Cele trei Patriarhii crestine


Cele trei Patriarhii crestine

Pentru toata crestinatatea, locurile biblice cele mai pretioase pe pamant se afla in Palestina, tara unde S-a nascut si a desfasurat opera mantuitoare Domnul nostru Iisus Hristos. Cum era si natural, toate confesiunile crestine mari si mici au tinut sa aiba acolo cate o biserica, iar in lipsa bisericii, o casuta cat de mica, unde sa se adaposteasca reprezentantii lor. De aceea, Tara Sfanta si Ierusalimul in mod special sunt pline de asezaminte religioase ale celor mai diferite confesiuni crestine, unele stabilite mai recent, altele de aproape doua milenii.

Dupa cum este cunoscut, Biserica crestina din Palestina si-a obtinut libertatea abia in secolul al IV-lea, odata cu imparatul Constantin cel Mare si mama sa, Elena, si si-a mentinut aceasta libertate pana in secolul al VII-lea (638 d. Hr.), cand arabii, sub Omar, cuceresc Tara Sfanta, declarand-o pamant islamic. Omar permite crestinilor o existenta destul de ingradita, fixand printr-un fel de decret drepturile, dar mai ales indatoririle lor. In primele secole, crestinii nu se divizasera in toate confesiunile crestine de astazi. La Locurile Sfinte se aflau greci, latini, armeni, sirieni etc, si frecventau impreuna aceleasi sfinte locasuri, in aceleasi zile ale saptamanii si ale anului. Cu timpul, s-a simtit nevoia gruparii lor pe limbile intelese si pe confesiuni, in special ortodoxa (greaca) si armeana. Cand Omar a dat decretul (ahtname) de ingaduire a crestinilor in Tara Sfanta, el aminteste numai de aceste doua confesiuni. Mai tarziu au venit aici romano-catolici si, dupa ei, toate micile confesiuni crestine cunoscute astazi.

Datorita frecventelor discutii dintre confesiuni, turcii, in timpul stapanirii lor peste Tara Sfanta, au dat un firman care recunostea numai trei patriarhii in Palestina: greaca, armeana si latina. Aceasta stare de fapt s-a pastrat si sub mandatul englez (1919-1948), fiind recunoscuta si de Iordania si Israel.

Carti Ortodoxe

Cuprins