Prefata


PREFATA

Sfanta Treime este suprema taina a existentei, care explica insa toate, sau fara de care nu se poate explica nimic.

De aceea, desi e suprema taina, este intrucatva inteligibila, conforma pana la un loc unei logici. Ea se prezinta ca atare ca o metafizica reala, sau ca fundamentul abisal, dar intr- un fel inteligibil, a toata existenta. Filosofiile care vorbesc de o metafizica raman intr-o totala neclaritate in privinta metafizicii despre care vorbesc ele. Pentru ele, acea realitate metafizica nu e decat o esenta stapanita de o lege a evolutiei sau emanatiei, din care ies toate, stapanite de aceeasi lege. Dar cine a putut da acea lege, care arata in sine o dependenta, dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezinta drept lipsita de orice logica.

Cel putin in privinta scopului pe care- l poate urmari Sfanta Treime, sau sensului pe care il poate oferi Ea pentru existenta, e deplin acceptabila din punct de vedere logic. Ea este o iubire fara inceput si urmareste o extindere a iubirii. Si ce poate justifica existenta mai mult decat iubirea?

Iubirea nu satura pe nimeni, niciodata. Deci poate fi fara de sfarsit; si de aceea poate fi si fara de inceput. Iubirea fara de inceput si fara de sfarsit da o multumire deplina existentei, deci o lumina. Metafizica filosofiilor este supusa orbeste unei legi fara inceput si fara sfarsit, nu da nici o lumina.

Al doilea lucru pe care tinem sa- l notam in aceasta "Prefata" este ca Biserica Ortodoxa vede pe Sfanta Treime, ca Dumnezeul iubirii, lucratoare prin Sfantul Duh in sufletele credinciosilor, pentru a- i ridica in relatia iubitoare dintre Persoanele ei. Datorita acestui fapt, Sfintele Taine au o importanta hotaratoare in viata lor. Prin ele, Sfanta Treime insasi este lucratoare prin Sfantul Duh in sufletele lor, cata vreme in catolicism, in Sacramente nu e decat o gratie creata, prin care se acorda niste merite si credinciosilor din suprameritele jertfei lui Hristos, ceea ce a facut ca celelalte forme crestine desprinse din catolicism sa nu mai dea nici un loc Tainelor in viata lor. Ortodoxia are prin aceasta un accentuat caracter duhovnicesc si sfintilor. Credinciosilor ortodocsi nu li se iarta numai in sens juridic pacatele (in viata aceasta, la catolici, si in cea viitoare, la protestanti), ci li se comunica puterea lui Hristos de-a iubi prin Duhul Lui cel  Sfant si pe Dumnezeu si pe semenii lor si, o data cu aceasta, eliberarea de patimile egoiste si o sfintire tot mai mare, pe masura ce fac si ei un efort in acest sens.

Ortodoxia nu cunoaste numai un Hristos al discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tatal prin Duhul Sfant, comunica si credinciosilor aceasta iubire a Sfintei Treimi. Ortodoxia ajuta pe membrii sai se induhovniceasca prin nevointe ascetice si prin aceasta sa se sfinteasca din puterea Treimii, in care traiesc inca de pe pamant, inaintand in Imparatia iubitoare fara sfarsit.

AUTORUL