Asezamintele romanesti de la Ierusalim, Iordan si Ierihon


Asezamintele romanesti de la Ierusalim, Iordan si Ierihon

Sfintele locuri din Israel au atras de-a lungul vremii numerosi crestini de diferite neamuri si pozitii sociale, care si-au implinit, uneori prin sacrificii, dar intotdeauna cu negraita emotie si bucurie, gandul si dorinta de a peregrina pe urmele Celui Ce ne-a descoperit, "la plinirea vremii", iubirea lui Dumnezeu si ne-a daruit prin moartea si invierea Sa belsugul vietii vesnice. Astfel, nici dragostea credinciosilor romani n-a slabit vreodata pentru aceste locuri binecuvantate pe care le-au iubit, stabilind o legatura spirituala trainica, drept pentru care le-au sustinut si le-au cercetat din primele secole si pana la Mircea cel Batran si la Sfantul voievod Stefan cel Mare si, pe rand, mai departe, pana in zilele noastre, precum glasuiesc marturiile istorice. Aceasta ravna a pelerinilor romani a dus, in final, la temeluirea primelor reprezentari romanesti intre 1843 si 1906 si apoi la construirea Asezamintelor de la Ierusalim si Iordan, intre 1935 si 1938, dar si la realizarea, la "cumpana" mileniilor, a noului Asezamant romanesc de la Ierihon, un complex bisericesc mult mai eficient si mai generos decat este cel de la Ierusalim. Acest proiect a fost gandit mai intai de vrednicul de pomenire Arhimandrit Victorin Ursache, inca din anul 1948, ideea conturandu-se modest initial, iar mai apoi fiind amanata din cauza vitregiilor timpului, pana la initiativele mai recente ale Arhimandritului Ilarion Argatu. Ideea si initiativele acestor mari slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane s-au materializat, insa, efectiv, cu voia Bunului Dumnezeu, incepand din anul 1994, prin eforturile actualului reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane la Locurile Sfinte si Superior al Asezamintelor romanesti in Tara Sfanta, Arhimandritul Ieronim Cretu.

Din 1994, s-a inceput studierea acestui proiect, mai intai cu un arhitect local, iar apoi, dupa includerea zonei in centrul administrativ al orasului, dimpreuna cu Prof. Univ. Arh. Dr. Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectura si Design "Ion Mincu" din Bucuresti si cu proaspata absolventa a acestei universitati, Arh. Cristina Carciumarescu, cu care a realizat proiectul aripei noi a asezamantului, luat sub tutela arhitectului ierusalimitean David Cassuto si promovat spre aprobare autoritatilor municipale. Proiectul a fost inaugurat cu prilejul vizitei Prea Fericitului Parinte Patriarh la serbarea jubiliara a bimileniului Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, in ziua de duminica, 9 ianuarie 2000.

Din acelasi an, 1994, continuand o initiativa a Arhiepiscopului Roman al Americii si Canadei, Victorin Ursache, Superior al Asezamintelor romanesti intre 1946 si 1962, si a Preotului Arhimandrit Ilarion Argatu, am purces la preluarea posibilitatii construirii unui Asezamant pentru pelerinajul organizat, urmand a le ridica pe proprietatea - insa prea mica - a romanului Dumitru Samoila, in orasul biblic Ierihon. Dupa rezolvarea problemelor legale si integrarea acesteia ca proprietatea Patriarhiei Ortodoxe Romane, am purces la largirea ei prin cumparari de terenuri invecinate.

Dupa derularea a 5 ani de neobosite demersuri diplomatice si dupa impreuna-cooperarea cu acelasi arhitect de la Bucuresti si a Asist. Univ. Arh, Horia Gavris, am purces la prezentarea si aprobarea planurilor prin Prof. Univ, Arh. Dr. Ghassan Al Dweik. Paralel cu aceasta, la 27 martie 1999 s-au inaugurat lucrarile, care au debutat cu pregatiri complexe si cu organizarea santierului, iar din 21 iunie, efectiv a inceput constructia noului asezamant. S-a dat prioritate paraclisului, casei oficiale, clopotnitei si bisericii mari. La 5 ianuarie 2000 au fost inaugurate lucrarile la Casa de pelerini si la Caminul monahal, in prezenta Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist si a Presedintelui Romaniei. La numai 3 zile, Prea Fericirea Sa, inconjurat de membrii delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane la Serbarile Jubiliare din anul 2000, a sfintit prestolurile bisericii si paraclisului. Asezamantul insumand cca. 4500 m.p. constructie, a fost deja realizat, lucrandu-se in prezent la finisaje si dotari.

Asezamantul din Ierusalim

Inca de prin secolul al XVI-lea, ierarhii, voievozii si pelerinii romani au facut danii generoase Locurilor Sfinte, iar Patriarhiei Ierusalimului i-au fost inchinate in Tarile Romane peste 30 de manastiri.

Ideea asezamintelor romanesti la Locurile Sfinte a inceput odata cu infiintarea Schitului Romanesc de pe Muntele Taborului (1859-1862) cu hramul "Schimbarea la Fata", zidit de Arhim. Irinarh Rosetti dimpreuna cu ucenicul sau Nectarie Banu.

Dorinta arhimandritului si stradania sa s-au transmis urmasilor ca un adevarat testament. Astfel, prin secolul ai XIX-lea, Biserica Ortodoxa Romana a pus problema infiintarii aici a unor locasuri de inchinare pentru credinciosii veniti din Romania.

Promotorul miscarii a fost renumitul om de cultura Teodor Burada care, dupa adunarea fondurilor stranse prin colecta publica (1906), a inchiriat o casa in Ierusalim pentru paraclisul romanesc (1908), iar la 21 martie 1912 s-a insemnat locul pentru a se pune temelia Sfantului locas, dar lucrarile au fost oprite.

In 1914, un nou comitet de organizare, in frunte cu regina Elisabeta si avand ca membri pe arhitectul N. Ghica-Budesti, staretul Manastirii Sinaia, Arhim. Dionisie, dimpreuna cu Teodor Burada, a inaintat epistola Mitropolitului primat Konon si Patriarhului Damianos al Ierusalimului, care a aprobat ridicarea Asezamantului romanesc, act care nu s-a finalizat din cauza razboiului.

La 1927, Patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Romane (1925-1939) a vizitat Locurile Sfinte din Palestina si a dispus ridicarea a doua biserici, una in Ierusalim si cealalta la raul Iordan, pentru intocmirea planurilor celor doua biserici, in 1933 sosind in Ierusalim arhitectii Ioan Berechet si Andony Baramki.

La 28 martie 1935 s-a pus piatra de temelie a Asezamantului din Ierusalim de catre un sobor de ierarhi, lucrarile terminandu-se in 1938, in timpul Patriarhului Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Romane si Timotei al Ierusalimului. Tot in acel an Biserica Ortodoxa Romana a binecuvantat plecarea a 150 de pelerini romani pentru participarea la slujba invierii din Ierusalim.

Intre 1939-1945, lucrarile s-au oprit din cauza razboiului al II-lea mondial.

Dupa 1947, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul intemeiaza o frumoasa obste pe malul raului Iordan, unde intr-o viata retrasa de lume si-a impodobit sufletul cu florile virtutilor si ale nevointei monahicesti, insa in 1948 incepe razboiul de 2 ani din Israel, situatie in care, dupa infiintarea noului Stat Israel, cand fostele proprietati ale "inamicilor", rechizitionate de autoritatile britanice au trecut in custodia noului stat, Asezamantului i s-a dat destinatia de a gazdui de acum inainte diferite institutii publice, situatie care a persistat pana in anul 1962.

Reparatiile si imbunatatirile s-au reluat dupa 1948, multe piese de mobilier si obiecte religioase fiind refacute in atelierele Patriarhiei Romane si au fost terminate in 1975, in vremea Arhim. Lucian Florea, pe atunci superior al Asezamantului.

Dupa refacerea picturii de catre Gheorghe Popescu si Niculina Dona din Bucuresti, la 28 mai 1975, biserica Asezamantului romanesc de la Ierusalim a fost sfintita de catre Patriarhul Justinian Marina, cu participarea a numerosi ierarhi si a Patriarhului Benediktos al Ierusalimului.

Schitul romanesc "Sfantul Ioan Botezatorul" de Ia Iordan

Asezarea romaneasca de pe malul Iordanului se afla la o distanta de cca.45 km. de Ierusalim si la 8 km. est de istorica Cetate a Ierihonului. Datorita sfinteniei locului, s-au stabilit pe malul Iordanului de-a lungul timpului multime de pustnici care au format apoi obsti, incepand inca din secolul al XV-lea, odata cu prezenta Cuviosului Parinte Iosif de la Bisericani, astfel ca la sfarsitul secolului al XIX-lea se aflau in pesterile de pe valea Iordanului peste 20 de pustnici. Vazand ravna acestor asceti ai pustiei, in anul 1927 Patriarhia Romana a cumparat un teren pe malul raului Iordan, nu departe de locul unde Mantuitorul primise Botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul, loc ce aminteste si de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii, de inaltarea la cer in car de foc a Sfantului Prooroc Ilie Tezviteanul, de nevointele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima de Sfantul Gherasim si de alti sfinti care s-au nevoit pe valea raului sfant Iordan.

Lucrarile de zidire ale schitului au inceput in 1935 si s-au terminat in anul urmator, cand a fost sfintit. invecinat fiind cu alte cateva asezari monahicesti: o manastire greaca, una etiopiana si una siro-iacobita, a fost populat cu personal monahal, iar intre anii 1947-1953 a fost condus de catre sfantul Ioan Iacob.

Urmasul in egumenie al Sfantului Ioan Iacob a fost ales schimonahul Iuvenalie Streinul. Ulterior, conflictele militare aparute in zona au adus multe pagube materiale schitului "Sfantul Ioan Botezatorul", insa, cu toata aceasta stare de lucruri, vietuirea de la acest schit romanesc nu se intrerupe. Spre sfarsitul anului 1969 situatia avea sa se inrautateasca in asa masura incat personalul monahal a fost nevoit sa se retraga la Ierihon. Moartea tragica - dar martirica, in ascultare - a Cuviosului Parinte Damian Stogu, in acelasi an, a facut sa fie intrerupta complet viata monahala romaneasca la Asezamantul de la Iordan, iar din 1970, ramanand in zona de granita dintre Israel si Iordania, va fi inchis si nelocuit, ca si celelalte manastiri din aceasta zona, in prezent zona fiind minata.

Asezamantul romanesc pentru pelerinajul organizat, din orasul biblic Ierihon

De aceea, Reprezentanta Patriarhiei Romane la Sfintele Locuri va face de acum inainte neincetat demersuri pentru intemeierea unui nou Asezamant romanesc la Ierihon. Membrii familiei Samoila, veniti la Ierihon in anul 1933, "au avut dragoste sa doneze Patriarhiei Romane", dupa decesul lor, un teren de cca. 1000 m.p. si doua randuri de case, „cu scopul de a servi ca metoc" al Asezamintelor romanesti.

Aceasta ravna a pelerinilor romani a dus, in final, la temeluirea primelor reprezentari romanesti, intre 1843 si 1906 si apoi la construirea Asezamintelor de la Ierusalim si Iordan, intre 1935 si 1938; dar si la realizarea, la "cumpana" mileniilor, a noului Asezamant romanesc de la Ierihon, un complex bisericesc mult mai eficient si generos decat este cel de la Ierusalim.

Asadar, dupa o munca administrativ-diplomatica de aproape 5 ani, odata cu obtinerea aprobarilor de principiu din partea autoritatilor, s-a ajuns in pragul pornirii lucrarilor, pentru care s-a dat binecuvantarea de inceput la 27 martie 1999, iar dupa organizarea temeinica a santierului, acestea aveau sa debuteze efectiv la 21 iunie 1999, cu Paraclisul. Lucrarile au avansat destul de repede, in pofida numeroaselor greutati intampinate. Astfel, a fost posibil ca, odata cu Serbarile Jubiliare Panortodoxe, dedicate Bimileniului Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, la 5 ianuarie 2000 sa se puna piatra de temelie la casa de pelerini, iar la 8 ianuarie sa se sfinteasca prestolurile bisericii mari si ale paraclisului cu hramurile Nasterea Domnului si toti Sfintii romani" si respectiv „Toti Sfintii din Palestina", printr-o slujba paralela. Altarul principal, sfintit de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de Inalt Prea Sfintitii: Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Nicolae, Mitropolitul Banatului, si de Prea Sfintitul Casian, Episcopul Dunarii de Jos, a fost incununat apoi de Liturghia arhiereasca, la care au asistat peste 400 de pelerini si muncitori. Altarul Paraclisului, sfintit in aceeasi zi de catre Prea Sfintitul Teofan, viitorul Mitropolit al Olteniei, a fost, de asemenea, cinstit cu prima Sfanta Liturghie.

Astazi, Sfantul Asezamant romanesc din orasul biblic Ierihon asteapta cuvenitele contributii financiare necesare pentru terminarea instalatiilor si a finisajelor, care presupun, desigur, un si mai mare efort financiar. Ca valoare, precum este cunoscut, ele depasesc cel putin o data costul structurilor. Astfel, Asezamantul deja construit va astepta numai ca prin aceeasi generozitate caracteristica romanilor, sa-si imbrace toate vesmintele sale interioare si exterioare, respectiv placarea cu piatra a peretilor, pictarea bisericii si a paraclisului, precum si celelalte dotari si amenajari necesare, astfel incat, in scurt timp pelerinii romani ce pot veni aici nu numai din tara, ci si din toata lumea, sa se poata ruga si intari duhovniceste in „Casa Domnului" ( Matei 12, 4 ), laudand cu glas de bucurie pe Domnul Hristos, Cel Ce a binecuvantat prin prezenta si lucrarea Sa aceste locuri, si fericind totodata pe cei ce au pus intr-un fel sau altul o "piatra" la temelia acestei minunate lucrari.

In prezent se fac noi demersuri si pentru extinderea Sfantului Asezamant romanesc de la Ierusalim, la care - din ratiunile cunoscute - se va adauga in curand un nou corp pentru cazare, si in acelasi timp se va urmari imbunatatirea si modernizarea tuturor instalatiilor si spatiilor care vor permite desfasurarea activitatilor liturgice, intelectuale, de reprezentare si de cazare in conditii mult mai bune.

Prin dragostea si stradaniile acestor ostenitori, pelerinii romani care vin sa se inchine in Tara Sfanta afla aici, pe langa lacasurile de rugaciune in care pot sa asculte slujbele in limba romana, si locuri de gazduire si de calauzire in cercetarea Locurilor Sfinte ale Crestinismului. Bucuria tuturor este aceea de a gasi aici adevarate case calduroase, bisericesti, ospitaliere, romanesti, ale caror usi se deschid larg, cu bucurie, ziua si noaptea, drept recunostinta pentru toate eforturile Sfintei noastre Patriarhii, ale inaintasilor si nevoitorilor Sfintelor Asezaminte romanesti de la Locurile Sfinte, mai ales ale celor de ieri, dar nu mai putin si ale celor de astazi.

Delegatii patriarhali si superiorii asezamintelor romanesti de la Sfintele Locuri

Dupa fondarea celor doua biserici si Asezaminte romanesti la Locurile Sfinte, Patriarhia Romana a delegat pentru savarsirea slujbelor bisericesti mai intai pe ieromonahul Gherasim Luca, care venise de la Manastirea Neamt la Ierusalim inca din anul 1930. Insa nici Sfintia Sa, si cu atat mai putin ieromonahul Damaschin Trofin, si nici monahul Inochentie Moisiu, care i-a fost trimis ulterior ca ajutor, tot de la Manastirea Neamt, n-au avut si calitatea de Delegati Patriarhali, ca Reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane, sau de Superiori ai Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta. Abia din anul 1946, prin decizia Patriarhului Nicodim, Sfintele Asezaminte de la Ierusalim si Iordan, pe langa misiunea lor statutara, au primit si rolul de Reprezentanta a Patriarhiei Romane pe langa Patriarhia Ierusalimului, Superiorul pomenind intotdeauna la slujbe atat pe Patriarhul Ierusalimului, cat si pe Patriarhul Romaniei.

A urmat apoi Arhimandritul Victorin Ursache, care a primit insarcinarea de Superior al Asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte, prin Decizia Patriarhala nr. 480 din 10 octombrie 1946. A fost ales in anul 1966 episcop al Episcopiei Ortodoxe din America si Canada, ridicata la rang de Arhiepiscopie in 1973.

La 5 martie 1963 este numit Parinte Superior Lucian Florea, ridicat la rangul de Arhimandrit in acelasi an. Vreme de 12 ani va osteni, cu sarg si devotament, la repararea si infrumusetarea bisericii si a caminului de la Ierusalim, oferind pelerinilor traditionala ospitalitate romaneasca. Totodata a editat publicatia „Invierea", cuprinzand articole si studii de teologie si ecumenism.

Spre sfarsitul anului 1947, era numit un nou Superior al Asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte - Arhimandritul Vasile Costin. Ulterior, in urma alegerii acestuia ca episcop Vicar Patriarhal, in anul 1980, la conducerea Asezamintelor romanesti s-au succedat, rand pe rand, ca Superiori: Arhimandritul Vasile Cornila (1980-1982), Arhimandritul Teofil Panait (1982-1985), Arhimandritul Irineu Ilie (1986-1988), Arhimandritul Irineu Chiorbeja (1988-1989), Arhimandritul Irineu Pop (1989-1990). Anul 1989 deschide insa o noua era pentru Reprezentanta Patriarhala Romana la Locurile Sfinte. Numarul pelerinilor romani va creste foarte mult, iar Reprezentanta Patriarhiei din Ierusalim va deveni pentru toti romanii veniti aici un adevarat camin care va satisface in mare masura nevoile lor spirituale, dar, partial, si de cazare. Dupa alegerea Arhimandritului Irineu ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, incepand din iulie 1990, este numit ca Superior al Asezamintelor romanesti Arhimandritul Vincentiu Grifoni, urmat apoi, dupa alegerea sa ca Episcop Vicar Patriarhal in ianuarie 1994, de Arhimandritul Ioan Selejan, care la randul sau, va fi numit in acelasi an Episcop al Episcopiei Covasnei si Harghitei; in postul ramas vacant a fost numit apoi, la 5 august, Arhimandritul Ieronim Cretu.

Intre misiunile incredintate Arhimandritului Ieronim Cretu de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a fost si aceea de a se preocupa de rezolvarea problemei Schitului romanesc de la Iordan, militand pentru redeschiderea Asezamantului, precum si problema inca nefinalizata a proiectelor pentru Sfantul Asezamant din orasul biblic Ierihon.

A devenit indeobste cunoscut faptul ca Patriarhia Ortodoxa a Ierusalimului a luat initiativa, inca din anul 1995, de a organiza si patrona Serbarile Panortodoxe Jubiliare din Anul Sfant - 2000, ca Biserica Locala pe teritoriul canonic al careia s-a petrecut cu doua milenii in urma actul unic al pogorarii Fiului lui Dumnezeu in lume si al zamislirii prin adumbrirea Sfantului Duh - din Nazaretul Galileii si, mai apoi, al venirii pe lume ca Dumnezeu-Om, prin nasterea din Preacurata Fecioara, in pestera minunata din Bethleemul Iudeii. Ca trezoriera a acestor Sfinte si de nepretuit Locuri, Patriarhia Ierusalimului a si condus, intre 23 - 26 octombrie 1995, lucrarile de constituire a Comitetului Panortodox de Coordonare a Serbarilor Jubiliare, care a si organizat cele cinci Subcomitete de lucru pe probleme specifice, in care si Patriarhia Romana avea sa-si trimita, rand pe rand, reprezentantii sai. Este inca un prilej de afirmare a Ortodoxiei romanesti in Tara Sfanta, intrucat fiecare Biserica va participa in mod concret cu intreg tezaurul sau, la toate manifestarile ce se vor organiza, de la cele liturgice si pana la cele de prezentare de concerte religioase cu piese muzicale, culte, bisericesti si populare. De asemenea, se va organiza un mare concurs de arte grafice la care, pe sectii, vor fi prezentate lucrari apartinand tuturor genurilor, de la arta icoanei traditionale, la lucrari de arta moderna si populara, toate pe tema centrala a Intruparii Logosului Divin si a Nasterii Mantuitorului Hristos. Se vor organiza si simpozioane teologice, precum si actiuni pancrestine. Va fi un an cu adevarat sfant si binecuvantat, ce va fi inaugurat de Sfanta Liturghie Panortodoxa din noaptea de 6 spre 7 ianuarie 2000, oficiata de intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale si Autonome ale lumii. Vor fi prezenti toti sefii Statelor Ortodoxe si primii ministri ai acestora. Intregul an va fi un an de pelerinaj sfant. Drept urmare, din vreme, oficialitatile Statului Israel au incunostintat pe intaistatatorii Bisericilor Locale si pe delegatii tuturor Bisericilor reprezentate la Ierusalim ca posibilitatile de Stat, pe linia gazduirii celor ce vor participa la aceste manifestari, sunt limitate. De aceea, au fost declarate binevenite eforturile tuturor Bisericilor de a-si amenaja si extinde posibilitatile proprii de a-si sustine reprezentarea la manifestarile jubiliare, precum si pelerinajul la Locurile Sfinte, in acest an cu totul special.

In aceasta ambianta de sfarsit de mileniu II, toate actiunile Patriarhiei Romane pe linia Asezamintelor Sale de la Locurile Sfinte, inclusiv cel al noului proiect din orasul biblic Ierihon, se justifica pe deplin, fiind icoana a ravnei crestine bimilenare a poporului nostru dreptcredincios.

In acest sens, parafrazand Proclamatia cuprinsa in Memorandumul Intaistatatorilor Bisericilor asupra importantei Ierusalimului si, in general, a Locurilor Sfinte, pentru crestini, intelegand prin "Ierusalim" o insumare a tuturor acestora cu harul lor deosebit si cu slava tainelor lor dumnezeiesti, putem afirma ca "orice crestin este nascut la Ierusalim" si ca "Ierusalimul este pentru fiecare cea mai concludenta marturie a credintei sale", dar in special si "CENTRUL VITAL AL CRESTINATATII." (Memorandum asupra importantei Ierusalimului pentru crestini, M.E.C.E. - News Report, voi. 7, 11812, nov.-dec. 1994, p. 18-21). Dupa nenumarate framantari ale acestui secol nelinistit, care s-au repercutat si asupra Asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte ale Crestinatatii, cum s-a putut vedea si din randurile de fata, intreaga omenire este chemata la introspectie, la redescoperirea valorilor cardinale si vesnice ale Sfintei Evanghelii si, mai ales, la purificare, spre a intampina dupa cuviinta atat extraordinara sarbatoare a Jubileului de 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului Hristos, dar si mileniul al III-lea, despre care s-au rostit deja cuvinte celebre, precum acelea ca: "ori va fi crestin, ori nu va fi deloc!". De aceea, pelerinajul la Locurile Sfinte, aceasta adevarata reintoarcere pe plaiurile natale sau aceasta vizita la „casa parinteasca" a Crestinatatii, intre alte numeroase mijloace de edificare si imbunatatire sufleteasca pe care Dumnezeu Bunul le pune prin Sfanta Biserica la dispozitia fiecarui popor in parte, care "cu slava sa" revine in fata nemarginirii Sale, face parte si dintre caile mult asteptatei renasteri moral-spirituale a poporului nostru.

Asezamintele romanesti de la Locurile Sfinte, cu baza de sprijin a pelerinajului romanesc existenta si cu cea pe care, cu generozitatea ctitoriceasca a contemporanilor, cu suportul si indrumarea Patriarhiei Romane, o pregatesc spre o indreptatita sporire a posibilitatilor lor de primire, inca insuficiente, la aceasta "cumpana a mileniilor" pe care o traversam, sunt gata sa raspunda ravnei temeluite pe care suflarea romaneasca de pretutindeni a manifestat-o constant si o manifesta pe mai departe fata de Sfintele Locuri ale mantuirii noastre, care ii asteapta pururea pe toti crestinii, ca fii ai Parintelui Ceresc, sa vina in pelerinaj la Ierusalim ca la o adevarata "casa parinteasca" primitoare si calda, spre a-i conduce la Altarele divine, coplesite de bogatia nemasurata a unui har dumnezeiesc unic pe lume, unde Evanghelia lui Hristos sta spre marturie deschisa la toate paginile sale, minunate si indreptatoare totodata, si unde "Portile" cerurilor lui Dumnezeu sunt pururea deschise.

Arhimandritul Ieronim Cretu,

reprezentantul Patriarhiei Romane la Locurile Sfinte ale Crestinatatii si superiorul Asezamintelor romanesti de la Ierusalim, Ierihon si Iordan

Carti Ortodoxe

Cuprins