Sihastri romani in pustia Iordanului


Sihastri romani in pustia Iordanului

Regiunea de langa Iordan, locul unde a fost botezat Mantuitorul Iisus Hristos, a fost sfintita de insusi Fiul lui Dumnezeu inomenit, prin retragerea Sa in aceste tinuturi. Tot in aceste locuri, Sfantul Ioan Botezatorul s-a rugat si a propovaduit botezul pocaintei. Aici s-au nevoit, in primele secole crestine, Sfintii Gherasim, Hariton, Gheorghe Hozevitul, Cuviosul Zosima si mai ales Cuvioasa Maria Egipteanca.

Primul sihastru roman, cunoscut in secolul al XV-lea, a fost Cuviosul Iosif de la Bisericani. El s-a nevoit in pustia Iordanului. Mai inainte de a ajunge in Tara Sfanta, el s-a format duhovniceste in obstea manastirii Bistrita-Neamt. Impreuna cu doi ucenici, a sihastrit zece ani in pesterile din Valea Iordanului, ajungand parinte duhovnicesc si sihastru vestit in toata regiunea.

Foarte curand, calugarii din manstirile apropiate s-au adunat in jurul sau in numar mare, dintre care 15 erau romani. Nevointa lor era rugaciunea neincetata, postul si asceza aspra. Toata saptamana se nevoiau singuri, in liniste desavarsita, impartasindu-se de mangaierea Sfantului Duh.

Datorita ocupatiei otomane, Cuviosul Iosif a parasit pustiul Iordanului si s-a reintors cu ucenicii sai la manastirea Bistrita. Dupa el si ucenicii sai, pana la inceputul secolului nostru, nu s-a mai identificat niciun nume de sihastru roman pe Valea Iordanului. Este evident ca se nevoiau destui, dar este stiut ca sihastrii romani ramaneau toata viata anonimi, in adanca asceza si instrainare. Apoi, majoritatea djntre ei isi schimbau adesea chiliile, iar la batranete se reintorceau in tara. In insemnarile unor pelerini romani sunt consemnati mai mult de 20 de romani sihastri ce se nevoiau in pustia Iordanului.

Un alt pustnic si sfant, care s-a nevoit in mai multe locuri ale Tarii Sfinte si care si-a sfarsit viata pamanteasca in Valea Iordanului, a fost Sfantul Ioan Iacob Hozevitul. Cuviosul era cu metania din manastirea Neamt. El a sihastrit 24 de ani in Tara Sfanta, atat in Valea Iordanului, cat si in pustiul Hozeva.

Dupa o copilarie zbuciumata, el s-a hotarat sa intre in manastirea Neamt. In anul 1923 a plecat la Locurile Sfinte. In 1947 este hirotonit preot in biserica Sfantului Mormant si apoi numit egumen la schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan. Aici el a intrecut in nevointe pe multi pustnici din aceste locuri. Dupa sapte ani de aspra asceza, s-a retras in regiunea Hozeva, intr-o pestera. Dupa alti sapte de osteneli calugaresti, Sfantul Ioan s-a mutat catre Domnul in vara anului 1960. El a fost proslavit de Dumnezeu cu neputrezirea trupului, fiind transformat in sfinte moaste facatoare de minuni. Sfintele sale moaste sunt asezate in paraclisul bisericii Sfantul Gheorghe Hozevitul si cinstite cu multa evlavie de pelerinii romani si straini.

Acest bineplacut al Mantuitorului Hristos a fost si scriitor, si poet. El a alcatuit cuvinte ziditoare de suflet. Unele le-a compus in starile de contemplatie si traire in Hristos, altele le-a cules din cartile citite in biblioteca manastirii Sfantul Sava.

Intre anii 1950-1970, s-au mai nevoit in aceste locuri schimonahia Melania Mincu si ieromonahul Damian.

Cuvioasa Melania Mincu, "aceasta floare aleasa a monahismului nostru", era cu metania din manastirea Tiganesti. Dupa ce a vizitat de mai multe ori Ierusalimul, in anul 1947 a fost trimisa ca vietuitoare la schitul romanesc de pe malul Iordanului. In aceste pustietati s-a nevoit 22 de ani, rabdand arsita soarelui, frigul noptii si indepartarea de tara. Maica Melania urma indeaproape viata stralucitilor ei inaintasi: Cuvioasa Maria Egipteanca si mai ales Sfantul Ioan Botezatorul, mancand numai pesmeti si legume. Preocuparea de capetenie era rugaciunea mintii si munca manuala la gradina si la constructia chiliilor asezamantului. Ca povatuitor in cele duhovnicesti, il avea pe renumitul pustnic si ascet, Cuviosul Ioan Iacob, egumenul schitului. In primavara anului 1960, schimonahia Melania Mincu s-a imbolnavit si s-a mutat la odihna cea de veci, fiind ingropata langa biserica schitului.

Ultimul vietuitor, pana la parasirea schitului, a fost ieromonahul Damian Stog, calugar de la manastirea Neamt si nevoitor la manastirea Caldarusani. A fost hirotonit preot la manastirea Antim, unde si-a desavarsit ascultarea timp de 20 de ani ca paracliser, preot slujitor si duhovnic renumit. In primavara anului 1970, ieromonahul Damian a fost trimis preot si egumen la schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de pe malul Iordanului. Dupa nevointe si bucurii duhovnicesti, s-a mutat catre Domnul la scurt timp de la sosirea sa aici, fiind inmormantat langa biserica lui Zaheu din Ierihon.

Carti Ortodoxe

Cuprins