Un pelerinaj roman in Tara Sfanta


Un pelerinaj roman in Tara Sfanta

Manati de ganduri pioase, de Sfintele Pasti 1930, am plecat la Ierusalim 118 pelerini romani, sub conducerea mitropolitul Nectarie al Bucovinei, ca sa ne inchinam la Sfantul Mormant al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si, prin cunoasterea oamenilor si locurilor, sa contribuim cu partea noastra la intarirea legaturilor spirituale intre Patriarhia Romana si Bisericile ortodoxe din Orient.

Dupa infaptuirea unirii noastre nationale, acesta este al doilea pelerinaj roman mai numeros la Locurile Sfinte.

Daca cei 160 de participanti la cel dintai pelerinaj din 1925, de sub conducerea mitropolitului Nicolae al Ardealului, au vazut ceremoniile religioase ce se fac la Sfantul Mormant la serbarea inaltarii Sfintei Cruci, apoi noi, cei ce-am facut al doilea pelerinaj, am avut fericirea sa asistam la serviciile divine din Saptamana Patimilor si Ziua Invierii.

LOCURILE INSEMNATE PE CARE LE-AM VIZITAT

In Duminica Pastilor, dupa ce am participat la slujba Invierii la Sfantul Mormant, dupa masa, am plecat spre Muntele Eleonulul. Ne-am oprit pe locul sfintit prin Inaltarea Domnului la cer. De pe ruinele bisericii Inaltarii Domnului, ridicata de Constantin cel Mare, am privit frumoasa panorama a Ierusalimului. In apropierea acestor ruine se afla o moschee musulmana, in forma octogonala, cu cupola. In interiorul acestei moschei, in linia pardoselii, se afla piatra de pe care Domnul S-a inaltat la cer, insemnata cu urma piciorului drept. Musulmanii permit crestinilor sa slujeasca aici in ziua Inaltarii Domnului.

Nu departe de aici se afla o manastire ruseasca de maici, printre care am intalnit o romanca din Chisinau, pe maica Vitalia Codritcaia. Biserica principala a acestei manastiri este mare si bogata in scumpe podoabe bisericesti. Intr-o capela a manastirii cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul se arata locul celei de-a intaia si a doua aflari a capului acestui sfant.

De aici, am plecat la resedinta de vara a patriarhului, care se afla in mijlocul unei gradini frumoase de pe Muntele Galileii, o inaltime a Muntelui Maslinilor.

In fata Palatului patriarhal se afla biserica Sfintii Apostoli, care sta pe locul unde Mantuitorul S-a aratat imediat dupa inviere invataceilor Sai. In subsolul acestei biserici este o capela inchinata Sfantului Apostol Toma, pe care Domnul l-a convins aici despre Invierea Sa.

Mai jos, in gradina, se afla capela Maicii Domnului, in care se vede locul unde ingenunchea si se ruga Prea Curata Fecioara, dupa ce ingerul Domnului i-a vestit ca va fi chemata la cer.

Cu ocazia aceasta am vizitat pe patriarhul Damianos, care, fiind suferind, petrece in locul acesta linistit de pe Muntele Maslinilor. Mitropolitul Nectarie aduce salutul de dragoste frateasca a! Bisericii Ortodoxe Romane, dorind ca legaturile acesteia cu Patriarhiile Orientului sa se intareasca spre binele Ortodoxiei. Ca expresie vizibila a acestor sentimente, prezinta din partea Mitropoliei Bucovinei un dar banesc de 200.000 lei, ca ajutor pentru repararea bisericii Sfantului Mormant, care a suferit de pe urma cutremurului din urma. Patriarhul, multumind pentru aceasta atentie, binecuvinteaza pe pelerini, daruind fiecaruia cate o frumoasa iconita a Invierii Domnului si portretul sau.

In audienta speciala, patriarhul a oferit mitropolitului Nectarie "Marele Cordon al Crucii Sfantului Mormant".

La poalele Muntelui Maslinilor, despartit de oras, prin paraul Chidron, nu departe de capela si Poarta lui Stefan, se afla Gradina Ghetsimani.

Am vizitat si locul acesta, pe care Mantuitorul a varsat sudori de sange pentru mantuirea noastra si unde se afla mormantul Maicii Domnului.

Intrand in biserica Adormirii Maicii Domnului, care este zidita in stanca, vezi la dreapta un altar cu mormintele Sfintilor Ioachim si Ana, iar la stanga altul, cu mormantul dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului. Dupa ce ai coborat mai multe trepte, ajungi in biserica ortodoxa, al carei altar se afla pe locul unde a fost mormantul Maicii Domnului. In fata acestuia se afla o fantana cu apa rece, din care a gustat fiecare pelerin.

In biserica aceasta se afla, afara de altarele de la intrare, care sunt catolice, si cate un altar armean si unul abisinian, precum si un loc de inchinare musulman. Inainte de iesire, cei mai multi dintre noi au lasat pomelnicul familial, ca sa se comemoreze in biserica ortodoxa, si si-au cumparat cate o sticluta cu untdelemn sfintit.

Pe locul unde S-a rugat Domnul, se afla o manastire a franciscanilor. In gradina de dinaintea bisericii se vad opt maslini foarte grosi, despre care se spune ca au fost martorii tradarii lui Iuda. In biserica sunt trei altare. Icoana celui din mijloc reprezinta pe Mantuitorul in rugaciune si inaintea Lui ingerul, cu paharul chinurilor ce-L asteptau, iar pe icoanele celorlalte doua altare, scenele cu sarutarea lui Iuda si caderea la picioarele Mantuitorului a soldatilor inspaimantati.

Pe colinele Moria si Sion am mai cutreierat, de asemenea, aproape in toate locurile mai insemnate.

In Sambata Mare, dupa amiaza, am fost pe zidurile "Cetatii lui David", un complex de cladiri impozante langa Poarta Iafa. Aici a fost resedinta regelui si proorocului David, precum si palatul lui Irod cel Mare. In forma actuala, dateaza din secolul al XIV-lea.

Blocurile mari din randurile de jos ale zidariei vorbesc de taria regelui David. In interiorul neglijat cantoneaza militie engleza.

Cate crampeie din istoria biblica si universala nu defileaza pe dinaintea ochilor nostri la privirea acestei puternice cetati!

Am vizitat apoi manastirea armeneasca din cladirea unde a fost Casa lui Caiafa. Intr-o celula din partea sudica a bisericii ni se arata locul unde Mantuitorul a fost inchis peste noapte. In partea estica a curtii se vede mozaicul unei capele a cruciatilor, iar in cea vestica, morminte de patriarhi si preoti armeni. Se arata si locul unde Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de Domnul.

In biserica Dormitio, a germanilor romano-catolici, un pater benedictin ne spune ca aici a fost casa Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, care a luat-o pe Maica Domnului in casa sa, apoi biserica Haghia Sion, din 319, si dupa aceasta o biserica a cruciatilor. Biserica si manastirea de acum s-a ridicat in 1899-1910, pe locul cumparat de imparatul Germaniei, Wilhelm II, si daruit dupa razboiul mondial Arhiepiscopului de Koln. In biserica aceasta am admirat doua icoane, una a Sfantului Ioan Botezatorul si alta a Sfantului Apostol Petru, lucrate in mozaic pretios. Unii dintre pelerini au vazut si muzeul de antichitati al manastirii.

In casa cu foisorul in care Domnul a serbat Cina cea de Taina cu invataceii Sai, era pe timpul Sfintilor Apostoli o biserica mica, inlocuita de Constantin cel Mare cu o bazilica mare, si ea daramata apoi in secolul al XI-lea de Sarazini. Pe acelasi loc, cruciatii au zidit o biserica noua, pe care la 1523 turcii au transformat-o in moschee.

Am vizitat Cenaclul, care reprezinta sala Cinei celei de Taina, si am ramas indurerati de neglijenta in care se pastreaza. in camera de alaturi, in care urci niste trepte, ni s-a aratat sarcofagul regelui David.

La Zidul Plangerilor am gasit o multime de evrei in rugaciune. Doi evrei din Ungaria, stabiliti acolo, imi spuneau ca ei considera randurile de piatra de jos ca relicve scumpe ale zidului din jurul templului lui Solomon - desi arheologii le dateaza de la Irod cel Mare - si, daca cineva din familie este bolnav, in nenorocire sau a murit, vin aici si plang, ca Dumnezeu sa le asculte rugaciunea, precum odinioara pe cea a regelui Solomon. Intr-acestea am vazut imediat legatura dintre durerea individuala si cea colectiva a lui Israel. Stradela infundata de langa acest zid sta sub paza sigura a unei puternice patrule engleze.

Zidul acesta este la partea vestica a platoului pe care se afla moscheile Omar si El Axa. Acestea s-au ridicat pe locul templului lui Solomon, restaurat de Irod cel Mare.

Moscheea lui Omar este o impozanta cladire octogonala, cu pereti de cate 20 m lungime, si se numara intre cele mai frumoase opere arhitectonice ale tuturor timpurilor. A fost zidita de califul Abd-ei-Melik (685-705) si reparata la 831 si 913. In mijlocul ei se afla o stanca mare, imprejmuita de o balustrada neagra de fier. Acesta este unicul rest din templul evreiesc. Aici a fost altarul arderilor de tot. Legenda mozaica vede in stanca aceasta locul unde Avraam a voit sa-l sacrifice pe Isaac, iar cea musulmana, locul unde Mahomed s-a inaltat la cer.

Pe o terasa, ne coboram spre sud, la Moscheea El Axa. Forma de bazilica a spatiului central marturiseste despre biserica Sfanta Maria, a imparatului Iustinian, care a fost prefacuta in moschee de califul Omar si reconstruita de califul El Mehdi (775-785). Pe timpul cruciatilor a fost aici resedinta regala. Tot aici a luat fiinta si Ordinul Templierilor.

Dupa ce am vizitat si Muzeul de antichitati, ne-am intors pe Poarta Damascului la biserica Sfantului Mormant si ne-am fotografiat langa portalul ei principal.

Pr. Ioan Puiul

("Candela", Anul XLI, nr. 4-6, aprilie-iunie, 1930).

Carti Ortodoxe

Cuprins