La Schitul Crasna


La Schitul Crasna

Sufletul sau insa nu avea odihna in manastirile mari din Valcea. El dorea sa fie cat mai strain si nestiut de nimeni pe pamant. Din aceasta pricina a plecat spre manastirile din judetul Gorj si, cu voia lui Dumnezeu, s-a stabilit la Schitul Crasna, un schit mic si foarte linistit. Era prin anul 1920-1921. Egumenul Schitului Crasna din Gorj era atunci Ieromonahul Dionisie Lungu, un bun parinte duhovnicesc.

La acest egumen a venit Episcopul loan, imbracat in haine civile, fara sa fie cunoscut de cineva, si prin talmaci a cerut egumenului sa-l primeasca in Schitul Crasna, zicand:

- Parinte staret, sunt un crestin ortodox din Ucraina si din cauza razboiului am ramas in Romania.

Va rog, primiti-ma si pe mine in aceasta manastire, macar pana voi invata limba romana, ca nu am unde sa ma duc. in Rusia nu ma mai pot intoarce, ca ori ma impusca, ori ma trimit in Siberia.

- Bine, frate! Ramai la noi si vei pazi vitele pana vei deprinde limba romana!

Insa nimeni nu stia, in afara de Dumnezeu, ca smeritul loan era episcop si avea o viata inalta si cu totul deosebita.

Timp de trei ani fericitul episcop a facut ascultare desavarsita la vitele Schitului Crasna. Si era atat de smerit si ascultator, incat niciodata nu zicea nimic, nu se mania, nici nu cartea. Dimpotriva, facea ascultare cu mare dragoste, postea zilnic pana seara si mereu practica rugaciunea inimii, pe care o deprinsese din tinerete.

Trecand trei ani de ascultare si smerenie, intr-o zi i-a zis egumenul:

- Frate Ioane, pregateste-te ca la miezul noptii te facem calugar! Mai ales ca acum stii si limba romana!

- Da, parinte staret, ma pregatesc sa primesc la noapte tunderea in monahism!

In noaptea aceea insa, inainte de a suna clopotul de Utrenie, fericitul Episcop loan a plecat din obstea Schitului Crasna, fara sa-l vada cineva. L-au cautat parintii peste tot, dar nu l-au mai aflat, insa au gasit in chilia lui un mic biletel prin care multumea staretului si fratilor ca l-au primit trei ani in Schitul Crasna.