4 octombrie 1939

Este bine sa practici rugaciunea lui Iisus. Sfintii Parintii au numit rugaciunea "regina virtutilor", caci atrage dupa sine celelalte virtuti. Cu cat este mai curata, cu atat nevointa ascetica pe care o cere este mai mare. Avva Agathon zicea: "Pana la ultima suflare, rugaciunea cere nevointa unei lupte aspre".

Spui de o suta de ori rugaciunea dimineata si de o suta de ori seara: e suficient pentru tine. Incearca numai sa o faci cu atentie; nu te tulbura daca inima ta este secatuita, sileste-o catre rugaciune!

Dupa cum ti-am spus, fixeaza-ti atentia in partea de sus a pieptului. La lucru sau in prezenta altcuiva, incearca sa te tii cu mintea lipita de Dumnezeu, adica sa ai amintirea lui Dumnezeu, gandul ca este de fata. Daca Psalmii si Acatistele te poarta mai vartos spre cainta si daca ai timp, recita-le.

Nu indraznim sa-i cerem lui Dumnezeu rugaciunea neincetata a inimii la care tu aspiri, caci este o stare spirituala foarte rara, la care, dupa cum spune Sfantul Isaac Sirul, doar un om din o mie ajunge; doar prin harul lui Dumnezeu, ca rasplata pentru o profunda smerenie, sa ajungem la o asemenea treapta. Nu incerca sa obtii caldura inimii! Ea vine independent de eforturile si asteptarile noastre. Truda noastra trebuie concentrata asupra rugaciunii; reusita insa depinde de har. Nu cauta nimic mai mult si nu te pripi! Fiindca nu prin salturi, ci printr-o cale plina de rabdare se inainteaza in viata duhovniceasca. Esti inca tanara, si fizic, si spiritual. Sfantul Ioan Scararul scrie: "daca vei cerceta sufletul unui incepator, vei vedea in el ratacirile: dorinta rugaciunii neincetate, a amintirii neintrerupte a mortii si a unei depline stapaniri a maniei, ceea ce tine de starea desavarsitilor". Semnul rugaciunii in caldura inimii cu o inima zdrobita este de a te considera un nimic si de a striga catre Domnul: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!". Poti la fel de bine sa te rogi si cu alte cuvinte daca acest lucru ti se potriveste mai bine.

Nu vrei sa pacatuiesti si pacatuiesti grav. Ce-i de facut? Suntem oameni, trupeste, si pe deasupra ispititi de diavoli. Nu te teme si nu te descuraja, chiar si cand eziti pe calea unei virtuti! Ridica-te si continua! Sa stii ca nu de noi depinde sa ramanem in curatie, ci de harul lui Dumnezeu. Fii smerita si pana la moarte nu te increde in tine insati! Nu-i judeca pe altii in nici o imprejurare! Cel ce-si judeca aproapele va cadea si el insusi in aceleasi pacate. Nu poate fi altfel.

Daca ti se intampla sa cazi la invoiala cu constiinta ta pentru ca vrei sa fii singura si sa stai acasa, aceasta nu este un pacat. Fii chibzuita, pentru ca totul sa fie facut din dragoste de Dumnezeu!

Dumnezeu sa te lumineze!