti maghiari si ostasi rusi, formeaza patrule, plecand prin comunele din apropierea orasului, luand contact cu diferiti maghiari si ridicand animalele din gospodarii".

Rezulta, deci, ca, in toamna anului 1944 si inceputul anului 1945, in oras exista aceeasi atmosfera de intoleranta. Intors in luna decembrie a anului 1945 in Targu Secuiesc, dupa plecarea administratiei romanesti si retragerea ei la Prejmer, pr. Rafiroiu a luat, conform hotararii Arhiepiscopiei Sibiului, grija unor parohii si filii din jur: Cernatu de Jos si de Sus, Poiana Sarata etc. In scurt timp de la sosire, insa, primeste ordin din partea autoritatilor sa paraseasca orasul in 48 de ore, pe motivul lipsei credinciosilor ortodocsi. Refuzand sa se supuna acestui ordin, i se cere sa se prezinte in fiecare zi intre orele 900 si 1500 la politia orasului.

In februarie 1945, pr. Ioan Rafiroiu jr. este condamnat la un an si trei luni inchisoare, condamnare anulata de Parchet, care a gasit sentinta nedreapta. Dupa scurt timp, la 22 martie 1945 este arestat din nou si inchis fara ca familia sa fie incunostintata.

Din scrisoarea trimisa Arhiepiscopiei Sibiului, de pr. Alexandru Petrut de la Sfantu Gheorghe, rezulta ca pr. Ioan Rafiroiu jr. "a fost condamnat de catre pleava orasului Tg. Secuiesc la un an si trei luni inchisoare, pe simplul motiv ca este roman si sta in parohie". Suferinta indurata este relatata de insusi pr. Rafiroiu, dupa cea de-a doua arestare a sa: "In ziua de 31 martie 1945, am fost eliberat din inchisoarea de la Sfantu Gheorghe, dupa ce am stat 70 de zile in celula, singur, ca si cel mai mare criminal, cu un regim special (...). Nu mi s-a permis nici macar de sfintele sarbatori spovedania si impartasania pe care o doream cu cea mai mare nerabdare, ba, in ziua de Florii am fost pus sa spal celula si sa frec pe jos. Aceasta mi-a fost rasplata pentru curajul pe care l-am avut de a apara interesele mele in secuime si ale credinciosilor. Azi, sunt bolnav si deprimat sufleteste, averea cheltuita, dator, si mi s-a comunicat ca sunt trecut pe tablou la Tg. Secuiesc, dar cu cea mai mare durere trebuie sa renunt".

Cu sanatatea zdruncinata, in luna octombrie 1945, revine in parohia cu credinciosii sai drastic imputinati, si isi reia activitatea de refacere a vietii bisericesti si nationale din Targu Secuiesc. Cu data de 1 noiembrie 1945, este numit administrator protopopesc al reinfiintatului protopopiat al Oituzului, demnitate ce o va indeplini pana in anul 1952, cand protopopiatul va fi desfiintat. In acelasi an, este distins de catre Mitropolitul Nicolae Balan, cu braul rosu.

Dupa razboi, biserica este din nou reparata in interior si exterior. Parohia ortodoxa Targu Secuiesc avea, in anul 1947, o suprafata de 19,67 ha teren agricol. In zilele de 12-14 septembrie 1974, parohia a fost vizitata de vicarul arhiepiscopesc Emilian Birdas Rasinareanul. Inundatiile si cutremurul au provocat distrugeri cladirii vechi a bisericii.

In timpul revolutiei din 1989, biserica a fost inconjurata de maghiari de ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos. In tot acest timp, pana la plecarea in 1990 in parohia Zabala, preotul paroh Ioan Bercu s-a aflat sub o amenintare permanenta. Slujba de Inviere din 1990 s-a facut sub paza politiei. Dupa anul 1990 s-a inceput construirea unei noi biserici, pe locul unde s-a aflat vechiul cimitir ortodox pana in 1970.

Din anul 1990 este numit preot in aceasta parohie Stefan Nitu, care in 1991 primeste distinctia de icnom din partea P.S. Serafim Fagaraseanul. La 2 iunie 1991, in prezenta Prea Sfintitului Serafim Fagarasanul si a unei delegatii de preoti si consilieri de la Mitropolia Sibiului, a fost sfintit locul bisericii, cu hramul "Pogorarea Duhului Sfant". Autorizatia de construire a bisericii a fost obtinuta dupa multe insistente, in urma nenumaratelor piedici puse din partea autoritatilor.

Lucrarile de constructie a noii biserici au inceput in anul 1993 si au fost finalizate cu ajutorul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, in primavara anului 2000, timp in care P.S. Ioan Selejan a vizitat in mod constant parohia. Biserica este construita in forma treflata, avand trei turle. Absidele sunt semicirculare in interior si semioctagonale in exterior. Iconostasul este din lemn furnir de stejar. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de doi pictori din Bucuresti si Sibiu. Proiectul bisericii a fost elaborat de arhitectul Virgil Florea de la firma Ambient SRL din Sfantu Gheorghe. La construirea ei si-au adus contributia mai multe firme din judet si din afara judetului (SC Remat Brasov, SC Brafor Brasov, SC Rulmentul Brasov, Ocolul Silvic din Sfantu Gheorghe, SC Petrom Moinesti, SC Corep Targu Secuiesc, SC Putna Focsani, alte firme din Bucuresti, Brasov etc.). Printre ctitorii bisericii se numara: Michail Dennis Engel, profesor misionar din America, dr. Ioan Olteanu, dr. Aurelia Olteanu, dr. Maria Bruma, familia Mihail si Cornelia Ciuraru. Cu data de 26 aprilie 2000 incep slujbele liturgice in biserica noua.

Cu prilejul colindului traditional intreprins in decembrie 1998, cei aproape 80 de studenti si tineri din cadrul ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani) si LTCOR (Liga Tineretului Crestin Ortodox Roman), insotiti de pr. prof. Ilie Moldovan, au vizitat si parohia ortodoxa din Tg. Secuiesc, asistand la sfanta liturghie din ziua de 29 noiembrie, din ajunul sarbatoririi Sfantului Andrei.

Cu ocazia marilor sarbatori crestine, pr. Stefan Nitu organizeaza, ca profesor ce preda de multi ani ore de religie in scoala, concerte de colinde, vizitand mai multe institutii din oras. Dupa 1990, parohia Targu Secuiesc a fost vizitata de o serie de demnitari si oameni politici: Adrian Nastase (primministru), Ion Caramitru (fost ministru al Culturii), Petre Turlea (fost deputat PUNR al judetului), de prefectii judetului, Adrian Vlad Casuneanu, Gheorghe Tatu) etc.

Casa in care a functionat Scoala confesionala ortodoxa, existenta si astazi in curtea bisericii vechi, a fost zidita in 1833. Inainte de acest an, scoala a functionat in alta cladire, deoarece, in anul 1810, era invatator Dumitru Popovici, numit "dascal de rumanie". In perioada interbelica, in Targu Secuiesc a functionat scoala primara si o gradinita de copii mixta, cu sectie in limba romana. Dupa mutarea Scolii Normale "Regina Maria" din Sfantu Gheorghe la Targu Secuiesc, in 1936, preotul Ioan Rafiroiu devine membru al corpului profesoral al cunoscutei institutii de invatamant romanesc. Director al Gimnaziului mixt din Targu Secuiesc era, in 1933, Magda Olteanu.

Asociatia invatatorilor din Targu Secuiesc avea presedinte pe Ioan Dima. Din initiativa sa, ASTRA a organizat, incepand cu anul 1937, cursurile "Scolii taranesti de fete si baieti", pentru cursante in varsta de 15-20 de ani, din comunele plasii Targu Secuiesc. La absolvire, tinerele fete primeau, odata cu certificatul ce atesta parcurgerea unor discipline referitoare la istoria, limba si cultura romana, si cate o frumoasa ie brodata de sotiile intelectualilor si functionarilor din oras.

Invatamantul in limba romana a cunoscut o perioada de dezvoltare intre anii 1968-1989. In 1948 s-a infiintat, in vecinatatea Scolii generale nr. 1, Scoala Pedagogica. Ciclul gimnazial din cladirea Apor Peter si ciclul elementar din Kanta se unesc in 1954 si sunt mutate impreuna pe strada Ady Endre, intr-o cladire veche din 1848, sub numele de Scoala Generala nr. 1. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 727 de copii, din care 97 in ciclul prescolar, 148 in cel primar, iar 173 in cel gimnazial, 165 in cel liceal de zi, 10 in cel liceal seral, 51 in cel profesional si 83 in cel postliceal. La nivel liceal, la cele patru licee functioneaza 8 profesori de etnie romana. In oras, functioneaza si scolile "Turóczi Mozes" si "Petofi Sándor".

Scoala "Turóczi Mozes" a fost data in functiune in 1974, avand sectii in limba romana si maghiara, cuprinzand 16 sali de clasa, 2 laboratoare, ateliere etc. Din anul 2000 exista si laborator de informatica, cabinet de consiliere, scoala fiind declarata centru bugetar, iar din 1999 - scoala reprezentativa. Biblioteca scolii numara 12 400 volume, cca. 1/4 in limba romana. Cadrele didactice ale scolii "Turoczi Mozes" sunt formate din 15 invatatori, toti calificati, din care 4 la sectia romana, si din 33 de profesori, din care 2 la sectia romana: Elena Benko, matematica, gradul I, si Emilia Stefan, fizica, gradul I. Echipa de directori a scolii este formata din: prof. Dobos Ladislau - director, si prof. Emilia Stefan - director adjunct.

Elevii acestei scoli au participat la numeroase concursuri si olimpiade nationale, premii importante aducand elevii: Sorin Balas, Otvos Patricia, Ionita Ramona, Dedu Ana Gabriela, Beleuta Andrea, Beleuta Iulia. In anul scolar 1996/1997, la sectia romana au fost inscrisi 212 elevi. Peste cinci ani, in anul scolar 2000/2001, la sectia romana au fost inscrisi 143 de elevi.

La Scoala "Petofi Sándor", din totalul de 875 de elevi, studiaza in prezentla sectia romana 158 de elevi repartizati in opt clase. Elevii sunt instruiti de 19 invatatori si 39 de profesori, din care 3 de etnie romana. Echipa de directori a scolii este formata din Toth Maria - director si Liliana Dediu - director adjunct.

Printre personalitatile marcante din Targu Secuiesc se numara cei prezentati mai jos: Protopopul Ioan Rafiroiu (1882-1948), s-a nascut la Araci, fiind unul din cei cinci copii ai familiei Rafiroiu. A urmat scoala primara in satul natal, apoi cursurile liceului "Andrei Saguna" din Brasov. A optat pentru vocatia de preot, absolvind Institutul Teologic din Sibiu. In timpul studentiei a scris lucrarea Care e chemarea si misiunea unui preot roman. La terminarea studiilor teologice, desi putea sa aleaga o parohie mare, opteaza pentru una cu populatie secuizata, la Cernatu de Jos, propunandu-si sa opreasca opera de maghiarizare ce avea loc in acest sat. In anul 1913 este ales preot la Poiana Sarata, pe Valea Oituzului, unde va desfasura o activitate pastorala, sociala si culturala de peste 35 de ani. In timpul primului razboi mondial, Ioan Rafiroiu s-a inrolat ca preot voluntar, fiind decorat cu ordinele si medaliile Coroana Romaniei cu spade, Crucea comemorativa etc. Impreuna cu obstea satului, a reusit sa ridice in 1930 biserica din Poiana Sarata, numita "biserica neamului", inchinata eroilor de la Oituz. In 1926 i-a fost incredintata conducerea protopopiatului Oituz. Din initiativa si cu sprijinul sau au fost reparate vechi biserici si au fost zidite altele noi. A construit 13 case parohiale, opt capele in parohiile maghiarizate si tot atatea troite si clopotnite. In toata perioada cat a condus Despartamantul ASTRA Targu Secuiesc, a incurajat infiintarea cercurilor culturale in toate localitatile protopopiatului, organizarea manifestarilor national-culturale, procurarea de publicatii si carti romanesti si infiintarea de bogate biblioteci parohiale. A publicat articole in Telegraful Roman, Revista teologica, Gazeta Transilvaniei si in publicatiile ce apareau in judet.

Protopopul Ioan I. Rafiroiu (1907-1982) a fost unul din cei sapte copii ai familiei protopopului Ioan si Valeria Rafiroiu care a continuat traditia familiei, devenind preot si indrumator in problemele spirituale, culturale si nationale ale romanilor din Targu Secuiesc. S-a nascut la 25 ianuarie 1907, in comuna Cernat, unde a urmat si cursurile scolii primare. Scoala gimnaziala a urmat-o la Barlad si Sfantu Gheorghe, dupa care a urmat Liceul "Dr. Ioan Mesota" din Brasov. Absolvent al Academiei Teologice din Sibiu, si-a completat studiile cu doi ani de cursuri la Facultatea de Drept din Bucuresti. A fost hirotonit preot de catre Mitropolitul Nicolae Colan in august 1931, in parohia Targu Secuiesc. Alaturi de activitatea de exceptie creata in parohie cu ajutorul intelectualilor orasului, pr. Ioan I. Rafiroiu s-a manifestat activ in cadrul ASTREI, fiind secretarul general al Despartamantului din Targu Secuiesc in perioada 1937- 1940. Din anul 1936 devine membru al corpului profesoral al Scolii Normale "Regina Maria". Din initiativa sa au fost organizate, incepand cu anul 1937, cursurile Scolii taranesti de fete, pentru comunele maghiarizate din plasa Targu Secuiesc.

La 14 noiembrie 1944, dupa retragerea autoritatilor romanesti din zona, parintele I.I. Rafiroiu a fost arestat in doua randuri si eliberat dupa sustinute interventii. A fost numit, la 1 noiembrie 1944, administator al protopopiatului Oituz, protopopiat ce va fi desfiintat in 1952. In 1950 a fost distins cu braul rosu de catre Mitropolitul Nicolae Balan.

Dupa pensionare, se muta la Brasov, iar in 1982 trece la cele vesnice. Banyai Janos (1885-1971), geolog. Este autorul a numeroaselor studii si lucrari de specialitate despre geologia Carpatilor Orientali si de Curbura. Katona Szabo Istvan, nuvelist, s-a nascut in Targu Secuiesc. A tradus din Caragiale si o piesa de teatru a lui Petru Vintila, pentru Teatrul de Stat din Targu Mures. Kosztandi Jeno, pictor, s-a nascut in Targu Secuiesc in 1930. Picteaza in Casa de Cultura si Biblioteca Oraseneasca portrete de romani si maghiari. Valeriu Bidu (1895-1967), medic, publicist, om politic si de cultura, a fost directorul spitalului din Tg. Secuiesc, primarul orasului si presedintele Despartamantului ASTRA. A sustinut biserica ortodoxa si cultura romaneasca. A facut numeroase donatii printre care si locul pe care s-a inaltat noua biserica.

Lupan Erno (Ernest), jurist, s-a nascut in 1929 in Targu Secuiesc. A publicat: Indrumar de terminologie juridica romanomaghiara. Drept civil. Partea generala. Persoanele. (Cluj, 1981); Drept agrar I-II (Cluj, 1989); Drept civil (1988) , Drept cooperatist (1983), Drept funciar (1983), Drept cooperatist agricol (1970), Dreptul mediului, Dictionar de protectia mediului. Ioan Maxim (1901-1978), fizician. A urmat Liceul la Dej (1920), obtinand licenta in fizica la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Cluj (1925). In 1949 isi sustine doctoratul in stiinte fizice. Devine preparator la Institutul de fizica teoretica, din 1923 de cand era inca student, in 1925 este conferentiar la Universitatea clujeana, apoi profesor. Nagy Zoltán, inginer agronom, s-a nascut in 1927 in Targu Secuiesc. Este autorul unor lucrari stiintifice publicate in periodice si al celor peste 20 de manuale si cursuri universitare, printre care: Irigarea culturilor (1982; 1994) Irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului (in colab) etc. Membru al Comitetului National Roman de Irigatii si Drenaje. Gergely Andras, s-a nascut in 1942 in Targu Secuiesc. A obtinut licenta la Facultatea de Sociologie din Bucuresti. Este coordonatorul mai multor activitati culturale si artistice din judetul Harghita, indeplinind, din 1962, functia de director la Casa Sindicatelor din Miercurea Ciuc. S-a preocupat de valorificarea traditiilor populare romanesti si maghiare din aceasta zona. In 1970, a infiintat ansamblul artistic "Harghita". Ioan Robu, Arhiepiscop si Mitropolit, la Arhiepiscopia Romano-catolica Bucuresti, s-a nascut la 6 noiembrie 1944, la Targu Secuiesc, unde parintii sai isi aveau serviciu, dupa revenirea orasului sub administratie romaneasca. Doctorat in teologie, obtinut la Roma-Italia. In perioada 1977-1983 a fost profesor, apoi rector la Institutul Teologic din Iasi, fiind consacrat Episcop in 1984, din 1990 fiind ridicat la rangul de Arhiepiscop si Mitropolit.

Pr. Stefan Nitu, s-a nascut la 25 decembrie 1950. A urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov si Institutul Teologic Universitar Sibiu, in perioada 1972-1976. Este autorul lucrarii de licenta Istoria bisericeasca a romanilor din nordvestul judetului Covasna si al unor articole de istorie locala. Mike Luiza, nascuta in Targu Secuiesc, inginer agronom, doctor in stiinte agricole, cercetator, directorul "Centrului de Cercetare a Cartofului", este autoarea a numeroase studii si lucrari despre cultivarea cartofilor. Patricia Otvas, este nascuta in Tg. Secuiesc, in 1974. Absolventa a Facultatii de Drept International de la Universitatea Oxford, avocat in Cluj-Napoca. Sorin Bals, s-a nascut in Targu Secuiesc, la 27 noiembrie 1971. Este Absolvent al Facultatii de Drept din Iasi, sef de promotie, avocat. Sambata, 19 mai 2001, la biserica ortodoxa din Targu Secuiesc a avut loc o slujba religioasa, oficiata de P.S. Ioan Selejan, in memoria colonelului post-mortem Aurel Aghache (ale carui ramasite pamantesti au fost deshumate din comuna Podul Turcului si reinhumate in Codlea). Au partcipat delegatii ale Inspectoratelor Judetene de Politie Covasna, Brasov, Bacau, Iasi, Harghita si Dambovita si ale Inspectoratului General de Politie, in frunte cu generalul de brigada Lazar Carjan. Comisia de Urbanism a Primarie municipiului Targu Secuiesc, in sedinta sa din februarie 2002, nu a aprobat amplasarea unei placi comemorative pe cladirea situata langa locul unde a fost omorat cu bestialitate, pe 22 Decembrie 1989, maiorul de militie Aurel Aghache.

Carti Ortodoxe

Cuprins