Pelerini romani la Locurile Sfinte


Pelerini romani la Locurile Sfinte

Relatari despre Ierusalimul crestin exista inca din primele secole. Vom cita pe Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, pe Fericitul Ieronim, ale caror scrisori sunt o bogata sursa de informatie, apoi pe Sfantul Grigore de Nyssa.

Pe la sfarsitul secolului al IV-lea, cand a ajuns la Ierusalim grupul de inchinatori format din Fericitul Ieronim, Paula si Eustochia, se aratau vizitatorilor Sfanta Cruce, stalpul bisericii si alte scumpe si sfinte relicve. Locuitorii Aeliei Capitolina, cum fusese denumita Sfanta Cetate, dupa revolta din 132 a lui Bar Cohba, erau foarte amestecati, lacomi de castig si divizati in multe secte. Predomina promiscuitatea specifica acestei raspantii a celor trei continente de la hotarele Imperiului Roman. Greci, arabi, egipteni, sirieni, babilonieni, persi nazuiau spre o viata mai usoara atat cat era posibil in acea Immensa romanae pacis majestas. Imparatul Adrian interzisese evreilor printr-un edict de a mai intra in Ierusalim, sub pedeapsa capitala. O noua cetate se construise pe ruinele cetatii biblice. Pelerinilor crestini le era indiferenta viata ce se desfasura in orasul care incepuse sa-si recapete timid numele de altadata. Pe ei nu-i interesa prezentul ce li se infatisa. Ei cautau urmele legate de Iisus si de Apostoli, pe care calauzele lor le indicau dupa traditiile orale, perpetuate in cele cateva generatii ce-i desparteau de evenimentele evanghelice. Pelerinii veneau in numar mare, scrie Fericitul Ieronim, din Galia, Britania, Armenia, Pont, Etiopia si India. Toate deceptiile si greutatile au fost trecute cu vederea de comunitatea de la Bethleem a Fericitului Ieronim, care a infiintat o Xenodoxie sau casa de oaspeti pentru pelerini.

Nu tot atat de ingaduitor a fost Sfantul Grigore de Nyssa (335-394), unul dintre cei trei mari crestini capadocieni, care l-a denumit pe fratele sau Vasile, cel Mare". Se stie ca urmasii l-au apreciat pe Sfantul Grigorie de Nyssa ca fiind "mintea care cugeta", pe Sfantul Vasile cel Mare, "bratul care lucreaza", iar pe Sfantul Grigore de Nazianz, "gura care vorbeste", intorcandu-se dintr-o calatorie facuta la Babilon, Sfantul Grigore a vizitat Ierusalimul si Bethleemui. In doua scrisori, adresate una Eustatiei si altor doua cuvioase vietuitoare din Ierusalim, si alta "Catre cei ce merg la Ierusalim", dezgustat de promiscuitatea de la hanuri, de discordia si ura dintre frati, sfantul parinte afirma ca oamenilor cuviosi si cinstiti, exploatati de mercantilismul oriental, le repugna astfel de moravuri, cu atat mai mult ascetilor si celor ce doresc sa duca o viata contemplativa. Concluzia sa era ca nu este necesar un astfel de pelerinaj pentru a consacra o viata ascetica sau pentru a incununa o frumoasa traire crestina. Acest sentiment fusese comun, de la esenieni si pana la marile chinovii crestine din desertul Iordanului, Marii Moarte, Cutiliei si Gazei. Monahii au preferat sa traiasca departe de viata cetatii, in care, candva, Insusi Domnul luptase contra viciului nu numai cu cuvantul, dar si cu franghia impletita.

Legaturile Tarilor Romane cu Patriarhia Ortodoxa a Ierusalimului s-au statornicit din vremuri vechi. Ele s-au manifestat in special prin danii continui sau periodice, mai cu seama din veacurile al XVI-lea si XVII-lea incoace. Patriarhii Teofan si Paisie au venit de mai multe ori in Moldova, la Iasi, dupa ajutoare, care le-au fost generos si cu folos acordate. Din aceasta perioada dateaza si prima vizita a unui ierarh roman la Ierusalim. Este vorba de proin-mitropolitul Tarii Romanesti, Varlaam (1672-1679). Era o epoca de mari calatorii. Tarile Romane erau vizitate de ierarhi greci, care veneau dupa ajutoare si plecau mai departe in Rusia. Romanii au prins curaj si au inceput sa se hazardeze si ei in strainatati diferite. Un vrednic emul al lui Petru Cercel, mai putin ambitios, dar mai invatat decat el, spatarul Nicolae Milescu, a plecat in septembrie 1675 prin Siberia in China, in fruntea unei ambasade a tarului moscovit. Calatoria aceasta, memorabila in istoria culturii europene, a durat pana catre sfarsitul anului 1676 si invatatul roman si-a scris observatiile ramase celebre.

In 1681, a plecat spre Palestina mama lui Serban Cantacuzino, postelniceasa Elina Cantacuzino, cu doi fii. Importanta evenimentului este consemnata pe o Evanghelie aflata in biblioteca Patriarhiei Ierusalimului, de catre ieromonahul Parthenie, de la manastirea Sfantul Sava: "Anul 1682, luna aprilie, ziua 26, a venit aicea doamna Ilinca Vlascoga, venit-au maica in orasul Ierusalim, cu fiul Mihail spatar si cu fiica sa Stanca si cu ei au sosit Iancu Bulibasa si zece seimeni si cu patruzeci de oameni si cu toata suita sa". Tot atunci a plecat spre Sfintele Locuri si proin-mitropolitul Varlaam, care s-a intalnit acolo cu postelniceasa Elina.

In ianuarie 1708, patriarhii Gherasim al Alexandriei si Hrisant Notara al Ierusalimului se aflau la curtea lui Brancoveanu, cand Antim Ivireanu a fost chemat in scaunul mitropolitan. Marica, doamna lui Brancoveanu, in diata sa, lasa patriarhului Ierusalimului 10 pungi cu bani, "pentru ca sa dreaga ce va fi stricat la Vitleem, ca sa pomeneasca sufletul raposatului Dumnealui si al meu". Constantin Voievod si Doamna Marica au facut si alte danii importante bisericii Sfantului Mormant. O sabie asemeni celei ce s-a gasit la Louvre se afla in vistieria aghiotafita.

Secolul al XVIII-lea a fost bogat in numarul de inchinatori romani la Sfintele Locuri. incep sa circule prin manastirile din tara descrieri despre posibilitatile de calatorie, in care se arata si locasurile ce trebuie vizitate. Sunt acele proschinitare (de la proskhinisis, inchinare), cum este cel al lui Hrisant, din Brusa. A avut o larga circulatie proschinitarul publicat de Anton Pann la 1852. Printre abonatii care au retinut cate unul sau mai multe exemplare au fost ierarhii, monahii si multi mireni.

Din prima jumatate a secolului al XIX-lea avem scurtele note de pelerin ale negustorului craiovean Hagi Nicolau, care a calatorit in total 13 luni si 12 zile, vizitand Muntele Athos, Palestina si Muntele Sinai, Cairo, Cipru, Constantinopol, inapoindu-se apoi pe mare la Galati. Calatoria a fost anevoioasa si costisitoare, dar Nicolau stiind greceste si, probabil, putin turceste, s-a descurcat bine pana la urma, avand ce povesti urmasilor pana la sfarsitul vietii.

Monahul Chiriac de la manastirea Secu a plecat si el sa se inchine la Locurile Sfinte, in luna mai 1840. A vizitat in drum insulele Lemnos, Rodos si Chios, apoi Beirutul, Sidonul si Jaffa, Ierusalimul, Bethleemul, Nazaretul si Tiberiada. Dupa cativa ani si-a scris amintirile din aceasta calatorie, care au circulat in mai multe copii prin manastirile moldovene. Poetul Dimitrie Bolintineanu, exilandu-se, face si el o calatorie, nicidecum un pelerinaj, in Palestina, pe care o descrie intr-un volum aparut la Iasi, cu prefata poetului George Sion.

Ieromonahul Anania Melega face si el un pelerinaj la Locurile Sfinte tot in aceasta perioada. Fiind un calugar invatat, face o expunere asupra istoricului orasului sfant, dupa "losif Flavie", ca si despre cucerirea Constantinopolului de catre turci. Afara de Palestina, Anania Melega a mai vizitat Manastirea Sinai, Raitul si Cairo.

O duioasa povestire a nevointelor intampinate de protosinghelul Chelsie Dimitriu in cele doua pelerinaje ale sale la Ierusalim, face el intr-o carticica, sub titlul "Calatoria la Locurile Sfinte". Fost staret al manastirii Slatina, cuviosul Chelsie, cu binecuvantarea mitropolitului Calinic Miclescu, pleaca prima data, insotit de doua maici de la Agapia, la 8 iunie 1865 si a doua oara in 1871, cand a fost insotit de Tavifta Ursaki, stareta manastirii Agapia si de alte cinci maici, printre care Elisaveta Canta si Agafia Velescu. "Drept aceea, scrie cuviosul Chelsie, inca din copilarie dedicandu-ma carierei monahicesti, m-am hotarat ca in orice chip, cu orice jertfe, sa ma invrednicesc si eu, smeritul, a merge si a ma inchina la Sfintele Locuri, la locul patimei si osandirei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Lauda si marire Domnului, am ajuns ca sa-mi pot indeplini aceasta mare si de capetenie a mea dorinta, pentru intaia data, in 1865, fiind in etate de 30 de ani!". Cu mare modestie marturiseste el ca "daca m-am incumetat a le descrie (Sfintele Locuri) in aceasta carticica, aceasta o fac mai mult pentru aducere aminte, iar nicidecum pentru a face o descriere sistematica, lucru care este peste puterile mele. Cu toate acestea, fagaduiesc de mai inainte celui ce va ceti cele ce urmeaza, ca lucru adevarat am scris si daca in unele locuri va gasi greseli, fie bineincredintat ca nu cu vointa le-am facut".

Primul ierarh roman care a vizitat Locurile Sfinte in secolul trecut credem ca a fost arhiereul Neofit Scriban, cu titlul onorific de episcop de Edesa. El a plecat in iunie 1874, prin Giurgiu-Varna. Descrierea calatoriei o face intr-o brosura cu titlul "Calatoria mea la pamantul sfant si la Ierusalim". La Constantinopol, vladica Neofit viziteaza pe patriarhul ecumenic Ioachim, dar la Ierusalim trage in gazda la misiunea rusa. Descrie biserica Sfantului Mormant, moscheea lui Omar, Muntele Eleonului, Cenaclul si face o "repede istorie despre Sfanta Cetate".

Un deceniu si jumatate mai tarziu, episcopul Argesului, Gherasim Timus, pleaca in pelerinaj in 1896. El facuse o calatorie la Athos, in 1889, impreuna cu profesorul C. Erbiceanu. Impresiile de calatorie si le publica la Bucuresti, in editura proprie, cu titlul "Calatoria la Locurile Sfinte". A plecat trecand Dunarea la Turnu Magurele, pentru a vizita si campurile de lupta din Bulgaria, Nicopole, Plevna. De la Sofia a plecat la Constantinopol cu trenul, si de acolo cu vaporul la Alexandria, unde a vizitat pe patriarh. Apoi iarasi cu vaporul la Jaffa, de unde a luat trenul pana la Ierusalim. (In 1892 se inaugurase calea ferata Jaffa-Ierusalim). Dupa vizitarea Locurilor Sfinte din Palestina, a vizitat Biserica Antiohiei si pe patriarhul ei, cu resedinta la Damasc. In drum spre Atena, a vizitat Smirna, insula Samos, Corfu. Se intoarce in tara prin Italia. Expunerea se refera deseori la date istorice si autorul isi noteaza unele documente epigrafice si inscriptii in limbile greaca si ebraica.

Neobositul calator si etnograf Teodor Burada a relatat in scris calatoria sa la Ierusalim. Si-a inscris insa numele in pomelnicul asezamintelor romanesti de acolo, achizitionand terenul pentru zidirea caminului romanesc. Fostul profesor de la Conservatorul din Iasi este cunoscut, pe langa culegerile sale folclorice, si printr-o interesanta descriere a calatoriei la Mutele Athos.

Nu stim daca fostul mitropolit primat Athanasie Mironescu a ajuns si la Ierusalim. El a publicat "O calatorie in Orient", in care descrie calatoria sa la Sfantul Munte impreuna cu profesorul C. Erbiceanu si episcopul Gherasim Timus. Trecand prin Constantinopol, viziteaza pe patriarhul Ioachim al III-lea, care a recunoscut in 1885 autocefalia Bisericii noastre. Profesorul de liturgica al Facultatii de Teologie din Bucuresti, Badea Ciresanu, descrie calatoria sa din 1904 in Palestina, in voluminoasa lucrare "Tezaurul Liturgic", imbogatita cu multe fotografii de la Ierusalim si Iordan.

Accente de sinceritate are si Pr. V. Nicolau, din Brebu-Prahova, care, in brosura intitulata "O misiune", relateaza calatoria in Egipt si Palestina impreuna cu arhimandritul Dionisie Simionescu, staretul manastirii Sinaia. Acesti inchinatori, un preot de mir si un monah, au plecat la 20 ianuarie 1909, cu binecuvantarea chiriarhului lor, mitropolitul Iosif Gheorghian. Au calatorit cu vaporul la Alexandria si de acolo la Haifa. Au mers la Nazaret si la Tiberiada, urmand sa viziteze Magdala, Betsaida si Capernaumul. La Tiberiada cei doi inchinatori au tras in gazda la metocul Patriarhiei Ierusalimului. In ziua de 9 februarie, insa, arhimandritul Dionisie moare subit si este inmormantat in cimitirul bisericii grecesti. Astfel, parintele arhimandrit Dionisie Simionescu a fost "adaugat" si el sutelor de monahi romani care au adormit pe pamantul sfant, cei mai multi pe la manastirile Sfantul Sava, Sarandarion, Sfantul Gheorghe Hozevitul, in luncile de pe malul Iordanului sau la manastirile rusesti.

Printre inchinatorii dinaintea primului razboi mondial a fost si arhiereul Calist Ialomiteanul, despre care arhimandritul Iuliu Scriban a scris ca a publicat si o carte despre calatoria lui la Locurile Sfinte.

Mentionam notele de calatorie ale lui V. Mestugean, publicate in editura ziarului "Universul", care a intreprins calatoria sa ca turist, dornic sa cunoasca Orientul Apropiat, amator de culoare locala si aspecte etnice inedite. In prealabil, s-a pregatit cu unele cunostinte istorice si biblice sumare si la nivelul ghidurilor care circulau la acea epoca. Mentioneaza existenta unei "case romanesti", o pensiune sordida, tinuta de o batrana preoteasa vaduva, care gazduia pentru bani putini pe acei care refuzau sa se lase speculati de localnici. Este unul din turistii care scrie despre Patriarhia Armeana a Ierusalimului si despre valorosul sau muzeu de arta veche bisericeasca de la manastirea Sfantul Iacob, din cartierul armenesc.

Da si unele stiri eronate cu privire la slujbele ortodoxe din Marea Sambata; totusi isi termina jurnalul sau de calatorie cu urmatoarele ganduri: "Plimbarile solitare printre ruinele si mormintele Ierusalimului iti insufla alte ganduri decat acelea pe care le-ai avea plimbandu-te pe malurile Senei si-ti dezradacineaza din suflet, ca pe niste plante veninoase, multe lucruri subrede, omenesti, spre a sadi in locul lor principii umanitare si adevaratul inteles al vietii".

O larga circulatie a avut cartea lui I. Chiru-Nanov, intitulata "Pe caile profetilor", in care descrie, pe langa Locurile Sfinte pe care le viziteaza in 1914, si orasul Tel-Aviv, care incepea sa se dezvolte si prinde cu diletantism atmosfera locala specifica de la data respectiva.

Indata dupa primul razboi mondial s-a dus la Locurile Sfinte ieromonahul Gherasim Luca, cu metania la manastirea Neamt. El a fost multi ani paroh la mai multe biserici si paraclise romanesti din Canada si Statele Unite.

In 1924, preotul Grivas Dem. Cruceanu viziteaza Ierusalimul si isi publica notele cu titlul "Prin locurile sfinte - Ierusalim". Un an mai tarziu, un mirean, inginerul Petru Fotoc, face o calatorie si isi publica insemnarile sub titlul "Pe pamantul fagaduintei - note de drum". Elena Voitesti este si ea autoarea unor note de calatorie, intitulate "Locurile Sfinte". Anul 1925 este anul pelerinajului facut de Pr. Grigore Pisculescu, scriitorul Gala Galaction, care a publicat un frumos memorial de calatorie cu titlul "in pamantul fagaduintei".

In acelasi an apar in ziarul "Crucea" o serie de articole, sub titlul "7 scrisori din calea spre Egipt si Palestina", datorate Pr. V. Pocitan, viitorul arhiereu, care a mai publicat, in anul urmator, 1927, articolul "Un paraclis romanesc la Ierusalim".

Mitropolia Sibiului a organizat un pelerinaj condus de mitropolitul Nicolae Balan, avand de cronicar pe Pr. Gr. Cristescu (care isi consemneaza impresiile si meditatiile in cartea "Mai aproape de Tine, Doamne!", cu multe alte fotografii si gravuri). Cu acest prilej, mitropolitul Nicolae a donat Patriarhiei Ierusalimului, in scaun fiind patriarhul Damianos, suma de 554.000 lei, care in valuta de atunci insemnau peste 1.000 lire sterline, din partea Mitropoliei Ardealului. Din marea ceata a acestor inchinatori au facut parte inca doi vladici, episcopul Clujului, Nicolae Colan si episcopul Justinian Teculescu, apoi arhimandritii Vasile Lazarescu, Dionisie Erhan, Andrei Magier, studentul teolog Nicolae Popovici si Pompei Morusca, "care si-a pecetluit la Sfantul Mormant hotararea de a-si inchina viata si osardia Mantuitorului, in chip mai jertfelnic, prin intrarea in monahism (a devenit ulterior episcopul romanilor din America), precum si alti 50 de preoti, printre care si preotii Iamandi din Buzau si Iosif Trifa din Sibiu. Acesta din urma a publicat o relatare asupra pelerinajului, aparuta in doua editii, "Pe urmele Mantuitorului", cu fotografii si reproduceri de gravuri si scene evanghelice.

Patriarhul Miron, socotit printre ctitorii asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, a facut o calatorie in luna mai 1927, insotit de arhiereul Tit Simedrea, arhimandritul Timotei Evanghelidis, superiorul bisericii grecesti din Bucuresti, de secretarul sau, Emilian Antal, si de trei mireni.

Pastele anului 1930 este sarbatorit la Ierusalim de un alt grup de pelerini romani, sub conducerea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei. Despre aceasta calatorie scrie preotul Ioan Puiul, "Un pelerinaj roman la Ierusalim", in revista "Candela". Printre cei 118 participanti se numarau si preotii profesori V. Tamavski, V. Gheorghiu, V. Tarangul, Silvestru Gaina si multi alti preoti si monahi. Mitropolitul Nectarie si profesorii viziteaza in drum pe patriarhul Fotios al Constantinopolului, iar patriarhului Damianos al Ierusalimului ii inmaneaza din partea Mitropoliei Bucovinei un cec de 200.000 lei.

Mentionam si brosurile preotului T. Negoita, "Cunosti tu Tara Sfanta?", profesorului G. Rascu, "In pamantul fagaduintei", publicate in urma unei calatorii in Palestina, Egipt si Muntele Sinai. Un studiu mai extins si cu date geografice si istorice corecte publica Leon A. Bochisiu. Cartea este un ghid util, cu informatii in toate domeniile, iar autorul, un calator inteligent si nu lipsit de sensibilitate. Ne mai raman de citat carticelele protosinghelului Damaschin Trofin, "O calatorie la Ierusalim", si ale altor doua calatoare, Oltea Nistor si Olga Greceanu.

Printre ierarhii nostri care au mai calatorit la Locurile Sfinte in 1936, si au slujit la altarele ortodoxe de acolo, mentionam pe mitropolitii Efrem Enachescu si Irineu Mihalcescu, episcopii Lucian Triteanu, Cozma Petrovici, Gherontie Nicolau, arhimandritii Iuliu Scriban si Atanasie Dinca. Toti si-au inscris numele in cartea inchinatorilor, deschisa la Bethleem de Melchior, Gaspar si Baltazar.

Al. Adrian Botez

(Revista "Mitropolia Moldovei si Sucevei", Anul XL VII, nr. 3-4, martie-aprilie 1971)

Carti Ortodoxe

Cuprins