Patriarhul Benedict al Ierusalimului la Bucuresti


Patriarhul Benedict al Ierusalimului la Bucuresti

Implinindu-se, la 6 iunie 1968, doua decenii de cand Prea Fericitul patriarh Justinian a fost asezat la carma Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod a gasit cu cale ca acest eveniment sa fie praznuit cu toata cinstea cuvenita. A fost constituita in acest scop o comisie sinodala, avand ca presedinte pe I.P.S. mitropolit Justin al Moldovei si Sucevei, care s-a ingrijit din vreme de buna organizare a acestei praznuiri, la care au fost invitati sa participe si intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe surori sau reprezentantii acestora, precum si alti delegati de peste hotare.

Raspunzand invitatiei, Prea Fericitul Benedict, patriarhul Ierusalimului, a sosit la Bucuresti in ziua de 4 iunie a.c, in fruntea unei delegatii din care au facut parte: arhiepiscopul Gherman al Sevastiei, arhimandritul Teodosie, Constantin Petrakis, medicul personal al Prea Fericirii Sale, si diaconul Longin.

In aceeasi zi au mai sosit: Prea Fericitul Ieronim arhiepiscopul Atenei si primatul intregii Grecii, Sanctitatea Sa Efrem II, patriarhul catolicos al Gruziei, Prea Fericitul Chiril, patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, si I.P.S. Paavali, arhiepiscopul Careliei si a toata Finlanda, precum si delegatia Bisericii Ortodoxe a Ciprului si cea a Patriarhiei Moscovei.

Miercuri, 5 iunie a.c, dupa amiaza, la orele 17, a avut loc in catedrala Sfintei Patriarhii slujba vecerniei. Printre cordoane de preoti cu epitrahil si palcuri de maici de la diferite manastiri, inaltii ierarhi au iesit din Palatul patriarhal si s-au indreptat spre catedrala. Sanctitatile lor, patriarhii Benedict al Ierusalimului, Efrem al II-lea al Gruziei, Chiril al Bulgariei si Justinian al Romaniei sunt intampinati in pragul catedralei de I.P.S. mitropolit Firmilian al Olteniei - inconjurat de soborul slujitorilor -, care prezinta Sfanta Cruce si Sfanta Evanghelie spre sarutare.

Corala preotilor Capitalei, sub conducerea preotului Ioan Runcu si corul studentilor teologi, sub conducerea profesorului Nicolae Lungu - canta Axionul si Imnul arhieresc (in romaneste si in greceste). Inaltii ierarhi se inchina la racla cu moastele Sfantului Dimitrie Basarabov, binecuvinteaza pe credinciosi si isi ocupa locurile ce le-au fost desemnate.

Mai erau de fata: membrii Sfantului Sinod, slujitori ai Administratiei Patriarhale si Arhiepiscopiei Bucurestilor, profesorii Institutului teologic de grad universitar din Bucuresti, directori si profesori de seminarii teologice, protopopi si preoti, precum si numerosi credinciosi.
Slujba vecerniei a fost savarsita de un sobor de preoti si diaconi, avand in frunte pe I.P.S. mitropolit Firmilian al Olteniei.

Corul elevilor Seminarului teologic din Bucuresti, dirijat de profesorul Victor Frangulea, a dat raspunsurile. "Lumina lina" a fost cantata in comun de clerul si de credinciosii prezenti la sfanta slujba. Sanctitatea Sa patriarhul Benedict a rostit - in greceste - rugaciunea "Invredniceste-ne, Doamne...,".

Binecuvantarile rituale au fost date, la soroacele cuvenite, de catre Prea Fericitii patriarhi. O impresie adanca a facut asupra credinciosilor cadirea savarsita de doi diaconi care purtau pe umarul stang chivotele catedralei, asezate pe cate un suport de matase cu tricolorul romanesc.
Dupa slujba vecerniei - facandu-si cu greu cale printre credinciosii dornici sa-i vada si sa primeasca binecuvantarea arhiereasca - inaltii ierarhi s-au inapoiat la Palatul patriarhal.

Joi, 6 iunie a.c, la orele 8,30, ierarhii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, sefii celorlalte Culte din tara, membrii Consiliului National Bisericesc si ai Consiliului eparhia! al Arhiepiscopiei Bucurestilor s-au indreptat spre paraclisul Sfantul Spiridon-Nou.
Zece minute mai tarziu, au intrat in aceeasi mareata biserica membrii delegatiilor bisericesti straine.

Protopopi si preoti din clerul Capitalei - cu epitrahil si culion - asteptau in curtea bisericii, impreuna cu numerosi credinciosi. Inaltii ierarhi au fost intampinati la intrarea in biserica de catre membri ai Sfantului Sinod, iar in pronaos de catre P.S. episcop Teoctist al Aradului, in odajdii, inconjurat de soborul slujitorilor, preoti si diaconi. P.S. Sa a prezentat Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, spre sarutare. Corul studentilor Institutului teologic de grad universitar din Bucuresti, dirijat de profesorul Nicolae Lungu, a cantat Imnul Patriarhal si Axionul.

Participantii la solemnitate au ocupat locurile rezervate.
Din sobor au facut parte: Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian al Romaniei, Sanctitatea Sa patriarhul Efrem al II-lea al Gruziei, Prea Fericitul patriarh Chiril al Bulgariei, Prea Fericitul Ieronim, arhiepiscop a! Atenei si primat al Greciei, I.P.S. mitropolit Filaret al Kievului, I.P.S. mitropolit Iustin al Moldovei si Sucevei, P.S. episcop Hrisostom al Constantiei (Cipru) si P.S. episcop Teoctist al Aradului.

Pentru raspunsurile liturgice au fost programate: corul elevilor Seminarului teologic si studentilor teologi dirijat de profesorul V. Frangulea - pana la "Apostol" si, in continuare, Corala Sfintei Patriarhii, dirijata de profesorul Nicolae Lungu. Dupa invesmantare, iesind pe solee, Prea Fericitii patriarhi binecuvinteaza pe clerici si pe credinciosi.

La Trisaghion, Sanctitatea Sa patriarhul Efrem al II-lea si Prea Fericitii patriarhi Justinian si Chiril dau binecuvantarea prevazuta de ritualul liturgic. "Apostolul" a fost citit in slavoneste de arhidiaconul V. Velianov, iar arhidiaconul Evghenie Dascalu a dat citire Sfintei Evanghelii. La unele ectenii, acompaniata de cor, a cantat artista emerita Maria Volosescu. Cadirea din vremea cantarii Heruvicului a fost facuta de Sanctitatea Sa patriarhul Efrem al II-lea al Gruziei.
Pomenirile de dupa Heruvic au fost facute de cei trei Prea Fericiti patriarhi slujitori. Simbolul Credintei a fost rostit, din strana, de catre I.P.S. mitropolit Nicolae Mladin al Ardealului. "Tatal nostru" a fost cantat, in comun, de cor, cler si credinciosi.

Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului - caruia i-a fost rezervat scaunul cel mai inalt din sanul bisericii (jetul patriarhal) - a rostit binecuvantarile prevazute de ritualul liturgic pentru cel mai mare. Dupa ce s-au impartasit, inaltii ierarhi din sobor au dezbracat odajdiile arhieresti si apoi au fost condusi de diaconi la stranile ce le-au fost rezervate. Sfanta Liturghie arhiereasca a fost continuata de P.S. episcop Teoctist al Aradului, inconjurat de soborul slujitorilor. Dupa otpustul Sfintei Liturghii, s-a savarsit Doxologia de catre I.P.S. mitropolit Nicolae al Banatului, P.S. episcop Iosif al Ramnicului si Argesului si P.S. episcop Antim al Buzaului, impreuna cu un sobor de arhimandriti si diaconi ortodocsi romani.

Din usile imparatesti ale Sfantului Altar, I.P.S. mitropolit Nicolae al Banatului a dat citire rugaciunii de multumire indreptata catre Parintele Ceresc, pentru binefacerile pe care le-a revarsat imbelsugat asupra Bisericii si patriei noaste, asupra Prea Fericitului parinte patriarh Justinian in cei 20 de ani de cand ocarmuieste intelepteste Asezamantul dumnezeiesc al Legii noastre stramosesti.

La ora 11,45 a inceput festivitatea de omagiere a intaistatatorului Bisericii noastre.
Cel dintai a luat cuvantul I.P.S. mitropolit Nicolae al Ardealului, care a vorbit in numele Sfantului Sinod, al clerului si credinciosilor ortodocsi romani.
A luat apoi cuvantul Sanctitatea Sa patriarhul BENEDICT al Ierusalimului si al intregii Palestine, care a spus:

Primind cu mare bucurie invitatia frateasca a Prea Fericirii Voastre, ca venerabila Mama a Bisericilor din Sion sa participe la manifestarile sarbatoresti organizate de Prea Fericirea Voastra cu prilejul implinirii a 20 de ani de la urcarea Prea Fericirii Voastre pe tronul patriarhal, am venit aici impreuna cu cinstita noastra delegatie, cu inima plina de bucurie, facandu-ne interpretii celor mai calde rugaciuni ale Mamei Bisericilor din Sion, pentru a sarbatori impreuna cu Prea Fericirea Voastra si a ne bucura pentru marea si dreapta binecuvantare, pe care Mirele nostru ceresc a daruit-o Prea fericirii Voastre de Dumnezeu pazite, la implinirea a 20 de ani de patriarhiceasca pastorire, plina de slava, de cinstire, de lupta si de roade bogate.

Prea Fericite Frate, vestea sarbatoririi acestui eveniment istoric de catre Prea Sfanta Biserica romana a fost primita de Prea Sfanta Biserica a Ierusalimului cu deosebita bucurie evanghelica. De aceea am facut acest drum lung, ca sa venim in aceasta frumoasa tara si sa ne rugam impreuna cu Prea Fericirea Voastra cea cinstita de Dumnezeu si sa dam slava Stapanului nostru, Care a binecuvantat si binecuvinteaza pe Prea Fericirea Voastra si pe Prea Sfanta Biserica Ortodoxa Romana. Asistam astazi in aceasta sfanta catedrala, cu convingerea nezdruncinata ca harul Sfantului Duh a coborat peste noi, ca sa cinstim pe Prea Fericirea Voastra prea dorita, a carei arhipastorire ca patriarh vreme de 20 de ani a fost "buna mireasma a lui Hristos in cei ce se mantuiesc" (II Cor. II, 15).
Ne bucuram in Domnul si ne laudam cu un astfel de frate. Va felicitam din toata inima, iar la Prea Sfantul Mormant nu vom inceta a inalta rugaciuni pentru Prea Fericirea Voastra iubita de Dumnezeu, pentru venerabila Voastra ierarhie, pentru cinstita preotime si pentru toti binecredinciosii ortodocsi ai Bisericii Prea Fericirii Voastre.

Cu adevarat bucuria noastra este sincera si profunda, pentru ca si legaturile care unesc cele doua Biserici ale noastre sunt vechi, multe si mari, tari si de nezdruncinat.
Sirul venerabil al vrednicilor de pomenire inaintasi ai nostri, incepand cu Teofan si Paisie, al prea sfintilor nostri ierarhi si parinti de la Sfantul Mormant, au intarit legaturile fratesti ale sfintelor noastre Biserici, au lucrat apostolic si au creat o lunga traditie de dragoste si de pretuire din partea preasfintei Biserici Romane si a domnitorilor din Moldova si Muntenia fata de Locurile Sfinte, fata de prea venerabila Mama a Bisericilor, fata de vechiul nostru Patriarhat si fata de venerabila noastra fratietate a Sfantului Mormant, fata de aceasta pazitoare neadormita a preavenerabilelor locuri de inchinare din Pamantul Sfant si fata de farul cel stralucitor de-a lungul veacurilor al neprihanitei noastre credinte ortodoxe.

Domnul Dumnezeu, Cel Ce a mantuit Sfanta Sa Mireasa, Biserica, cu cinstitul Lui sange, sa binecuvinteze din belsug via Lui si sa daruiasca Prea Fericirii Voastre sanatate deplina, putere si indelungare de zile, ca sa Va invredniceasca sa sarbatoriti si preaslavitul si cinstitul jubileu de aur patriarhal, spre slava preacinstitului Lui nume si spre promovarea unirii cu toate Sfintele Lui Biserici intru legatura pacii!
In continuare, I.P.S, mitropolit Filaret al Kievului si Galitiei si exarhul intregii Ucraina a dat citire mesajului Sanctitatii Sale patriarhului Alexei al Moscovei si a toata Rusia.
Au mai rostit cuvantari de omagiere: Sanctitatea Sa Efrem II, patriarhul catolicos al Gruziei, Prea Fericitul Chiril, patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, P.S. episcop Hrisostom al Constantiei, in numele Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Prea Fericitul Ieronim, arhiepiscopul Athenei si primat al intregii Grecii, si I.P.S. Paavali, arhiepiscopul Careliei si a toata Finlanda.

Prea Fericitului Patriarh Justinian i-au fost orferite daruri, unele impresionand asistenta prin ineditul si valoarea lor religioasa. De exemplu, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a oferit intaistatatorului Bisericii noastre - intr-o caseta special confectionata in acest scop - o bucatica din stanca Golgotei.

Raspunzand celor care l-au felicitat, Prea Fericitul patriarh JUSTINIAN a spus urmatoarele:
Ati binevoit toti, cu aleasa pretuire si frateasca dragoste, sa cinstiti ziua aceasta legata de persoana smereniei mele, cand am implinit douazeci de ani de arhipastorire in scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Romane.

Prezenta atator inalti Conducatori si delegati ai Bisericilor Ortodoxe surori, precum si a distinsilor reprezentanti ai unor Biserici si organizatii crestine de peste hotare, participarea la aceasta sarbatoare a intregii Biserici Ortodoxe Romane, precum si a conducatorilor cultelor din tara noastra, m-au cinstit in chip deosebit, m-au miscat mult si m-au impresionat adanc.
Aceasta cinstire este pentru mine o mare si fireasca bucurie, este una dintre marile bucurii ale vietii si ostenelilor mele. Este in acelasi timp un indemn, un stimulent, care ma obliga in raspunderea si lucrarea mea mai departe, pentru intreaga realizare a programului in care am inceput slujirea patriarhala acum 20 de ani. Simt de aceea de datoria mea sa multumesc tuturor cu adanca recunostinta pentru pretuirea ce mi s-a aratat de toti si pentru dragostea cu care sunt inconjurat.

As fi insa neimpacat in cugetul meu si inaintea Bunului Dumnezeu, daca n-as recunoaste si n-as marturisi, cu acest prilej sarbatoresc, ca tot ce s-a putut realiza in acesti 20 de ani trecuti nu este numai lucrul meu personal ca patriarh. Am bucuria sa spun si ma simt dator de a lega realizarile Bisericii Ortodoxe Romane in toti acesti ani, in primul rand de institutie, de Biserica luata in totalitatea ei: ierarhi, preoti si credinciosi, si mai putin de smerita mea persoana.
Ceea ce s-a infaptuit in acesti 20 de ani reprezinta in adevar munca, zelul, dragostea si entuziasmul tuturor, fiindca tot ce a prezentat inalt Prea Sfintitul mitropolit Nicolae Mladin al Ardealului si tot ce au infatisat atat de frumos venerabilii intaistatatori si reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe surori, in legatura cu slujirea si implinirile apostolatului nostru, nu s-ar fi realizat in acesti ani, daca nu lucram laolalta, in cel mai deplin acord, toti membrii Sfantului Sinod, daca la tot ce a initiat si a hotarat Sfantul Sinod nu raspundeau cu ascultare, cu deplina intelegere si devotiune cei aproape zece mii de preoti ortodocsi romani si daca nu erau milioanele de binecredinciosi ai Bisericii noastre, care, mergand pe drumul luminos al stramosilor nostri, au contribuit cu credinta lor in Dumnezeu, cu dragostea lor fata de Biserica, cu jertfele lor, la implinirea si promovarea multiplelor interese ale Bisericii Ortodoxe.

De aceea, socotesc ca acest sarbatoresc popas se cuvine sa fie inchinat tuturor. Impreuna datori suntem toti - ierarhie, cler si credinciosi - sa multumim Preamilostivului Dumnezeu pentru ajutorul si binefacerile pe care le-a revarsat din belsug asupra noastra, asupra Bisericii Sale, asupra poporului nostru dreptcredincios.

Fara sa repet cele ce s-au spus, as vrea sa cunoasca toti cei prezenti, si in special distinsii nostri oaspeti, ca eforturile si activitatea noastra s-au axat in acesti 20 de ani pe doua idei mari, desprinse de altfel din programul cu care ne-am infatisat forurilor reprezentative ale Bisericii la 6 iunie 1948.
Prima idee mare pe care am avut-o permanent in tot ce s-a infaptuit a fost unitatea Bisericii, dupa rugaciunea arhiereasca si porunca Mantuitorului, Care a dorit si a cerut "ca toti sa fie una" (Ioan XVII, 21), si dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna sa umblam "dupa chemarea cu care suntem chemati, silindu-ne sa pastram unitatea Duhului in legatura pacii" (Efes. IV, 1, 3).

Din preocuparea aceasta constanta de unitate in credinta si din grija ca pe tot cuprinsul Patriarhiei Romane marturisirea credintei, trairea si slujirea crestina sa se manifeste la fel de catre toti fiii Bisericii noastre stramosesti, au pornit cele mai de seama infaptuiri ale celor 20 de ani pe care-l sarbatorim. Pentru unitatea de credinta s-a facut intregirea Bisericii Ortodoxe Romane, prin revenirea la sanul ei a fratilor despartiti prin forta la 1698. Pentru intarirea unitatii bisericesti, pe baza sfintelor canoane si a Traditiei autentic ortodoxe, a fost revizuita si adaptata la noile conditii de viata toata legislatia bisericeasca in vigoare astazi la noi.

Pentru exprimarea unitara si pentru promovarea unitatii de credinta s-au tiparit carti de cult, care au fost distribuite tuturor bisericilor din Patriarhia Romana, ca: Sfanta Evanghelie, Cazania, Cartea de invatatura, Liturghierul, Molitfelnicul, o parte din Mineie, Catavasierul, Psaltirea, iar acum se gaseste sub tipar si va aparea in curand Biblia, in 100.000 de exemplare.
In acelasi scop au fost tiparite carti de rugaciuni, catehisme, vieti de sfinti, almanahuri si s-a staruit in chip deosebit pentru uniformizarea cultului si mai ales pentru introducerea cantarii in comun in toate bisericile, punandu-se la indemana cartile necesare, cu note psaltice si liniare.
O a doua idee mare, pentru implinirea careia ne-am straduit cu toti, a fost ca Biserica sa reprezinte o institutie vie, activa, legata de viata, potrivit gandului si cuvantului Mantuitorului Iisus Hristos, Care a venit "ca lumea sa aiba viata, si din belsug sa aiba" (Ioan X, 10).
Scopul acesta l-a avut in vedere programul intocmit de Sfantul Sinod in 1950, in care s-a precizat in chip amanuntit cum sa se desfasoare slujbele in biserici, lucrarea omiletica si catehetica a preotilor, participarea activa a credinciosilor de toate varstele atat la slujbe, cat si la buna pastrare si impodobire a locasurilor de cult.

In viata si lucrarea Bisericii s-a asigurat o colaborare rodnica a ierarhiei si a preotilor cu corpul credinciosilor, prin consiliile parohiale, comitetele parohiale si adunarile parohiale la parohii; prin consiliile eparhiale si adunarile eparhiale la eparhii si, peste toate, Sfantul Sinod, Consiliul National Bisericesc si Adunarea Nationala Bisericeasca, in cadrul Centrului patriarhal. Exista intre aceste foruri o intrepatrundere si o distribuire de atributii stabilite prin Statutul de organizare si functionare, precum si prin celelalte legiuiri ale Bisericii Ortodoxe Romane, care antreneaza pe toti slujitorii si credinciosii in asa fel, incat toti lucreaza cu ravna si cu devotament pentru satisfacerea nevoilor Bisericii, pentru propasirea ei.

Credinciosii iubesc Biserica si o ajuta. Ei contribuie cu toata inima si cu toata dragostea la construirea, la repararea, la impodobirea si inzestrarea sfintelor locasuri. Asa se explica faptul ca s-a reparat si restaurat un numar destul de mare de biserici si manastiri in toate eparhiile. S-a acordat o deosebita atentie tuturor monumentelor istorice bisericesti, atat din partea Bisericii, cat si din partea statului, cu convingerea ca ele reprezinta pe de o parte marturii ale virtutilor stramosesti, iar, pe de alta parte, ele constituie dovezi de netagaduit ale spiritului creator si artistic al poporului nostru.

Tot pe aceste doua idei mari - de unitate si Biserica vie - s-a desfasurat si activitatea noastra pe plan extern.
Condusi de aceste doua coordonate ale vietii crestine actuale, am lucrat pentru infaptuirea si promovarea legaturilor cu Bisericile Ortodoxe surori, prin participarea si colaborarea la conferinte si manifestari bisericesti, cum au fost: Conferinta panortodoxa de la Moscova, din 1948; cele trei Conferinte Panortodoxe de la Rodos; serbarea Mileniului organizarii vietii monahale de la Muntele Athos, (1963); prin vizite primite din si facute in toate Bisericile Ortodoxe; schimb de vizite intre ierarhi; schimb de profesori si de studenti; schimb de carti si reviste teologice.

Participam si colaboram la organizatia si activitatea Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Conferinta Bisericilor Europene, la Conferinta Crestina pentru Pace, la toate intalnirile intercrestine unde se dezbat probleme de interes general crestin si de interes general uman.
Participam, de asemenea, activ la lucrarile de apropiere si de cunoastere reciproca in vederea unirii Bisericilor crestine, cu unele initiind si intretinand, impreuna cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, dialoguri teologice, asa cum facem cu Biserica Anglicana, cu Biserica veche catolica si cum speram sa incepem in curand cu Bisericile vechi orientale (necalcedoniene).
Revistele si publicatiile noastre au consemnat in timp si in chip amanuntit toata activitatea si realizarile Bisericii Ortodoxe Romane, atat pe plan intern, cat si pe plan extern.
Multumind lui Dumnezeu pentru tot ajutorul si slujirea cu care ne-a invrednicit, pentru sporul lucrului nostru, pentru tot ce am putut realiza, multumind intregii noastre ierarhii, preotilor si credinciosilor, ma indrept cu multumire catre preaiubitii nostri oaspeti, care ne-au facut aceasta cinste si bucurie de a fi impreuna cu noi astazi, si in chip deosebit catre cei ce au rostit cuvinte de apreciere pentru Biserica noastra si pentru smerita mea persoana.
Va multumesc tuturor, fiindca prin participarea Dvs. la sarbatoarea de azi ne-ati prilejuit sa traim cu adevarat o zi de larga ecumenicitate crestina.

Cu aceste ganduri si cu aceste marturisiri, rog pe Atotputernicul Dumnezeu sa ocroteasca si sa intareasca Biserica Ortodoxa Romana, sa sporeasca colaborarea si prietenia dintre Bisericile crestine, sa daruiasca pace si intelegere intre toti oamenii si toate popoarele lumii si sa ne binecuvinteze pe toti cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni.

S-a oficiat apoi un polihroniu pentru Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian, pentru ceilalti inalti ierarhi prezenti la Sfanta Liturghie, pentru cler si credinciosi. In aceeasi zi, la orele 14,30, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a oferit in Palatul patriarhal o masa oficiala in cinstea Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian si a oaspetilor din tara si de peste hotare.
In timpul dejunului au fost rostite toasturi, la care a raspuns Prea Fericitul patriarh Justinian, apoi li s-a distribuit participantilor Medalia Comemorativa emisa cu acest prilej.

Dupa amiaza, la orele 18,30, la Palatul patriarhal a avut loc sedinta festiva a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cu participarea oaspetilor de peste hotare, a sefilor de Culte din tara noastra, a membrilor Consiliului National Bisericesc, a reprezentantilor Administratiei Patriarhale si Arhiepiscopiei Bucurestilor, a rectorilor celor doua Institute teologice de grad universitar din Bucuresti si Sibiu si a altor institutii.

Din partea Sfantului Sinod si a Comisiei sinodale pentru organizarea festivitatilor a luat Cuvantul I.P.S. mitropolit Iustin al Moldovei si Sucevei. Apoi, Sanctitatea Sa patriarhul BENEDICT al Ierusalimului, adresandu-se Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian, a spus:

Incercam bucuria deosebita pe care ne-o ofera acest prilej fericit spre a va arata dragostea si pretuirea cu care Va inconjoara vechea Patriarhie apostolica a Ierusalimului.
Ca marturie despre acestea, cu bucurie proclamam pe Prea Fericirea Voastra, Preaiubite Frate patriarh Justinian al Romaniei, "mare purtator al Crucii Sfantului Mormant", pentru bunele simtaminte ce le nutriti fata de Biserica Ierusalimului si ca expresie a dragostei noastre fata de dreptcredinciosul popor roman.

Cu mare bucurie Va inmanam deci decoratiile Noastre, impreuna cu Crucea de Aur, in care se afla asezata o bucata din Sfantul Lemn al Crucii pe care a fost rastignit Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Va felicitam din inima si rugam pe Bunul Dumnezeu ca aceasta Cruce sa Va fie spre sanatate si izbandire in infaptuiri din ce in ce mai mari si mai stralucite, spre lauda Sfintei Biserici Ortodoxe Romane si spre slava Prea Sfintei Treimi.

A raspuns vadit miscat Prea Fericitul Patriarh Justinian, spunand:

Inalt Prea Sfintiti mitropoliti,
Prea Sfintiti Parinti episcopi, membri ai Sfantului Sinod,
Prea distinsi si onorati oaspeti,
Multumesc calduros I.P.S. mitropolit Iustin al Moldovei si Sucevei pentru sentimentele fratesti si pentru cuvintele de aleasa pretuire pe care le-a exprimat in numele Sfantului nostru Sinod, fata de smerita mea persoana, cu prilejul aniversarii celor 20 de ani, de cand, prin mila Bunului Dumnezeu si prin vointa reprezentantilor dreptcredinciosului nostru popor, am fost ridicat la inalta vrednicie si raspundere de intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane.
Va marturisesc ca ma simt profund miscat atat de dragostea si cinstirea pe care mi le arata, la aceasta aniversare, cel mai inalt for si organ de conducere al Bisericii noastre, cat si de felicitarile si pretioasele urari ale conducatorilor Bisericilor ortodoxe surori, pe care-i incredintez ca le pastrez toata recunostinta si devotamentul meu.
Aceasta cinstire din partea Sfantului nostru Sinod si aceasta sedinta solemna la care participa capetenii si delegatii ale Bisericilor Ortodoxe surori, reprezentanti ai unor Biserici crestine si ai organizatiei intercrestine a Consiliului Ecumenic al Bisericilor si alti distinsi oaspeti, imi da cel mai potrivit prilej de a privi si de a gandi, inaintea lui Dumnezeu si in fata Bisericii si poporului nostru, la cei douazeci de ani de slujire si raspundere patriarhala cu care am fost invrednicit.
Aprecierile elogioase ce s-au facut, in cadrul manifestarilor acestei sarbatoriri, sunt, pe de o parte, magulitoare si stimulatoare pentru mine, dar, pe de alta parte, trebuie sa spun ca nu le pot inchide in mine si nu le pot revendica intru totul pentru mine, pentru ca eu niciodata n-am conceput si n-am savarsit de unul singur ceea ce am reusit sa realizez in acesti ani pentru Biserica Ortodoxa Romana.

Biserica este un corp comun al tuturor slujitorilor si credinciosilor ei. Facem toti parte din Biserica, dar nu o formam fiecare singur, ci fiecare cu toti ceilalti. Biserica a avut dintru inceputul crestinismului acest sens de comuniune, de corp unic al carui cap este Hristos Domnul (Efes. I, 22-32), iar Biserica Ortodoxa pastreaza neintrerupt sensul, caracterul si constitutia ei de mare familie religioasa-morala pe care a avut-o din primele secole crestine.
Constitutia ierarhica a Bisericii si caracterul sinodal al conducerii Bisericii sunt insusirile ei originare, pastrate cu sfintenie in structura, in credinta si in viata Bisericii Ortodoxe.
Aceasta a asigurat concentrarea si consolidarea corpului bisericesc in fiecare Biserica, a asigurat raporturile si conlucrarea Bisericilor Ortodoxe intre ele, a garantat pastrarea nealterata a traditiei, a cultului, a interpretarii Sfintei Scripturi.
Constitutia, viata si functionarea Bisericii s-au asigurat prin ierarhie, iar modul raporturilor ei si organul ei comun a fost Sinodul, care s-a manifestat in diferitele lui proportii si aspecte: de sinod local, sinod provincial, sinod national, sinod ecumenic.
Principiul sinodalitatii a stat la baza organizarii Bisericii sobornicesti in perioada dinainte de schisma (1054) si se pastreaza pana azi in toate Bisericile Ortodoxe. Prin sinodalitate s-a recunoscut importanta Bisericilor locale - care s-au organizat ca unitati autocefale si autonome -, s-a mentinut unitatea episcopatului de pretutindeni, s-a creat posibilitatea acelei "unitati in diversitate", s-a evitat centralizarea monarhica jurisdictionala.

Sinodalitatea este, prin urmare, o notiune proprie Bisericii si este nedespartita de fiinta si de misiunea ei. Ca principiu de organizare si de lucrare a Bisericii, ca acord si colaborare intre membrii sai, Sinodul realizeaza si ilustreaza intelesul cuvintelor Mantuitorului: "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor!" (Matei XVIII, 20).
Spiritul sinodalitatii este adanc imprimat in organizarea, conducerea si lucrarea Bisericii noastre, iar realizarile Bisericii Ortodoxe Romane din perioada pe care o sarbatorim constituie, de fapt, rolul gandirii comune si al efortului unit al tuturor membrilor Sfantului nostru Sinod.
Sfantul Sinod a fost in toti acesti ani forul bisericesc in care s-au analizat si s-au rezolvat cu spirit de raspundere toate marile probleme cu care a fost confruntata Biserica noastra, pe plan internasi pe plan extern.

Cu sprijinul si colaborarea membrilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, chiar in primul an al slujirii mele patriarhale a fost realizata reintregirea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. "Actul sinodal de anulare a uniatiei" a consfintit implinirea cererii fostilor greco-catolici de a reveni la sanul matern al Bisericii Ortodoxe, de la care fusesera smulsi cu sila la anul 1700. Unificarea bisericeasca din anul 1948 si consolidarea ei de dupa aceea reprezinta una dintre cele mai de seama infaptuiri ale Sinodului Bisericii noastre, ale intregii noastre Biserici, si, asa cum am spus si in alte imprejurari, noi o socotim un act definitiv si deopotriva folositor si necesar si pentru unitatea noastra sufleteasca, si pentru unitatea noastra nationala.
Prin Sfantul Sinod si cu contributia tuturor membrilor sai s-a chibzuit temeinic si s-a infaptuit o opera de mare insemnatate si necesitate pentru Biserica noastra in conditiile noi sociale din tara noastra: Legislatia bisericeasca in care au fost incadrate principiile si modurile de constituire si de functionare a tuturor organelor si forurilor bisericesti, de la parohie pana la Centrul patriarhal.

Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane, Regulamentul scolilor de invatamant teologic, Regulamentul Organelor Centrale din Patriarhia Romana, Regulamentul interior pentru Adunarea Nationala Bisericeasca a Bisericii Ortodoxe Romane, Regulamentul pentru functionarea organelor deliberative si executive din Patriarhia Romana, Regulamentul pentru numirea si transferarea clerului, Regulamentul pentru administrarea averilor bisericesti, Regulamentul pentru organizarea vietii monahale, precum si o seama de hotarari sinodale, formeaza unul dintre marile capitole de activitate si realizare ale Sfantului Sinod al Bisericii noastre.

Aceasta noua legislatie bisericeasca reflecta principiile de baza ale Traditiei si canonicitatii ortodoxe: autocefalia, autonomia, sinodalitatea, democratismul bisericesc si reprezinta in acelasi timp un factor de unitate si comuniune in Biserica noastra.
Reorganizarea invatamantului teologic sub conducerea directa a Bisericii constituie o alta realizare a colaborarii stranse dintre membrii Sfantului nostru Sinod. Noua orientare a invatamantului teologic a creat nu numai posibilitatea ca asezamintele de cultura teologica sa fie aduse sub directa indrumare si supraveghere a Bisericii, ci si posibilitatea ca teologia sa fie pusa in slujba vietii, in slujba problemelor curente care se pun Bisericii si lumii actuale, studiile si cercetarile teologice trebuind sa reprezinte contributii reale si eficiente ale Bisericii atat in problemele ei, cat si in cele ale omenirii contemporane.

Pentru o pregatire temeinica a clerului ca sa poata raspunde noilor cerinte si indatoriri sacerdotale si sociale, au fost infiintate de Sfantul Sinod cursurile de indrumare misionara si pastorala a clerului si conferintele de orientare, iar ca mijloc de informare asupra problemelor pe care le pun vremurile actuale, au fost puse la indemana tuturor carti si reviste, in care se trateaza cele mai variate si importante subiecte de interes religios-moral si de interes uman.
Tot ca realizari de importanta deosebita pentru Biserica noastra si ca roade ale preocuparilor de care a fost insufletit Sfantul nostru Sinod, se cuvine sa fie subliniate actele de canonizare ale celor dintai sfinti romani si de generalizare in toata Biserica Ortodoxa Romana a cultului unora dintre sfintii ale caror moaste se afla la noi in tara;organizarea si reorganizarea sub jurisdictia Patriarhiei Romane a unor comunitati ortodoxe romane de peste hotare, ca: Episcopia misionara ortodoxa romana in America; Asezamintele Bisericii Ortodoxe Romane de la Ierusalim; bisericile de la Viena, Londra, Sofia, Baden-Baden etc.

Prezent si activ la rezolvarea tuturor problemelor de ordin canonic, a problemelor de credinta, de disciplina, la aprobarea cartilor de cult, la indrumarea tuturor publicatiilor religioase, Sfantul Sinod este in Biserica Noastra, asa cum stipuleaza si Statutul de organizare si functionare, "cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate chestiunile spirituale si canonice". Dar indrumarea si activitatea Sfantului Sinod au imbratisat nu numai problemele interne ale Bisericii noastre, ci, prin Sfantul Sinod, s-a desfasurat si o bogata activitate externa a Bisericii Ortodoxe Romane.

Cultivand spiritul de apropiere si de colaborare intercrestina, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a sporit legaturile traditionale cu toate Bisericile Ortodoxe surori, a initiat sau a reluat si a intensificat raporturile cu o seama de Biserici si organizatii crestine, in scopul de a promova prietenia si cooperarea intre ele, atat in problemele bisericesti, cat si in problemele care preocupa omenirea vremurilor noastre.
Majoritatea membrilor Sfantului nostru Sinod au participat ca factori activi la lucrarile care priveau intreaga Ortodoxie, cum au fost Conferintele panortodoxe de la Rodos sau la lucrarile unor foruri intercrestine, cum sunt: Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinta Bisericilor Europene, Conferinta Crestina pentru Pace.

Contributia lor la studierea temelor care au fost dezbatute in aceste foruri - fie in domeniul teologiei ecumenice, fie in domeniul teologiei pacii sau a umanismului crestin -, ca si pozitiile care au fost adoptate de Sinodul nostru atat in domeniul ecumenismului crestin, cat si al raporturilor Bisericii cu lumea, au fost unanim apreciate si au adus un prestigiu sporit Bisericii noastre.

In delegatii sinodale sau in delegatii cu profesorii de teologie si cu preotii din administratie sau de la parohii, toti ierarhii Sfantului Sinod au facut vizite in afara de tara, fiind peste tot mesageri nu numai ai spiritului ecumenic al Ortodoxiei romanesti, ci si ai nobilei dorinte a poporului nostru de a intretine relatii de pace, de prietenie si infratire cu toate popoarele lumii.
Fara sa poata fi prezentata intr-o astfel de ocazie intreaga activitate pe care am desfasurat-o laolalta toti membrii Sfantului Sinod, doresc sa subliniez ca in toate problemele importante ale Bisericii ne-am consfatuit si rezolvarea lor s-a facut intotdeauna cu unanimitate.
In lucrarile noastre domneste cel mai inalt spirit de intelegere si fratietate, socotindu-ne toti egali si insufletiti de dorinta de a sluji cu devotament Bisericii, patriei noastre, omenirii intregi.
Nu ma indoiesc ca, asa cum am lucrat pana acum in unire si respect reciproc, ne vom stradui si in viitor sa colaboram cu acelasi elan si in spiritul aceleiasi unitati in toate initiativele si actiunile pentru rezolvarea problemelor multiple si variate ce se pun in activitatea interna si externa a Bisericii noastre.

Sa nu uitam ca tara noastra se afla intr-o epoca de mari prefaceri si innoiri sociale. Este o datorie sfanta si nationala a Bisericii Ortodoxe Romane sa-si dea contributia sincera si neprecupetita, prin ierarhii, clerul si credinciosii ei, la aspiratiile si eforturile poporului roman pentru progres, fericire si pace.
De aceea, inainte de a incheia cuvantul meu, va rog sa fiti de acord cu mine sa ne indreptam gandurile noastre cu recunostinta spre ierarhii care, pe parcursul acestor 20 de ani, au trecut la Domnul, dupa ce si-au inchinat viata binelui si propasirii Bisericii stramosesti; ma gandesc la mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, la mitropolitul Sebastian al Moldovei, la mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, la episcopul Andrei Moldovan al Americii, in memoria carora va rog sa pastram un moment de reculegere!

Adresandu-va inca o data tuturor multumiri pentru dragostea pe care o aratati Bisericii Ortodoxe Romane si intaistatatorului ei, pentru partea de osteneala, de bunavoire si de folos cu care ati contribuit la castigul religios-moral si social in acesti 20 de ani, rog pe Bunul Dumnezeu sa ne intareasca, sa ne ajute mai departe si sa ne invredniceasca a ne bucura de noi osteneli si realizari, spre binele Bisericii, spre propasirea patriei noastre, spre pacea si fericirea intregii lumi.

Dupa cuvantarea Prea Fericitului patriarh Justinian, P.S. episcop Teoctist al Aradului a dat citire Actului Omagial care a fost inscris in Condica Sfanta, pentru invesnicirea acestui moment deosebit din viata Bisericii noastre.

Vineri, 7 iunie a.c,, dimineata, au fost vizitate Institutiile centrale ale Patriarhiei si unele biserici, manastiri si monumente de importanta istorica si artistica din Capitala si din imprejurimi. Inaltii oaspeti de peste hotare au fost condusi de catre Prea Fericitul patriarh Justinian, personal, mai intai la tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa.
In Cartea de aur a tipografiei, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a facut urmatoarea insemnare, pe care au subscris-o toti oaspetii:

Cu prilejul sarbatoririi aniversarii a douazeci de ani de patriarhat al Prea Fericitului patriarh Justinian al Romaniei, am vizitat azi tipografia Patriarhiei, pe care am admirat-o pentru marimea ei si pentru lucrarea ce se savarseste in ea spre folosul si slava Bisericii Ortodoxe Romane, pentru care uram o activitate si mai mare, spre slava lui Hristos.
Au fost vizitate, in continuare, asezamintele bisericesti de la manastirea Antim, ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanul: biserica, paraclisele si chiliile manastirii, biblioteca din Palatul Sfantului Sinod si muzeul de obiecte religioase. Convoiul de masini s-a indreptat apoi spre manastirea Plumbuita din preajma Capitalei, unde au fost vizitate biserica, muzeul si atelierele Institutului Biblic, care functioneaza aici, fabricand piese de tamplarie bisericeasca, de obicei sculptata, policandre, clopote, tamaie si alte obiecte de cult.

Catre amiaza, inaltii oaspeti s-an inapoiat in aceeasi zi, la orele 14, profesorul Dumitru Dogaru, Secretarul general al Departamentului Cultelor a oferit la Athénée Palace o masa oficiala in cinstea Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian. La masa au luat parte ca invitati: membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, membrii delegatiilor bisericesti de peste hotare participante la serbarile aniversare ale Patriarhiei Romane, sefii cultelor religioase din tara noastra, membri ai Consiliului National Bisericesc, slujitori bisericesti superiori ai Administratiei Patriarhale, rectorii Institutelor teologice de grad universitar din Bucuresti si Sibiu, oaspeti de peste hotare, alti invitati.

In timpul mesei a luat cuvantul Secretarul General al Departamentului Cultelor, profesorul DUMITRU DOGARU, care a multumit invitatilor de peste hotare ca au venit la sarbatorirea Prea Fericitului patriarh Justinian. Sanctitatea Sa patriarhul BENEDICT al Ierusalimului a rostit apoi o scurta alocutiune, spunand:

Am venit in Romania ca sa particip cu mare bucurie si cu veselie sufleteasca la serbarile jubiliare ale Patriarhiei Romane si ale Prea Fericitului si Preaiubitului meu frate patriarh Justinian.
Dupa primirea calduroasa care ni s-a facut de catre Prea Fericitul patriarh Justinian si de catre inaltii ierarhi membri ai Sfantului Sinod, astazi ni se face cinstea deosebita de a fi invitati si ospatati la aceasta masa imbelsugata.

Inchin in sanatatea Prea Fericitului patriarh Justinian, a carui activitate rodnica am admirat-o, si in sanatatea D-lui Secretar general, profesor Dumitru Dogaru.
in seara aceleiasi zile de vineri 7 iunie a.c., a avut loc - in sala de festivitati a Institutului teologic de grad universitar din Bucuresti - un concert festiv inchinat celei de-a XX-a aniversari a intronizarii Prea Fericitului Parinte Patriarh Justinian. Au luat parte numerosi invitati din tara si inalti oaspeti de peste hotare. Partea intai a concertului, sustinuta de corala preotilor din Capitala, sub conducerea cunoscutului compozitor si dirijor preot Ioan Popescu-Runcu, a cuprins Imnul patriarhal si fragmente de mare putere evocatoare din "Balada vremilor strabune", compozitie complexa, elaborata de dirijor anume pentru aceasta ocazie festiva.

Partea a doua a concertului a fost sustinuta de solisti de seama ai Operei romane din Capitala. Elisabeta Cartis (soprana) a cantat o arie din oratoriul "Creatiunea" de Haydn, "Ave Maria" de Schubert si aria Elisabetei din opera "Tannhäuser" de Richard Wagner. Nicolae Florei, prim-solist al Operei romane, a cantat "Oda safica" de Brahms, "Imn lui Dumnezeu si naturii" de Beethoven si aria lui Ivan Susanin din cunoscuta opera a lui Glinka. Acompaniamentul la pian a fost sustinut de N. Radulescu de la Filarmonica George Enescu.

Partea a treia, sustinuta de corul studentilor Institutului teologic de grad universitar din Bucuresti, sub conducerea cunoscutului compozitor profesor Nicolae Lungu, a executat "Priveghere" (cantare psaltica traditionala), "Miluieste-ma, Dumnezeule" (Psalmul L, cantare psaltica) de Gh. Cucu, poemul "La Cozia, pe Olt", de Nicolae Lungu, "Cantecul de libertate al robului negru" de W. Dawson, "Marsul lui Tudor Vladimirescu", cantecul patriotic popular "Hora Republicii".

In incheiere, ambele formatii corale au cantat melodia bisericeasca "Taina crestinatatii" (pe textul din I Tim. III, 16) de I. Popescu-Pasarea. Corurile, solistii si dirijorii au fost rasplatiti cu meritate aplauze, pentru reusita deplina a acestei manifestari ortodoxe romanesti.

PE DRUMURILE TARII

Programul propriu-zis al celei de-a XX-a aniversari a intronizarii Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian fiind incheiat, oaspetii Bisericii noastre au devenit disponibili spre a pleca in excursii de cateva zile prin tara, pentru a vizita mitropoliile si episcopiile noastre, dupa preferinta.
A fost intocmit in acest scop, din vreme, un proiect de program, sub directa indrumare a comisiei sinodale pentru organizarea aniversarii amintite, cu care inaltii oaspeti s-au declarat de acord, el devenind astfel executabil.
Prea Fericitul patriarh Justinian a binevoit a se oferi sa calauzeasca personal delegatiile Patriarhiei Ierusalimului si Bisericii Ortodoxe din Cipru intr-o vizita in Episcopia Ramnicului si in Arhiepiscopia Bucurestilor.

In Episcopia Ramnicului si Argesului. Sambata, 8 iunie a.c., dupa cateva ore de mers, convoiul masinilor a ajuns la manastirea Cozia, unde inaltii oaspeti au fost intampinati de soborul si de staretul manastirii, care a urat bun sosit in stravechea ctitorie a lui Mircea cel Batran. Oaspetii au posibilitatea sa admire frumusetea arhitectonica a asezarii, pictura din epoca brancoveneasca, ansamblul de cladiri ale incintei, paraclisele si micul muzeu cu obiectele colectate in urma recentelor restaurari. La plecare, a fost vizitata casa de odihna a Patriarhiei Romane de la Calimanesti-Cozia, vizitatorii manifestandu-si incantarea pentru purtarea de grija acordata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in frunte cu Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian pentru ingrijirea sanatatii, ocrotirea si odihna personalului bisericesc.
Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a insemnat in Cartea de aur a manastirii Cozia urmatoarele:
Cu harul lui Dumnezeu, azi, in ziua sambetei pomenirii mortilor, la 8 iunie, am vizitat impreuna cu Prea Fericitul patriarh Justinian aceasta sfanta manastire inchinata Sfintei Treimi si am admirat arhitectura si pictura ei.

Din adancul inimii dorim ca bunul Dumnezeu sa pazeasca casa aceasta si pe vietuitorii ei spre slava Sfintei Treimi, spre intarirea si sfintirea celor care locuiesc aici, ca si a celor care viziteaza acest sfant locas.
Vesnica sa fie pomenirea ctitorilor ei!
Popasul de pranz a fost organizat la resedinta episcopala de la Ramnicu-Valcea. Inconjurat de un sobor de preoti si in prezenta tuturor preotilor din oras si a protoiereilor, P.S. episcop Iosif a intampinat pe Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian si pe oaspetii sai in pridvorul catedralei episcopale.

Corul preotimii ramnicene a intampinat pe cei doi intaistatatori cu Imnul patriarhal, iar P.S. episcop Iosif al Ramnicului si Argesului a savarsit un Te-Deum.
Multumind pentru frumoasa primire in catedrala episcopala, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a declarat:
Din Sfanta Cetate a Ierusalimului am venit la Bucuresti, la invitatia Prea Fericitului patriarh Justinian, pentru a serba impreuna cu fratele nostru implinirea a 20 de ani de la intronizarea sa. Am venit cu mare bucurie, pentru ca am considerat ca o datorie frateasca vizitarea Bisericii Ortodoxe Romane si participarea la acest jubileu de 20 de ani de pastorire a prea Fericirii Sale fratelui nostru Justinian. Am venit pentru a aduce intregii Biserici Ortodoxe Romane si poporului binecredincios binecuvantarea Locurilor Sfinte, harul Sfantului Mormant de viata datator al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Aducem harul sfantului Iordan, al Nasterii Domnului din pestera Bethleemului, al infricosatoarei Golgote, unde a fost rastignit Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Si-a varsat Sfantul Sau Sange pentru mantuirea neamului omenesc. Aducem binecuvantarea Sfantului Mormant, de unde a iesit lumina invierii lui Hristos, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume.

In Biserica romaneasca am aflat credinta poporului roman si am admirat energia si activitatea Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian, care, prin amabilitatea si intelepciunea sa, ca si prin purtarea deosebit de frumoasa fata de popor si de guvern, a dobandit iubirea si pretuirea poporului sau si a tuturor ortodocsilor.
Prea Fericirea Sa a avut bunatatea de a ne conduce la aceasta sfanta episcopie, unde fratele nostru, P.S. episcop Iosif, ne-a primit cu dragoste frateasca si s-a rugat pentru noi si pentru sanatatea noastra.
Datoram recunostinta Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian, care a avut bunatatea a ne conduce la manastirea Cozia, poposind dupa aceea aici, pentru a ne ruga ca Bunul Dumnezeu si harul Prea Sfantului Mormant al Domnului sa intareasca pe Prea Fericirea Sa, pe toti ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane, pe P.S. episcop Iosif si pe tot poporul roman.
Ne rugam Bunului Dumnezeu ca sa ocroteasca poporul acesta si pe conducatorii lui si ca harul Domnului sa se pogoare peste Biserica Ortodoxa Romana, spre slava ei si spre lauda intregii Ortodoxii.

Binecuvantarea Prea Sfantului Mormant si a Maicii Bisericilor din Ierusalim sa fie cu toti crestinii din Romania! Cu totii sa slavim din adancul inimii pe Domnul, Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin!
Dupa slujba din catedrala episcopala, inaltii oaspeti s-au retras in resedinta episcopala, inaltata cu peste un veac in urma de Sfantul Calinic de la Cernica, si recent renovata si infrumusetata, impreuna cu paraclisul. Masa oficiala a fost servita intr-una dintre marile sali ale recent restauratului complex de cladiri in care a fost o vreme adapostit seminarul ramnicean si tipografia eparhiala, ansamblu transformat in camin si casa de oaspeti.

A luat cuvantul Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului,
Prea Fericitul Parinte patriarh al Romaniei a avut bunatatea sa ma conduca la episcopia aceasta pe care o pastoreste P.S. Iosif, care ne-a inconjurat din prima clipa cu mare cinstire si efuziune de dragoste, punandu-ne inainte mai multe bunatati, ca la o masa a fericitului Avraam.

Ma multumeste deosebit faptul ca avem prilejul ca, pe langa hrana materiala, sa primim aici si hrana duhovniceasca despre inceputurile activitatii si stradaniilor Prea Fericitului patriarh Justinian. Aici a copilarit, aici a studiat, aici a profesat ca profesor de teologie si director, aici a pastorit turma de credinciosi a parohiei sale. Nu vrem sa impletim laude conventionale, pentru ca faptele sale sunt cunoscute in Biserica Ortodoxa Romana, ca si in intreaga Ortodoxie.

Ni se pare ca Prea Fericirea Sa ne-a calauzit intentionat aici, pentru a ne desfata cu natura aceasta frumoasa, care a impresionat pe toti vizitatorii si care da viata si improspateaza pe om. Natura aceasta minunata nu putea scoate decat un asemenea om minunat.
Ii uram sa traiasca multi si fericiti ani, spre binele Bisericii Ortodoxe Romane si al intregii Ortodoxii!
Dupa masa care s-a desfasurat intr-o atmosfera de fratietate evanghelica, o adevarata agapa a epocii primare crestine, cortegiul de masini a parasit resedinta episcopala din Ramnicu-Valcea, indreptandu-se spre Curtea de Arges, popasul de seara al inaltilor oaspeti. La intrarea in Palatul arhieresc de la Curtea de Arges, cei doi intaistatatori si insotitorii lor au fost intampinati de P.S. arhiereu Pavel Serpe, care le ureaza bun sosit in manastirea Curtea de Arges, stavropighie patriarhala.

Au fost vizitate apoi asezamintele manastirii. Splendida biserica a lui Neagoe Basarab a facut asupra inaltilor oaspeti o impresie profunda. in paraclis, inaltii oaspeti s-au inchinat la racla cu moastele Sfintei Mucenite Filoteia. Apoi au vizitat aripa cladirii in care se desfasoara periodic cursurile preotesti de indrumare misionara si sociala, pe care le frecventeaza cu vadit folos slujitorii altarelor din toata tara. In continuare au fost vizitate celelalte dependinte, intre care muzeul manastirii, caminul arhieresc si "Sala Manole", unde s-a vorbit oaspetilor despre legenda Mesterului Manole, ilustrata minutios si artistic in frescele care incing peretii salii la nivelul plafonului.

Duminica, 9 iunie, in ziua marelui praznic al Pogorarii Duhului Sfant, dupa ce oaspetii s-au inchinat la racla cu moastele Sfintei Mucenite Filoteia, au participat la Sfanta Liturghie, savarsita in ctitoria voievodala a lui Neagoe Basarab de catre P.S. episcop Antim al Buzaului, insotit de I.P.S. Vasile al Iordanului si I.P.S. Gherman al Sevastiei. Frumoasa slujba a Vecerniei care urmeaza Liturghiei din Duminica Rusaliilor a fost impodobita cu minunatele cantari psaltice executate de membrii delegatiei Patriarhiei Ierusalimului. Dupa amiaza a fost vizitata mai intai Biserica Domneasca din Curtea de Arges, zidita in vremea voievodului Basarab I (c. 1310-1352) si terminata de fiul acestuia, Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364). Stravechiul monument bisericesc - in stil arhitectonic bizantin - a suscitat interesul deosebit al oaspetilor prin picturile sale originale executate in fresca, prin iconostasul de zid, mormantul lui Radu Voda (1377-1384) si celelalte morminte care l-au transformat intr-o adevarata necropola domneasca. Ramasitele Palatului domnesc din incinta si grija ce se pune de catre Biserica pentru conservarea acestei ctitorii a Basarabilor au retinut de asemenea atentia si admiratia inaltilor oaspeti, care si-au consemnat impresiile in registrul vizitatorilor.

La sfarsitul popasului la manastirea Curtea de Arges, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a insemnat in Cartea de aur a manastirii urmatoarele:
Dupa o sedere aici de doua zile, in care am fost gazduiti voievodal de Prea Fericitul patriarh Justinian, plecam luand cu noi impresii extraordinar de bune privind natura inconjuratoare, privind vechimea acestei sfinte manastiri, privind poporul binecredincios si manifestarile fratesti de dragoste, cinstire si pretuire. Ne rugam din inima pentru ajutorul duhovnicesc al tuturor si pentru ca sa vina din belsug asupra manastirii acesteia si a poporului credincios harul si binecuvantarea Prea Sfantului Duh.

In Arhiepiscopia Bucurestilor. Luni, 10 iunie a. c., inaltii oaspeti au parasit Curtea de Arges pentru a se indrepta spre urmatorul popas al vizitei lor, stravechiul Targoviste, vechea capitala a Tarii Romanesti. O prima oprire a avut loc la catedrala mitropolitana. Zidita in anul 1518, biserica aflata odinioara pe locul catedralei de astazi a avut un rol important in istoria romanilor din Ungrovlahia inainte si dupa 1668, cand Mitropolia s-a mutat oficial la Bucuresti. Aici au fost tiparite numeroase carti bisericesti, cu deosebire in epoca lui Constantin Brancoveanu. Aici au activat Macarie, Varlaam si Teodosie.

In 1821, biserica a trecut printr-o perioada de declin: Ipsilanti aduce aici pe Tudor Vladimirescu, il judeca si-l condamna la moarte chiar in curtea Mitropoliei. Din acoperisul de plumb al bisericii, eteristii au turnat gloante. In 1842 i s-a facut o reparatie radicala. Patruzeci de ani mai tarziu (1881), Titu Maiorescu, in calitatea sa de ministru al cultelor, a trimis aici o delegatie de arhitecti, ca sa studieze starea bisericii la fata locului. Astfel s-a ajuns la renovarea, savarsita intre anii 1892-1895 de arhitectul francez Lecomte de Nouy, care nu mai pastreaza nimic din forma originala. Zidurile au fost daramate pana aproape de temelie. A fost demolata turla bisericii, socotita atunci ca fiind fara pereche. Pictarea bisericii a fost facuta de pictorul Belizarie, in stil bizantin (intre anii 1922-1927). Policandrul - enorm si artistic lucrat din bronzul tunurilor capturate de trupele romane in razboiul din 1916-1918 - cantareste 3 tone. Tarnosirea catedralei s-a facut, cu pompa, in anul 1933. Din zestrea vechii Mitropolii a Tarii Romanesti se mai pastreaza aici o icoana de argint a Maicii Domnului si un epitaf.
Dupa ce oaspetii au asistat la slujba religioasa din ziua praznicului inchinat Sfintei Treimi, a urmat vizitarea complexului arheologic de la Palatul Domnesc si vizitarea bisericii ridicate de Petru Cercel.

De la aceste ctitorii ale veacului de mijloc, oaspetii au fost condusi spre cele doua noi ctitorii datorate iubirii de om si purtarii de grija deosebite care anima in toate actiunile sale pe Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian:casele sanatoriale de la manastirea Viforata si de la manastirea Dealu. Prin Casa de pensii si ajutoare a Bisericii Ortodoxe Romane - creatie noua in Biserica noastra -, sunt ocrotite la manastirea Viforata 107 pensionare (calugarite, vaduve de preoti inaintate in varsta si salariate bisericesti pensionate, care nu puteau trai singure), iar la manastirea Dealu, cateva zeci de calugari batrani si preoti pensionari, asigurandu-li-se o batranete linistita si lipsita de griji. Initiativa organizarii acestor case sanatoriale - adevarata intruchipare a spiritului de caritate ortodox rasaritean cu stravechi traditii - ii revine Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian.

Ctitorie a domnitorului Radu cel Mare (1495-1508), manastirea Dealu este un vechi si valoros monument de arta bisericeasca. Centru de cultura si viata romaneasca clocotitoare, din teascurile tiparnitei sale stravechi au iesit cartile bisericesti ale lui Macarie, la inceputul secolului al XVI-lea. Dar acest asezamant bisericesc este totodata si simbol al unitatii noastre nationale: aici se pastreaza capul lui Minai Viteazul - adus in conditii dramatice de pe Campia Turzii.

A fost vizitat, intre altele, muzeul manastirii, care poseda si expune carti vechi tiparite la manastirea Dealu, icoane, cruci, candele si alte obiecte de cult folosite de-a lungul vremii. O suita de fotografii deosebit de elocvente arata starea jalnica a bisericii manastirii si a chiliilor dupa cutremurul cel mare din toamna anului 1940, precum si stradaniile impreunate cu cheltuieli respectabile care au fost depuse dupa anul 1950 spre a se aduce aceste asezaminte in bunastarea in care se afla astazi.

Sanctitatea Sa patriarhul Benedict a fost profund impresionat de ravna depusa de Prea Fericitul patriarh Justinian pentru ingrijirea batranilor slujitori ai Bisericii si a sotiilor de preoti ramase fara sprijin familial. In cartea de onoare a manastirii Viforata, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a insemnat urmatoarele:

Dumnezeu sa intareasca pe Prea Fericitul patriarh Justinian; sa-l intareasca in toate operele sale bune si in telurile sale iubitoare de oameni pentru binele si ajutorul social! Dumnezeu sa-l ajute in ravna sa, spre slava Bisericii Ortodoxe Romane si a intregii Ortodoxii si spre binele poporului roman!

In continuare, inaltii oaspeti s-au indreptat spre Sinaia, unde fusese programat popasul de seara.
Mareata biserica a manastirii Sinaia este o ctitorie cantacuzina din 1695. Mihai Cantacuzino spatarul - care a avut 18 copii - a ctitorit in incinta manastirii o biserica unica in Tara Romaneasca prin planul ei ingenios de constructie: in afara in forma de cruce, inauntru trilobat. Iconostasul ei e poleit cu aur si matase de catre Ana Roth, brodeza renumita in toata Europa.

Oaspetii au fost primiti de monahii manastirii, de preotii din orasele Sinaia, Busteni, Poiana-Tapului si Azuga, precum si de numerosi credinciosi. P.C. arhimandrit Ilarion Marin, inconjurat de soborul manastirii, a intampinat pe Prea Fericitul patriarh Justinian si pe Sanctitatea Sa patriarhul Benedict cu Sfanta Evanghelie si cu Sfanta Cruce, in timp ce corul manastirii canta Imnul patriarhal. Dupa savarsirea polihroniului, P.C. staret arhimandrit Ilarion a adresat inaltilor oaspeti un cuvant de bun venit, prezentand cu acest prilej marile realizari ctitorite de Prea Fericitul patriarh Justinian in vechea asezare manastireasca de la Sinaia.
In cuvantul rostit cu acest prilej, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a spus:

Ma simt deosebit de fericit ca am venit in tara Dvs. si am avut prilejul sa vizitez atatea locasuri de cult. Multumesc si de aceasta data Prea Fericitului patriarh Justinian pentru ca m-a poftit sa iau parte la festivitatile aniversarii a 20 de ani de la intronizarea Prea Fericirii Sale. Datorita acestei invitatii pot astazi sa ma inchin in aceasta frumoasa biserica si in aceasta manastire din Sinaia, al carei nume evoca si actualizeaza in Biserica Ortodoxa Romana celebra manastire a Patriarhatului nostru din Muntele Sinai. Gasesc aici, ca si in celelalte manastiri pe care le-am vizitat in frumoasa Dvs. tara, acelasi duh ortodox care insufleteste si locasurile de slujire a lui Dumnezeu din Tara Sfanta.

Sunt impresionat de infaptuirile Prea Fericitului patriarh Justinian si il felicit din inima pentru tot ceea ce face pentru Biserica Ortodoxa Romana. Sunt impresionat de asemeni si de multimea de credinciosi care a venit sa ne intampine. Multumesc tuturor pentru calduroasa primire ce ne-ati facut!

A doua zi, delegatia Patriarhiei Ierusalimului a vizitat biserica veche, biblioteca si colectia de obiecte religioase a manastirii, apoi a vizitat Muzeul Peles si expozitia de ceramica de pe langa acest muzeu.

Frumusetea peisajului i-a determinat pe inaltii oaspeti sa zaboveasca la Sinaia doua zile.
La plecare, Sanctitatea Sa Patriarhul Benedict Ierusalimului a insemnat in Cartea de oaspeti a manastirii, intre altele: "...Plecam de aici cu cele mai frumoase impresii si cu marea noastra admiratie pentru personalitatea Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian, pentru viul lui interes si cu adevarat parintesc pentru Biserica, pentru cler, pentru manastiri si pentru turma lui. Sub conducerea Prea Fericirii Sale, inteleapta, Biserica Ortodoxa Romana se infatiseaza si este bine organizata, fiind o Biserica activa in toate despartamintele ei...".
De la Sinaia, inaltii oaspeti s-au indreptat spre manastirea Ghighiu. In drum, ei au vizitat orasul Ploiesti si rafinariile de la Brazi. Ajunsi la manastirea Ghighiu, au fost primiti in biserica de stareta Monahia Pelaghia, impreuna cu soborul de maici si de numerosi credinciosi din Ploiesti si din satele dimprejur. Dupa polihroniu, ghidul manastirii, Maica Lavrentia, a dat explicatii cu privire la istoricul manastirii si la restaurarea manastirii in forma de azi, care se datoreste grijii Prea Fericitului patriarh Justinian.

Inaltii oaspeti au vizitat atelierul de inramat icoane si colectia de obiecte religioase.
La plecarea din manastire, Sanctitatea Sa patriarhul Benedict a scris in Cartea de oaspeti urmatoarele:
"Am vizitat aceasta sfanta manastire Ghighiu si m-am incredintat din nou de energia Prea Fericitului patriarh Justinian al Romaniei si ne rugam ca Domnul Dumnezeu sa-i dea sanatate si multi ani, spre binele Bisericii Romaniei...".
Joi, 13 iunie a.c., a fost zi de vizite scurte in diferite parti ale Capitalei. La masa de pranz, buna dispozitie a celor prezenti era intretaiata cand si cand de marturisiri miscatoare.
Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian a multumit delegatiilor bisericesti de peste hotare pentru bunavointa cu care au acceptat programul de vizite in tara, conceput de Prea Fericirea Sa, si a asigurat pe alesii oaspeti ca nu va conteni a se ruga Parintelui Ceresc pentru sanatatea lor, pentru bunastarea Bisericilor si popoarelor carora le apartin.

Sanctitatea Sa patriarhul Benedict a! Ierusalimului a spus:
Ridic paharul meu in sanatatea Preaiubitului meu Frate, patriarhul Justinian al Romaniei, care a avut bunatatea sa ne invite - prin Comisia sinodala - la aceste festivitati aniversare. Ii multumim cordial Prea Fericirii Sale si rugam pe Dumnezeu sa-i ajute ca sa serbeze cat mai multe zile de aur, spre a avea si noi cat mai multe ocazii de a participa la desfasurarea lor. Fac aceasta urare si in interes propriu - a spus Sanctitatea Sa, cu evidenta buna dispozitie - caci, de vreme ce o facem, ne uram si noua sa traim.

Apoi, a oferit II.PP.SS. mitropoliti Iustin al Moldovei si Sucevei, Nicolae al Ardealului, Firmilian al Olteniei si Nicolae al Banatului cate un engolpion sculptat in placa masiva de sidef.
La randul sau, Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian a facut daruri nu numai oaspetilor, ci si inaltilor ierarhi ai Bisericii noastre.
Seara, teatrul "Barbu Delavrancea" a oferit - in cinstea Prea Fericitului Parinte patriarh Justinian si a delegatiilor bisericesti de peste hotare - un spectacol cu piesa Miorita, poem despre viata si moarte de Valeriu Anania.

Nota dominanta a zilei de vineri, 14 iunie a.c., a fost de pregatiri febrile pentru plecarea delegatiilor bisericesti, de schimburi de daruri si de impresii, marturisiri cinstitoare pentru Biserica noastra, pentru bunastarea asezamintelor bisericesti, pentru evlavia credinciosilor.
Cuvantul de despartire a fost rostit de Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului, care, dupa ce a salutat in termeni caldurosi pe Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian si Biserica Ortodoxa Romana, a spus, in esenta, urmatoarele:
Plecam spre casa cu inimile impovarate de pareri de rau, fiindca am avut parte aici de o ospitalitate ca cea a lui Avraam. Ducem cu noi ganduri pline de recunostinta fata de tot ce am vazut, am intalnit si am trait la voi, in prospera voastra tara.
Va multumim pentru dragostea mare, care ne-ati aratat-o tot timpul! Ospitalitatea cu care ne-ati cinstit si sentimentele ce le nutriti fata de noi ne indatoreaza profund. Preaiubitul nostru Frate, Prea Fericitul patriarh Justinian, ne-a primit si ne-a gazduit ca un voievod. ii suntem profund recunoscatori.

Aducem aici, in pragul plecarii, expresia multumirilor si admiratiei noastre pentru activitatea cu care voi, oamenii Bisericii Ortodoxe Romane, cinstiti Biserica voastra strabuna si tara voastra bogata si frumoasa, care progreseaza zi de zi. Strabatand plaiurile ei, i-am vazut neasemuitele frumuseti de Dumnezeu harazite, care ne-au incantat atat de mult, incat nu avem cuvinte sa le putem exprima.

Preaiubitul nostru frate, patriarhul Justinian, este un mare patriarh, care n-a incetat niciodata sa lucreze pentru binele Bisericii si tarii sale, pentru toata Ortodoxia, pentru crestinatate in genere, Viata pe care o duce Biserica Ortodoxa Romana, activitatea duhovniceasca pe care o desfasoara ea este pilda pentru toate celelalte Biserici ortodoxe rasaritene. Legaturile pe care le avem dovedesc inca o data ca Bisericile ortodoxe de pretutindeni conlucreaza in duhul dragostei si al infratirii.

Pentru ca aceste legaturi sa se pastreze si pe mai departe si sa se adanceasca, trebuie sa fim mereu uniti in dragostea lui Hristos, Care ne strange pe toti in sanul Sau. Toate Bisericile trebuie sa pastreze cele mai stranse legaturi intemeiate pe Sfanta Traditie, pe canoanele intregii Biserici a lui Hristos, caci acestea sunt temelia activitatii lor.
Sa mergem cu totii spre un singur tel, sa urmarim un singur scop: pace in lume si slava intregii Ortodoxii! Cei douazeci de ani de pastorire ai Preaiubitului nostru Frate, patriarhul Justinian - cu realizarile lor bisericesti 'si sociale vrednice de gloria Sfantului Vasile cel Mare si de voievozii binecredinciosi ai tarilor romane - ne indica fara gres acest indoit tel.
Sanctitatea Sa patriarhul Benedict al Ierusalimului a incheiat, vadit miscat, multumind inca o data pentru toate' bucuriile sufletesti care au fost harazite oaspetilor Bisericii Ortodoxe Romane si ai poporului roman.

Imbratisandu-l cu caldura pe venerabilul patriarh Benedict al Sfintei Cetati a Ierusalimului si a toata Palestina, Siria, Arabia, Pera Iordanului, Cana Galileii si a Sfantului Sion, Prea Fericitul Parinte patriarh Justinian a tinut sa precizeze inca o data ca realizarile celor 20 de ani de arhipastorire ai Prea Fericirii Sale se datoresc in covarsitoare masura contributiei credinciosilor Bisericii noastre, precum si inaltilor ierarhi membri ai Sfantului Sinod, pe conlucrarea frateasca a carora Prea Fericirea Sa s-a bizuit intotdeauna cu toata increderea.
Masa s-a incheiat intr-o atmosfera de reala comuniune. Seara, delegatia Patriarhului Ierusalimului a plecat spre casa, fiind condusa la aeroport de Prea Fericitul patriarh Justinian.

(Revista "Biserica Ortodoxa Romana" An. LXXXVI, nr. 6, iunie 1968)

Carti Ortodoxe

Cuprins