24 ianuarie 1949

Ma bucur ca aspiri la "unicul necesar". Incearca sa nu stingi Duhul! Nu fi tulburata de viata conjugala, pentru ca esti binecuvantata de Dumnezeu; straduiti-va sa va purtati sarcinile unii altora si sa impliniti legea lui Hristos. Dumnezeu sa va intelepteasca! Desigur, lumea cere ceea ce-i este propriu: munca, griji si agitatie. Nu poate fi altfel. In aceste conditii, daca pastrezi amintirea lui Dumnezeu, asta ajunge. Dupa Sfintii Parinti, rugaciunea si amintirea lui Dumnezeu sunt unul si acelasi lucru. Daca uneori ai timp, citeste cateva pagini din Evanghelie, din Epistolele apostolice si gandeste-te la aceasta vale a plangerii care este viata noastra pamanteasca, la moarte si la viata vesnica. Doamne fie-ti mila! Este inspaimantator sa te gandesti ca dincolo nu va fi sfarsit. Chiar daca viata de aici este uneori foarte apasatoare, chiar daca gemem sub povara necazurilor, lucrurile merg inainte. In schimb, in Vesnicie nu va fi nici o schimbare.

Imi scrii ca nevrednicia si delasarile tale te inspaimanta. Nu uita ca nu pentru cei drepti, ci pentru pacatosi Mantuitorul Iisus Hristos s-a intrupat si a devenit om adevarat (exceptand pacatul). Slava milostivirii Tale, Doamne! Dumnezeu cunoste slabiciunea noastra si ne-a dat ca leac... pocainta. In virtutea legii cunoasterii duhovnicesti, cu atat se vede mai pacatos. Sfantul Petru Damaschinul scrie: "Daca omul isi vede pacatele ca pe nisipul marii, acesta este semnul sanatatii sufletului".

Cand ne incearca asemenea sentimente, nu este loc pentru disperare; din contra, sufletul este plin de bunatate si dragoste pentru toata fiinta. Fericiti cei ce ajung la o asemenea stare! Dumnezeu o da ca raspuns smereniei deosebite - este ceea ce se cheama nepasare.