Varghis


Varghis

Localitatea Varghis este o comuna situata la poalele estice ale Muntilor Persani de Nord, pe ambele maluri ale paraului Varghis, la o altitudine de 500 m, in coltul nordic al bazinului Baraolt, la 35 km nord-est de Sfantu Gheorghe, pe drumul Baraolt-Odorheiu Secuiesc si la 6 km nord de Baraolt.

Vestigii arheologice. Cercetarile au dus la descoperirea mai multor urme de locuire in perimetrul localitatii. La vest de sat, de-a lungul muntelui "Rica", exista un val de pamant si de piatra, numit "Razorul dracului" sau "Razorul cocosului", datand dintr-o epoca neprecizata, probabil din a doua jumatate a mil. I d. Hr. In albia paraului Varghis a fost gasit un vas de bronz cu trei picioare. Dintr-un punct neprecizat provine si un topor-ciocan de piatra, de tip Cotofeni. In Cheile Varghisului au fost descoperite mai multe pesteri cu urme de locuire, datand din paleolitic pana in evul mediu. In unele dintre ele s-au efectuat sapaturi arheologice, descoperindu-se urme de locuire din paleoliticul mijlociu si superior. In vatra satului au mai fost descoperite doua ragmente ceramice de tip Starcevo-Cris si materiale apartinand ceramicii Cotofeni si Wietenberg.

Prima atestare documentara: 1334, sacerdos de villa Wardach.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Vargis; 1787, Korb [Corb]; 1854, Vargias.

Despre viata romanilor de odinioara din Varghis amintesc si unele toponime in limba romana, care confirma dainuirea istorica a romanilor in aceasta vatra de locuire, de exemplu: "Pophegy" (Dealul Popii), toponimul este insotit de explicatia: "aici e biserica romaneasca si vechea casa parohiala"; "roman templom" (biserica romaneasca), strada bisericii romanesti, cimitirul romanesc. Romanii din localitatile vecine numeau localitatea Oarghes. Exista si un deal intre Augustin si Baraolt, denumit Dealul Oarghesului.

Intr-un proces desfasurat in 1590 sunt mentionati si romanii Draghus Janos si Fabjan Ztanizlau, care au locuit in Varghis sub numele domnului Boer Georgi, "iar apoi au fost prinsi in cetatea Odorheiului sub mana domnului capitan" al cetatii, deveniti probabil iobagi ai acesteia.

Lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen, din 1614, inregistreaza in Varghis si pe: Nika Janos, Filipis Jakab - iobagi stramosesti, Filipas Mate - fost libertin, intrat in iobagie, Majlat Balas si Olah Istuan - jeleri saraci, Olah Barrabas - iobag sarac. In 1628 este mentionata intr-un document sotia lui Stefan Romanul (Olah).

Alte documente din secolul al XVII-lea pomenesc de romanii din Varghis, si anume: iobagul Sorban Romanul (Olah) (1660), Suteica Bucur (1669); Radul Romanul - iobag, Olah Roman si Bucur Pirosca (1663).

Intr-un document din 1680, este mentionata "obstea romana din Varghis" (Vargyasi olahok), iar in 1733 este consemnat toponimul "Valea romaneasca - Olah patak".

Istoricul Ion I. Russu aminteste in Varghis urmatoarele antroponime romanesti: Borbath, Dregus, Roman, Todor etc. In documentele Bisericii ortodoxe apar nume precum: Siciu, Lupu, Radoi, Roman, Trimfa, Bodor, Tancos, Dragus s.a.

Austriacul Ignaz Lenk von Treuenfeld precizeaza, in Lexikon-ul sau din 1839, ca localitatea Varghis este "sat locuit de graniceri secui si de romani". Din aceeasi sursa aflam ca de parohia Varghis apartineau filiile: Bradut, Biborteni, Filia, Batanii Mici, Herculian, Talisoara si Batanii Mari.

In timpul revolutiei de la 1848 au fost cateva localitati cu populatie mixta in care romanii ortodocsi au fost trecuti cu forta la confesiunile protestante. Astfel a fost cazul la Varghis si filiile sale, unde credinciosii au fost siliti sa treca la unitarianism, iar preotul Gheorghe Vatasan s-a refugiat la parohia Crit (jud. Brasov). La 17/28 octombrie 1849, credinciosii cereau "revenirea la legea stramoseasca si a pastorului lor sufletesc".

Tot atunci, banii bisericii ortodoxe din Varghis au fost folositi la ridicarea unei scoli maghiare.

Despre starea de spirit din localitate si despre situatia romanilor vorbeste elocvent urmatorul document: "Preacinstite domnule parinte protopoape, noua intru toate prea bun povatuitor!

Patima cea sufleteasca a intregii parohii Varghisului, cu filialele sale, care acum deodata este parasita si intelenita, ne sileste ca preaumilit cu lacrimi a ne jalui si cu mare umilinta a arata toate ticaloasele starile noastre imprejur, incurgandu-le in punctumurile in jos urmatoare :

1. Inca in anul 1848, pe vremea de octombrie, pre cand fratii nostri unguri au tinut adunare nationala, parohul nostru, Gheorghe Vatasan, ne-au parasit din pricina neodihnitelor stari imprejur; ca era fagaduita de fratii unguri, muceniceste a muri si apoi, prin randuiala prea c[institului] d.[omn] protopopul nostru, scutindu-si viata, s-au asezat la alta parohie.

2. Noi, vazandu-ne parasiti de tatal nostru cel sufletesc, ca oile cele ratacite, intra mag[hiarii] cei stricatori de religie, tot inotam printre valurile patimilor, pana pre vremea Pastilor 1849, cand se aflau ungurii biruitori in Transilvania; atuncia ticalosii [sarmanii] de noi, nemaiavand ce mai face pentru groaznicele amenintari cu lipsirea vietii si a bunurilor noastre de catra domnul maior si kormanbistos [comisar guvernamental] nelegiuit, baron Rauber, cia mai mare parte a parohii ne cauta a lasa religia noastra cia provoslavnica si a primi cea unitara, fara voia noastra, intru care nicidecum odihniti nu ne aflam, nice voim a sta intru aceasta religie!

Pentru aceia, prea c[instite] domnule protopoape, supt numele a 8 filiale si a parohii intregi a Varghiesului, preaumilit ne rugam ca sa ne mijlocesti o prea milostiva hotarare de catre prealuminatul scaun episcopesc si de catre preaslavitul Consistoriu, a ne numi intorsi iarasi la vechea noastra religie pravoslavnica, pe care tare o dorim si a ne mai dobandi iarasi pe preabunul nostru parinte sufletesc, Georg Vatasa,n si bine Cinstia sa, inca a se odihni in fata Cinstei tale, ca mai inaintea revolutiei.

Pe langa care, innoindu-ne iarasi umilita noastra cerere, umilit recomandandu-ne, suntem, asteptand preamilostiva mangaioasa hotarare intru care totdeauna cugetam a ne odihni, ai prea cinstit domniei tale, preaumiliti fii sufletesti, Nicolae Stirba din Varghies; Stan Farcas, Sandu Ionas, si in numele a tuturor sufletelor preavoslavnice din parohia: Varghis, Saldobos [Doboseni], Olostaleac [Talisoara], Bardot [Bradut], Fiulia [Filia], Harman [Herculian], Kia Baton [Batanii Mici], Nagy Baton [Batanii Mari], Biborfalva [Biborteni].

Daca Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a adus imbunatatiri substantiale situatiei comunitatii romanesti din Varghis, anii ce au urmat Dictatului de la Viena au insemnat intoarcerea rotii istoriei cu implicatii din cele mai dramatice: daramarea noii biserici ortodoxe, desfiintarea obstii credinciosilor prin trecerea fortata la alte confesiuni, inchiderea scolii in limba romana.

Localitatea se afla in sfera de influenta a orasului Baraolt (si a Minei de lignit, care are un punct de exploatare si transport pe raza comunei), avand legaturi traditionale cu Odorheiu Secuiesc, de care a apartinut administrativ o perioada de timp.

Biserica, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", dateaza din anul 1807. Este construita din lemn, in forma de nava. Peretii inscriu un plan dreptunghiular, cu altarul poligonal, in prelungirea navei. Clopotnita, initial detasata, i-a fost adaugata ulterior. Biserica nu este pictata. De-a lungul timpului a avut nevoie de mai multe reparatii. In 1965 i s-a consolidat acoperisul si a fost refacut vechiul turn, cu sprijinul material al Arhiepiscopiei din Sibiu. In anul 1966 a fost declarata monument istoric.

In patrimoniul bisericii se afla: o Evanghelie din 1776 si alta din 1805; Ceaslov (1835), Liturghier (1856), Octoih Mic (1857); icoane pe lemn si sticla; odoare liturgice etc.

In sirul preotilor slujitori figureaza: Ioan Bucsa (1813- 1832); Gheorghe Vitesan (1832-1852); Damian Bucsa (1852- 1856 si 1884-1889); Teodor Cretu (1856-1860); Ioan Papuc (1860-1863); Nicolae Bucsa (1890-1926); Vasile Nestea (1926- 1934); Ioan Popa (1934-1940); Gheorghe Sandru (1948-1955). Dupa aceea, singurul preot care a slujit a fost Ioan Suteu (1956-1993). Din 1993, preoti slujitori sunt cei din parohia Baraolt: Eugen Dragos (1993-1994), Lucian Vasilcoi 1995- 1998), Adrian-Teodor Lazar (1998 si in continuare).

Parohia a apartinut, pe rand, protopopiatelor Odorhei, Rupea, Haghigului si Valcelelor, apoi de Sfantu Gheorghe.

Procesul de asimilare care avut loc in decursul vremii este redat si de schimbarile de nume ale credinciosilor. Daca la inceputul secolului al XVIII-lea matricolele bisericesti consemneaza nume precum: Rafira, Raveica, Floarea, Toma, Matei, Nicolae, Ioan, Petru, peste un secol numele credinciosilor devin: Eva, Eszter, Vilma, Iuditha, Berta, Agnes, Janos, Bela, Arpad, Albert, Ignacz, Tibor, David etc.

In toamna anului 1934, la sosirea sa in parohie, preotul Ioan Popa a gasit pe credinciosi pe cat de apropiati de biserica, pe atat de departati de limba romana. "Pana la construirea bisericii noi - relateaza preotul Ioan Popa - slujbele religioase au avut loc in vechea bisericuta din lemn care strajuieste dealul din marginea satului, unde a fost construita de mosii si stramosii romanilor localnici pentru ca nu au avut voie sa o aseze in mijlocul satului, deoarece biserica si natiunea din care faceau parte erau doar tolerate in statul ungar".

Constructia bisericii noi a inceput la 15 septembrie 1935 si s-a facut cu sprijinul Arhiepiscopiei din Sibiu, composesoratelor din Varghis si Doboseni, primariei Varghis, prim pretorului

Macedon Cionca al plasii Ocland si prefecturii jud. Odorhei. Amplasata in centrul comunei, biserica a fost realizata in stil bizantin specific perioadei interbelice. Cu ocazia sfintirii, Mitropolitul Nicolae Balan consemna in protocolul botezatilor: "Vazut si aflat in ordine, cu ocaziunea vizitatiunii canonice si a sfintirii bisericii celei noi din Varghis - 7 noiembrie 1937. Binecuvantati sa fie toti cei ce vin in numele Domnului". La sfintire a participat si prefectul judetului Odorhei, M. Constantinescu. Cu ocazia sfintirii, corul "Doina" din Odorhei, condus de Stefan Stanciu, a prezentat un program artistic.

Dupa instalarea autoritatilor maghiare in septembrie 1940 in Ocland, colonelul comandant al garnizoanei locale a convocat intr-o sedinta pe toti intelectualii maghiari din plasa Ocland: preoti, invatatori si notari si impreuna au decis daramarea bisericilor construite de romani. Frumoasa biserica din Varghis a fost daramata pana in temelii. Incercatii sai credinciosi, trecuti cu forta la cultul reformat, au reusit sa salveze doar iconostasul bisericii, pastrat si astazi cu mare grija, la Muzeul Spiritualitatii Romanesti din Sfantu Gheorghe unde se pastreaza si fotografia bisericii si alte cateva obiecte de cult.

Referindu-se la acel moment dramatic, preotul Ioan Popa, traitor pana in anii din urma in localitatea Tarnaveni, scrie ca printre cauzele ce au provocat distrugerea bisericilor romanesti in toamna anului 1940, au fost: "activitatea de trezire a constiintei nationale in sufletele romanilor din parohiile ortodoxe, construirea unor noi biserici, numarul mare al ortodocsilor secuizati intorsi la legea stramoseasca (...), toate acestea au produs o puternica reactie a intelectualilor maghiari impotriva a tot ceea ce este romanesc". La intoarcerea din 1944, preotul Ioan Popa isi aminteste: "Biserica noua era rasa de pe fata pamantului, iconostasul l-am gasit in podul surii la un om de omenie. Era aproape de Craciun si voiam sa raman in parohie, sa iau legatura cu fostii mei credinciosi, dar, intr-o noapte am fost arestat de garzile locale, zise "patriotice". Am fost dus la Odorhei (...), fiind acuzat ca instigator. Prefectul judetului, pe care il cunosteam inainte de 1940, mi-a dat zapisca la mana ca sa pot parasi judetul. Am revenit in anul 1945 in orasul Odorhei, ca preot si protopop, si am incercat sa reanimez viata religioasa si nationala a romanilor, care au suferit umilinte, persecutii si tot felul de amenintari in timpul ocupatiei hortyiste, in acel colt de tara". Memoria colectiva locala a retinut faptul ca majoritatea celor care au participat la demolarea bisericii ortodoxe, au sfarsit tragic, aceeasi soarta avand-o si cladirile construite din materialele rezultate din demolarea bisericii.

Din pacate, foarte putine lucruri au mai putut fi facute in ultimii 50 de ani, cand ateismul a lovit in credinta strabuna.

In apropierea bisericii, sub padure, se afla vechiul cimitir ortodox din sec. al XVIII-lea.

In 1946, parohia ortodoxa avea 44 jugare teren agricol, din care 39 pasune si casa parohiala. 71 credinciosi romani, siliti sa treaca la unitarieni in 1940, au revenit in acest an la credinta ortodoxa.

La Arhivele Nationale de la Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe din Varghis din anii 1813-1948.

La 26 iunie 1933, corul bisericii din Augustin si corul secuiesc din Varghis au dat concert in aceasta localitate. In numele maghiarilor din Varghis, s-a adresat oaspetilor din Augustin preotul unitarian Stefan Doboi, multumind "fratilor romani pentru ca au venit intre secui pentru raspandirea frumosului cantec romanesc, asigurandu-le de sincera dragoste si devotamentul ce-l poarta poporul secuiesc fata de confratii lor".

In anii 1933-1937, invatatoare in Varghis erau: Margareta Tolan, Cristina Boeriu si Maria Popa.

In Varghis s-a infiintat, la 1 Decembrie 1935, Cercul cultural Astra, presedinte fiind preotul Ioan Popa, secretar - notarul Prosteanu si vicepresedinte Ioan Sociol - invatator. Craciunul anului 1935 este sarbatorit in comun de romani si maghiari prin colinde, piesa romaneasca de teatru Pomul Craciunului si piese maghiare.

Dupa 1990, reprezentanti ai societatii civile romanesti din judetul Covasna au solicitat Primariei locale din Varghis autorizatia pentru ridicarea unei troite pe locul bisericii daramate. Dupa refuzul initial, a fost nevoie de interventia romanilor din diaspora pentru ridicarea ei.

Duminica, 8 iulie 2001, "pe o vreme Dumnezeiasca", la Virghis, comunitatea romaneasca din judet a participat la sfintirea crucii memoriale ridicata in amintirea fostei biserici ortodoxe din localitate, darmata in anii ocupatiei horthyiste.

Manifestarea a debutat cu o liturghie arhiereasca savarsita de Episcopul Covasnei si Harghitei, P.S. Ioan Selejan, impreuna cu un sobor de preoti. De la vechea biserica ortodoxa din Varghis, credinciosii au pornit cu steaguri tricolore si prapori catre Crucea ridicata pe locul fostei biserici ortodoxe din fata scolii generale din comuna.

Crucea memoriala, construita din marmora de SC Flora SRL (condusa de Marian Stiopu), cu sprijinul financiar al mai multor sponsori (in randul carora se afla dr. Gheorghe Olteanu din Germania si av. Adrian Vlad Casuneanu), a fost sfintita de Episcopul Ioan Selejan. Au vorbit despre importanta si semnificatia momentului: Ioan Lacatusu, Ioan Solomon, Gheorghe Tatu, preotii reformati si unitarieni Andorka Ferenc si Dimeny Andras, Episcopul Covasnei si Harghitei, P.S. Ioan Selejan.

Primarul comunei Varghis, Incze Ferenc, a urat bun venit oaspetilor din judet, afirmand "ca vom apara si respecta impreuna valorile si tot impreuna vom lupta pentru aderarea la Uniunea Europeana si NATO".

Crucea din Varghis, ridicata cu puterea credintei ortodoxe, este un inceput al reconstructiei increderii dintre etniile conlocuitoare in Covasna, "un semn Dumnezeiesc ca trebuie sa traim si sa lucram impreuna pe aceste meleaguri".

Episcopul Ioan Selejan a spus: "Crucea sfintita azi este o floare plantata pe locul bisericii ortodoxe, un simbol al pacii si bunei intelegeri, nu o incercare de a rascoli in cenusa care ar putea sa ne arda".

In spirit dacic, sfintirea crucii memoriale a fost urmata de cantec, joc si voie buna la caminul cultural din localitate, in compania formatiilor artistice "Ciobanasul", "Romanasul" si "Pitigoi" din Intorsura Buzaului si Sf. Gheorghe.

Epitropul Bisericii Ortodoxe, din anul 2002, din Varghis, Vasarhely Bela, este "stalpul" ortodoxiei si romanitatii din localitate.

In Varghis s-au nascut: Scriitorul Daniel Istvan (1684-1774), fost reprezentant al principelui Rakoczi al II-lea la curtile domnesti din Muntenia si Moldova. Fata de romanii ardeleni a avut o atitudine ostila si discriminatorie, neacceptand ca "plebea romaneasca" sa devina a "patra natiune recepta" si sa "sfarme astfel uniunea" (Unio Trium Nationum).

Adorjan Jeno (nascut in 1956), traducator, profesor, student al profesorului univ. german, Meltzl Hugo, de la Universitatea din Cluj. A tradus in limba romana studiul Romanii in opera lui Jokai Mor, publicat in anuarul liceului roman din Sighisoara pe anul 1929-1933.

Borbath Karoly, cercetator istoric, studii medii in Cristuru Secuiesc, Universitatea la Cluj, Facultatea de istorie la Leningrad, a tradus ghidul de calatorie al monumentelor, intocmit de V. Cucu si M. Stefan, Romania, in 1974.

Carti Ortodoxe

Cuprins