1946

Am primit micul tau ravas de la casa de odihna. Am inteles din el ca mintea ta este abatuta, inima tulburata, ca te simti dezorientata si inutila. Dar toate acestea sunt numai din vina ta! N-ai observat ca erai usor ingamfata, crezand ca zbori deja spre Ceruri. In acest timp iti lipsea adevarata smerenie interioara si increderea totala in voia lui Dumnezeu. In milostivirea Sa, Domnul a ingaduit o schimbare in viata ta obisnuita, si indata ai cazut in deznadejde si nu te-ai mai simtit buna de nimic. Dar tocmai despre asta e vorba: smerenia inseamna a considera ca nu esti bun de nimic.

Nu fi trista fiica mea! Straduieste-te sa te rogi si, prin mila lui Dumnezeu, furtuna necuratiilor ce s-a ridicat in tine se va domoli si va fi urmata de liniste si calm. Te sfatuiesc sa nu te grabesti sa parasesti casa de odihna. Odihneste-te bine! Dumnezeu sa te ajute si sa te pazeasca!