A treia intalnire cu parintele Teodul


A treia intalnire cu parintele Teodul 

In primavara anului 1946, Parintele Teodul s-a hotarat sa-l viziteze iarasi pe Parintele Cleopa la Sihastria. Totodata, dorea din inima sa-l mai intalneasca o data pe Sfantul Episcop loan, ca sa-i mai ceara sfat si binecuvantare. Deci, luand toiagul, a urcat muntele si, cand a ajuns la Poiana Trapezei, a vazut chipul bland si senin al Preasfintitului loan. Parintele Teodul i-a sarutat mainile si i-a facut metanie, iar episcopul l-a binecuvantat, sarutandu-l pe frunte. Apoi s-au asezat sa se odihneasca pe trunchiul unui copac doborat. Aici, in atmosfera de taina a padurii, au vorbit multe cuvinte pentru mantuirea sufletului. Nimic pamantesc, nici un cuvant despre oameni, despre nevoile si bucuriile lor. Timpul trecea repede, soarele se urca parca mai grabit pe cer, iar episcopul s-a sculat in picioare. O oarecare ingandurare se simtea in glasul lui:

- As dori sa ma reintorc inapoi in patria mea! a zis Episcopul loan. Avem si acolo paduri destule unde as putea sa ma nevoiesc. As vrea sa ma savarsesc acolo!

Atunci Parintele Teodul i-a raspuns:

- Cum sa mergeti acum in patria sfintiei voastre, cand este atata persecutie ateista?

- Cred lui Dumnezeu, ca, de voi pleca, nu ma va vedea nimeni, fiind acoperit de mana Lui!

Au urmat cateva clipe de tacere adanca.

Preasfintitul loan ar fi dorit sa traiasca ultimii sai ani pe locul unde vazuse intai lumina zilei si unde cunoscuse pe Dumnezeu. Dar nu era inca hotarat.

Astepta mai degraba un sfat duhovnicesc. Apoi, intelegand ca mai bine era sa ramana pe loc decat sa plece, s-a pregatit sa se reintoarca iarasi la mult dorita lui pustie. Facandu-si deci metanie unul altuia, s-au sarutat pentru ultima data cu sarutare sfanta in lisus Hristos. Apoi, dupa obisnuita binecuvantare cu semnul Sfintei Cruci, s-au despartit.

Din ceasul si din ziua aceea, au trecut cativa ani de adanca tacere. Nimeni nu mai vorbea nimic despre Episcopul loan. Nimeni nu-l mai intalnea prin padure.

De aceea se credea ca ori a trecut la cele vesnice, ori s-a dus in patria sa natala. Nici Parintele Teodul duhovnicul, nu-l mai intalnea, desi adeseori trecea culmea muntelui la Sihastria si poposea in Poiana Trapezei, unde canta cate un tropar ori il chema pe nume, dar nimeni nu-i iesea in cale spre a vorbi cu dansul si a-l binecuvanta. De aceea, Parintele Teodul se intorcea mahnit inapoi. O grea intristare ii apasa inima.