Superiorii asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan


Superiorii asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan

Dupa fondarea celor doua biserici romanesti la Locurile Sfinte, Patriarhia Romana s-a ingrijit indeaproape de bunul mers al lor si a trimis preoti si personal ajutator care sa asigure savarsirea slujbelor, sa chiverniseasca bunurile bisericesti si sa se ocupe de primirea celor care le viziteaza sau cer gazduire.

Astfel, savarsirea slujbelor bisericesti a fost incredintata ieromonahului Gherasim Luca, cu metania la manastirea Neamt, care venise la Ierusalim inca din 1930, dupa ce indeplinise activitati misionare intre romanii ortodocsi din America si Canada. Lui i s-a trimis in ajutor, ca ingrijitor si cantaret, ieromonahul Damaschin Trofin, traitor la manastirea Neamt, care, dupa scurt timp, s-a intors acasa. In locul sau, de la 1 martie 1939 a fost numit Inochentie Moisiu, traitor si el in manastirea Neamt.

Cei doi monahi au avut de infruntat multe greutati in anii celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca asezamintele romanesti din Tara Sfanta au fost considerate de Anglia - care exercita mandatul de Protector al Palestinei - drept bunuri inamice, pe considerentul ca Romania se afla in razboi cu aliatii. Dupa razboi, situatia bunurilor romanesti nu numai ca nu s-a clarificat, dar s-a si agravat in urma conflictului dintre evrei si arabi, provocat de proclamarea statului Israel, iar prin armistitiul incheiat intre beligeranti, biserica de la Iordan a ramas pe teritoriul arab, iar caminul din Ierusalim pe teritoriul evreiesc, incat Patriarhia Romana n-a mai putut mentine legatura cu trimisii sai, si acestia au fost chemati acasa.

Nici ieromonahul Gherasim Luca si cu atat mai putin Inochentie Moisiu, care era simplu monah, n-au avut si calitatea de superiori ai Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta. Abia din anul 1947, printr-o decizie a patriarhului Nicodim, Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Iordan, pe langa misiunea lor de lacas de inchinare, au primit si rolul de Reprezentanta a Patriarhiei Romane de langa Patriarhia Ierusalimului, superiorului lor revenindu-i si atributii de asistenta spirituala si religioasa a credinciosilor romani care veneau in pelerinaj la Locurile Sfinte, intretinerea si pastrarea bunurilor aflate in folosinta si implinirea dupa randuiala traditionala ortodoxa a serviciilor divine, pomenind intotdeauna la slujbe atat pe patriarhul Ierusalimului, cat si pe patriarhul Romaniei.

Superiorii Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta, in ordinea succesiunii lor si cu sumare date biografice, se prezinta dupa cum urmeaza:

ARHIMANDRITUL VICTORIN URSACHE

S-a nascut la 24 iulie 1912, in comuna Manastioara-Siret, judetul Radauti. Dupa absolvirea liceului din Siret, a urmat studii de filozofie, teologie si pedagogie la Universitatea din Cernauti, unde a obtinut si licenta in teologie. A facut si studii de specialitate la Institutul Biblic si de Arheologie din Ierusalim. In anul 1937 a devenit calugar la manastirea Neamt si a fost hirotonit ierodiacon si ieromonah. A functionat ca profesor si subdirector al Seminarului din manastirea Neamt. In 1940 a fost ridicat la rangul de protosinghel si i s-a incredintat postul de director al Seminarului de la Neamt si ascultarea de staret al manastirilor Neamt si Secu. In 1942 a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

In 1947 a primit insarcinarea de superior al Asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte si reprezentant al Misiunii ortodoxe romane pe langa Patriarhia Ierusalimului. In 1956, la chemarea episcopului Andrei Moldovan, a plecat in America, unde a functionat ca profesor de teologie dogmatica, morala si pastorala la Seminarul teologic din South Canaan, Pennsylvania.

Dupa decesul episcopului Andrei Moldovan, Congresul bisericesc al Episcopiei ortodoxe romane din America si Canada, intrunit la 23 aprilie 1966, l-a ales in scaunul vacant de episcop, iar Sfantul Sinod, in sedinta sa din 6 iunie 1955, a recunoscut si aprobat aceasta alegere. Hirotonia intru arhiereu a avut loc in ziua de 7 august 1966, iar ceremonia instalarii, cu doua saptamani mai tarziu, in catedrala "Sfanta Treime" din Detroit-Michigan.

Avand in vedere activitatea staruitoare a P.S. episcop Victorin atat pe plan duhovnicesc - pastoral, cat si de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Romane in raporturile ei cu celelalte Biserici ortodoxe si confesiuni crestine de pe continentul american, Sfantul Sinod, in sedinta sa din 11 iunie 1973, a ridicat Episcopia ortodoxa romana din America si Canada la rangul de Arhiepiscopie, si pe titularul sau la demnitatea de arhiepiscop.

ARHIMANDRITUL LUCIAN FLOREA

Nascut la 3 aprilie 1922, in localitatea Stremt, judetul Alba si dedicandu-se de tanar slujirii Bisericii lui Hristos, a intrat in monahism in 1950, la manastirea Sihastru, de unde se transfera la Ciolanu, si apoi la Neamt, unde urmeaza si Seminarul monahal, pe care il absolva in 1953. Intre 1956-1959 studiaza la Academia teologica din Moscova-Zagorsk, unde obtine si licenta in teologie, pe care o echivaleaza, in 1960, la Institutul teologic din Bucuresti.

Dupa trei ani de activitate ca profesor la Seminarul teologic din Bucuresti, la 5 martie 1963, este numit superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan. In acelasi an este ridicat la rangul de arhimandrit. Vreme de 12 ani va osteni, cu sarg si devotament, la repararea si infrumusetarea bisericii si a caminului de la Ierusalim, oferind pelerinilor traditionala ospitalitate. Totodata editeaza publicatia "Invierea", cuprinzand articole si studii de teologie si ecumenism.

La 25 mai 1974, este ales de Sfantul Sinod in functia nou creata de episcop-vicar al Arhiepiscopiei ortodoxe romane pentru Europa Centrala si Occidentala, cu titlul de "Fagarasanul", unde, timp de sase ani, se va ingriji de parohiile romanesti constituite in diferite tari ale Europei si va edita la Paris publicatia "Vestitorul", prin care isi continua activitatea teologica si editoriala.

Avand in vedere experienta sa pastorala si misionara, ca si implinirile pe taram publicistic, la 16 iulie 1980 Sfantul Sinod l-a ales in functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, iar dupa cinci ani, la 1 octombrie 1985, in cea de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, pentru ca, in 1990, cand s-a reinfiintat Arhiepiscopia Tomisului, sa fie ales arhiepiscop al acestei eparhii, pe care o pastoreste in prezent.

ARHIMANDRITUL VASILE COSTIN

S-a nascut la 7 iulie 1938, in comuna Satu-Nou de Sus, din apropierea orasului Baia Sprie, judetul Maramures, si, dupa absolvirea Seminarului, a urmat Institutul Teologic din Sibiu, obtinand licenta de teologie in 1963. Intre anii 1967-1972 a studiat la Facultatea de teologie din Atena, unde si-a luat si doctoratul in teologie, pe care l-a echivalat, in 1974, la Institutul teologic din Bucuresti.

A functionat ca documentarist la Sectorul relatiilor externe bisericesti din cadrul Patriarhiei Romane, apoi la Episcopia Oradiei, ca secretar eparhial si vicar administrativ. Hirotonit diacon si preot celib, a intrat in monahism in 1974 si i s-a acordat rangul de arhimandrit.

Incepand din 1975, i s-a incredintat postul de superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, unde s-a dovedit un slujitor neobosit si indrumator al pelerinelor romani veniti in Tara Sfanta. In 10 decembrie 1979, Sfantul Sinod l-a ales in functia de episcop vicar patriarhal, cu titlul de "Targovisteanul", hirotonia intru arhiereu savarsindu-se la 20 decembrie acelasi an. Intre 1982-1987 a indeplinit si functia de rector al Institutului teologic din Bucuresti.

Tinand seama de activitatea sa pastoral-misionara, economica si administrativa, precum si de reputatia de bun teolog, Sfantul Sinod, in sedinta sa din 3 septembrie 1991, l-a ales in functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Targovistei, reinfiintata in 1990.

ARHIMANDRITUL VASILE CORNILA

Nascut in localitatea Sambata de Sus, judetul Brasov, la 22 februarie 1945, a urmat Seminarul la Cluj si Facultatea de teologie la Sibiu, obtinand licenta in 1971. Hirotonit diacon si preot celib, a functionat timp de cinci ani ca duhovnic al studentilor Institutului de teologie din Sibiu. Tuns in monahism, la 15 august 1973, la manastirea Brancoveanu-Sambata de Sus, a fost hirotesit protosinghel la 25 martie 1976, iar la 10 decembrie acelasi an i s-a acordat rangul de arhimandrit. Dupa un an de studii peste hotare, la Institutul ecumenic de la Bossey-Geneva, i s-a incredintat functia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului.

Cleric de inalta tinuta morala, inzestrat cu o temeinica pregatire teologica si cultura generala, precum si cu experienta pastorala si administrativa, a fost numit la 1 ianuarie 1980, superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, unde a functionat numai doi ani, caci, imbolnavindu-se grav, s-a intors acasa, iar peste cativa ani a decedat.

ARHIMANDRITUL TEOFIL PANAIT

Nascut la 4 aprilie 1953, in comuna Sirna, judetul Prahova, a absolvit Seminarul si Institutul teologic din Bucuresti. In septembrie 1977 s-a inchinoviat la manastirea Secu, judetul Neamt. La 7 ianuarie 1978 a fost tuns in monahism, iar la 30 iulie, acelasi an, a fost hirotonit diacon celib. Este transferat diacon la catedrala mitropolitana din Iasi in septembrie 1978, iar in februarie 1979 pleaca cu o bursa de studii in Irlanda, la Universitatea Pontificala din Maynooth, unde urmeaza cursurile de doctorat, fiind unul dintre putinii ortodocsi care au studiat la aceasta Universitate.

Intorcandu-se acasa, in februarie 1982 isi reia activitatea la catedrala din Iasi si este hirotonit preot, la 14 martie, acelasi an. Peste o luna, la 1 aprilie 1982, este numit superior al Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta, unde a ramas pana in primavara anului 1986, cand a venit la Bucuresti. A functionat ca staret al manastirii Cernica, preot slujitor la manastirea Ciorogarla-Samurcasesti si director al Asociatiei Bisericilor crestine din Romania pana la 13 februarie 1996, cand a decedat, in urma unei boli cronice, netratata la timp.

ARHIMANDRITUL IRINEU ILIE

Nascut in anul 1953, in comuna Poiana Teiului, judetul Neamt, intr-o familie de buni crestini ortodocsi, a urmat Seminarul la manastirea Neamt si Facultatea de teologie la Bucuresti. Dupa obtinerea licentei, a fost trimis pentru studii la Colegiul Sf. Patrik din Maynooth-Irlanda, unde si-a luat doctoratul in teologie. Reintors in tara, a intrat in monahism la manastirea Secu si a fost hirotonit ieromonah, apoi numit staret al manastirii si ridicat la rangul de arhimandrit.

La 19 iulie 1986 a fost trimis in Tara Sfanta, ca superior al Asezamintelor romanesti de acolo. La 13 octombrie 1988 insa, si-a pierdut viata la Ierusalim, intr-un tragic accident de circulatie, dupa ce, timp de doi ani, lucrase cu ravna si pricepere pentru bunul mers al asezamantului, dovedindu-se un harnic chivernisitor" in cele spirituale si materiale.

ARHIMANDRITUL IRINEU POP

S-a nascut in tinutul Maramuresului, comuna Basesti, la 2 iulie 1953 si, dupa absolvirea Seminarului la Cluj, a urmat Institutul teologic la Sibiu si Bucuresti, obtinand licenta, in 1978. La 14 octombrie 1978 a fost tuns in monahism la manastirea Sinaia, iar doi ani mai tarziu, in 1980, a fost hirotonit ieromonah. Intre 1985-1988 a studiat cu o bursa la Institutul teologic presbiterian din Princetown, iar la 4 octombrie 1990 si-a sustinut teza de doctorat la Institutul teologic din Bucuresti.

Pentru aproximativ un an, incepand din 1 noiembrie 1989, a functionat ca superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan. La 30 octombrie 1990, a fost ales de Sfantul Sinod in functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, cu titlul de "Bistriteanul", hirotonia intru arhiereu savarsindu-se la 21 noiembrie 1990.

ARHIMANDRITUL VINCENTIU GRIFONI

S-a nascut in Bucuresti, la 23 august 1954 si, dupa absolvirea liceului, a urmat Facultatea de teologie din Sibiu, luandu-si licenta in 1978. Dupa o frumoasa activitate la Editura Institutului Biblic, in toamna anului 1983 a fost cerut redactor la Editura Mitropoliei Olteniei. La 1 octombrie, acelasi an, a fost tuns in monahism la manastirea Lainici, apoi hirotonit ierodiacon si ieromonah. La 26 octombrie 1985 a fost hirotesit protosinghel, iar la 14 iunie 1987 i s-a acordat rangul de arhimandrit.

La 1 august 1990 i s-a incredintat ascultarea de superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, pe care a indeplinit-o cu pricepere si devotament, dar si cu o buna orientare in problemele vietii bisericesti, timp de aproape patru ani, pana la 12 ianuarie 1994, cand a fost ales de Sfantul Sinod in functia de episcop vicar patriarhal, hirotonia intru arhiereu avand loc la 2 februarie 1994.

ARHIMANDRITUL IOAN SELEJAN

S-a nascut la 16 martie 1951, in localitatea Pietrani, judetul Bihor. Dupa absolvirea liceului la Oradea, a urmat Facultatea de instalatii si automatizari de la Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1976, apoi Institutul teologic din Sibiu, luandu-si licenta in teologie in 1990. A fost tuns in monahism la manastirea Lainici, la 1 august 1990-1993, cand pleaca la Ierusalim cu o bursa de studii pentru doctoratul in teologie.

La 12 ianuarie 1994 este ridicat la rangul de arhimandrit si indeplineste pentru scurt timp functia de superior al Asezamintelor romanesti din Tara Sfanta. In 12 iulie 1994 este ales episcop al nou infiintatei Episcopii a Covasnei si Harghitei. Este hirotonit arhiereu la 20 iulie 1994, la manastirea Toplita.

ARHIMANDRITUL IERONIM CRETU

S-a nascut la 21 noiembrie 1959 si este absolvent al Seminarului teologic, in 1981, si licentiat al Facultatii de teologie din Bucuresti, in 1986. A fost tuns in monahism la 2 ianuarie 1987, la manastirea Bistrita din Arhiepiscopia Iasilor, pentru ca, in acelasi an, sa fie hirotonit ierodiacon si ieromonah. La 4 mai 1988 este transferat ca slujitor la catedrala patriarhala din Bucuresti, unde indeplineste si functia de mare eclesiarh. A beneficiat de o bursa de studii la Institutul ecumenic de la Bossey.

La 12 ianuarie 1994 i s-a acordat rangul de arhimandrit, iar in vara aceluiasi an a fost numit superior al Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, unde slujeste si in prezent.

Prin dragostea si stradaniile acestor ostenitori, pelerinii romani care au plecat sa se inchine in Tara Sfanta au aflat acolo, pe langa lacasul de rugaciune in care au putut sa asculte slujbele in limba romana, si loc de gazduire si de calauzire in cercetarea Locurilor Sfinte ale crestinismului. Ei si-au exprimat bucuria de a gasi acolo o casa ospitaliera, a carei usa se deschide larg ziua si noaptea, bucurie impletita cu recunostinta fata de toti nevoitorii Asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Iordan, atat cei de azi, cat si cei de ieri.

Gheorghe Vasilescu

Carti Ortodoxe

Cuprins