Sfinte Moaste din epoca primara a crestinismului dobrogean

• « Inapoi
• Inainte »

Sfinte Moaste din epoca primara a crestinismului dobrogean

Provincia dintre Dunare si Marea Neagra, numita multa vreme Scitia Mica, iar mai tarziu Dobrogea, a avut un mare rol istoric si religios inca din timpul Greciei antice si a marelui imperiu roman.

Cu mult inainte de Hristos, aici, la Gurile Dunarii, erau exilati numerosi oameni, printre care a fost si poetul roman Ovidiu.

In primele trei secole dupa Hristos, Scitia Mica era locul cel mai potrivit pentru surghiunirea si persecutarea crestinilor care nu voiau sa se inchine la idoli. Cei mai multi dintre crestini mureau aici in surghiun, facandu-se martiri pentru dragostea lui Hristos, iar altii fugeau in taina din mainile paganilor.

Insa cei mai multi dintre ei erau condamnati de romani la grele chinuri, fie prin taierea capului, fie prin infometare si alte munci. Astfel, Scitia Mica (Dobrogea) a fost tara martirilor din primele tre secole dupa Hristos.

Aici au patimit si au murit pentru dragostea lui Dumnezeu multe mii de martiri, incepand din anii 70-71, cand si Sfantul Apostol Andrei a semanat cuvantul Sfintei Evanghelii in tara noastra. Din anul 305 pana in anul 323, domnind in rasarit paganul imparat Liciniu, la Gurile Dunarii au fost martirizati cei mai multi crestini.

Apoi, dupa Edictul de la Milan din anul 313 si dupa mutarea capitalei imperiului roman de la Roma la Constantinopol, persecutia impotriva crestinilor incetand, fiecare din cei surghiuniti in Scitia Mica se reintorceau in patria lor.

1. Cei dintai mucenici de la Gurile Dunarii, cunoscuti in Istoria Bisericii Crestine, au fost Sfintii Mucenici Epictet preotul si Astion monahul, ambii din Frigia. Marturisind pe Hristos, li s-au taiat capetele la 8 iulie 290, fiind martirizati in cetatea Halmyris (astazi Dunavat), judetul Tulcea, cum reiese din actele martirice. Moastele lor au fost descoperite recent (anul 2001) in urma cercetarilor arheologice din zona.

2. Sfantul Ierarh Evanghelicus a fost episcop la Tomis (Constanta), intre anii 290-300, fiind originar din Tracia. El a fost martor la patimirea Sfintilor Mucenici Epictet preotul si Astion monahul Pe care ii cinstea cu deosebita dragoste.

In anul 300, si Sfantul Ierarh Evanghelicus, Marturisind pe Hristos, a patimit moarte de martir in Chilia Mica; insa sfintele sale moaste s-au instrainat.

3. Sfantul Sfintit Mucenic Efrem a fost episcop de Tomis la inceputul secolului IV, potrivit Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, cu zi de praznuire la 7 martie.

4. Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Caniasie Filip si alti 31 nenumiti, de la Niculitel. Acesti patru sfinti martiri, impreuna cu ceilalti 31 martiri nenumiti, au patimit pentru Hristos la inceputul secolului IV, sub imparatia tiranului imparat Liciniu, care a varsat mult sange crestinesc in partea de rasarit a imperiului roman, pana a fost biruit de Sfantul Constantin cel Mare, in anul 323.

Gurile Dunarii fiind la periferia imperiului, multi crestini cu viata sfanta au fost ucisi aici, iar alti crestini erau adusi sa priveasca si sa se infricoseze de chinurile paganilor imparati romani, pentru a se lepada de Hristos.

Intre cei condamnati la moarte pentru credinta in Hristos, se aflau si patru tineri adusi de ostasii romani la judecata, intrucat credeau in adevaratul Dumnezeu.

Vazand tiranul ca nu se leapada nici unul dintre ei de Hristos, la porunca imparatului Liciniu, li s-au taiat capetele intr-o zi de 4 iunie, intru slava Preasfintei Treimi. Apoi crestinii au luat pe ascuns sfintele lor moaste si multa vreme nu s-a mai aflat nimic despre ele.

In anul 323, ajungand imparat Sfantu Constantin cel Mare, atat peste Apus, cat si peste Rasarit, si Liciniu fiind biruit, a incetat definitiv prigoana impotriva crestinilor.

Atunci s-au aflat moastele multor mucenici in pobrogea, printre care si moastele acestor patru Sfinti Mucenici - Zotic, Atal, Camasie si Filip, care au fost trecuti in dipticile Sinaxarului Constantinopolitan.

Moastele lor impreuna cu ale celorlalti 31 mucenici fara nume erau cinstite de crestini in nordul Dobrogei, unde li s-a zidit si o cripta din piatra si caramida sub biserica din localitatea Niculitel, in care s-au pastrat aproape doua milenii.

In secolul al XIII-lea se afla in localitatea Niculitel, judetul Tulcea, o biserica veche cu hramul Sfantului Atanasie cel Mare, care mai tarziu s-a risipit.

In anul 1971, la 21 septembrie, facandu-se lucrari de restaurare la aceasta biserica, Dumnezeu a facut o minune care a uimit pe toti.

Venind o ploaie mare, paraul din apropiere, sapand adanc in soseaua de alaturi, a descoperit o cripta martirica de la inceputul secolului IV, sub ruinele vechii biserici amintite mai sus. Apoi, deschizandu-se usa de plumb a criptei, s-a gasit un sicriu mare in care se odihneau patru martiri sub binele vechiului altar.

Cripta este foarte bine pastrata. in partea de nord a criptei scrie, in limba greaca: martires tu hristu, adica: martirii lui Hristos. Iar in Partea de sud scrie cu culoare rosu inchis: martires zotikos, attalos, filippos, adica, in limba romana: zotic, atal, camasie, filip.

Dupa descoperirea acestor sfinti mucenici moastele lor s-au asezat cu buna randuiala in pam mici sicrie, cu numele fiecaruia, si au fost duse in procesiune la Manastirea Cocos din apropiere, fiind asezate apoi in sfantul altar pentru inchinarea credinciosilor.

Impreuna cu moastele lor, in acelasi martirion s-au gasit si o parte din moastele altor 31 de mucenici, care, probabil, au patimit odata cu sfintii martiri amintiti mai sus, la 4 iunie, anul 305, asa cum reiese si din moneda de argint aflata in cripta, care poarta pe ea anul 305.

Descoperirea acestor sfinte moaste de la Niculitel formeaza un eveniment unic in Ortodoxie, intrucat nu se mai cunoaste un asemenea caz in nici o tara crestina din Europa. Prin aceasta Dumnezeu a binecuvantat tara noastra, Romania, cu acest nepretuit tezaur duhovnicesc, pe care se cuvine sa-l cinstim.

Dupa aceasta unica descoperire de ecou international este necesar sa se faca periodic pelerinaje la moastele acestor patru sfinti mucenici sau insesi sfintele moaste sa fie duse in procesiune prin toate zonele tarii noastre pentru binecuvantare si rugaciune. in felul acesta s-ar intari dreapta credinta si s-ar mangaia multi credinciosi care nu au posibilitati sa se inchine la Manastirea Cocos.

5. Sfintii Mucenici Tit (praznuit la 3 ianuarie) gordian (praznuit la 13 septembrie), episcopi din primele decenii ale secolului IV, originari din Capadocia (Asia Mica), au fost martirizati de tiranul imparat Liciniu intre anii 320-323. Moastele lor au fost probabil arse in foc dupa obiceiul ostasilor romani.

6. Sfantul Mare Mucenic Sava, praznuit la 12 aprilie, era originar din Cezareea Capadociei, patria Sfantului Vasile cel Mare. El a marturisit pe Hristos la 12 aprilie, anul 372, in a cincea zi dupa Sfintele Pasti, fiind in varsta de 38 de ani. A fost ucis prin inecare, iar sfintele sale moaste au fost luate de crestini pe ascuns si s-au trimis la episcopul Ascholius al Tesalonicului, originar din Capadocia, prin Iunius Soranus, capadocian si el, la cererea Sfantului Vasile cel Mare, in anul 374. in prezent nu se stie unde sunt moastele Sfantului Sava.

7. Sfantul Mucenic Nichita (Romanul), praznuit la 15 septembrie, a marturisit dreapta credinta in Campia Dunarii si, in 372, pe cand savarsea Sfanta Liturghie in biserica, a fost ars de viu de catre goti in fata sfantului altar. Ramasitele sfintelor sale moaste au fost luate de crestini si cinstite cu evlavie, iar in anul 451 moastele lui au fost duse in patria sa strabuna, Cilicia.

8. Sfantul Ierarh Vetranion (Bretanion) a fost episcop al Tomisului in secolul IV. El a pastorit eparhia Tomisului multi ari si a intarit dreapta credinta in Scitia Mica. Era prieten apropiat Sfantului Vasile cel Mare si s-a savarsit ca un sfan la 25 ianuarie, in anul 380-381, fiind cinstit ca un mare ierarh al Bisericii lui Hristos. Sfintele sal moaste, praznuite cu mare evlavie la Episcopia Tomisului, s-au pierdut, probabil, in timpul invaziei bulgarilor de la inceputul secolului VII.

9. Sfantul Ierarh Gherontie (Terentie) episcop al Tomisului intre anii 380-390, a participat la al II-lea Sinod Ecumenic, osandind invatatura eretica a lui Macedonie. A dus o viata sfanta, fiind apropiat Sfantului Grigorie Teologul. Apoi s-a savarsit cu pace in anul 390 la Tomis, iar sfintele sale moaste s-au cinstit multa vreme de credinciosi pana la invazia bulgarilor.

10. Sfantul Ierarh Teotim I Scitul a fost episcop al Tomisului la sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V. Se numea Scitul intrucat era de origine daco-roman. A fost un episcop vestit, pentru care i se spunea si Filosoful, fiind cinstit de toti ierarhii din vremea sa, printre care si de Sfantui Ierarh Ioan Gura de Aur, cu care era foarte apropiat.

In viata sa a facut si numeroase minuni. Apoi, ajungand la adanci batraneti, si-a dat sufletul m mainile lui Hristos, iar sfintele sale moaste au fost cinstite multa vreme, atat la Tomis si in Dobrogea, cat si in Capadocia, Constantinopol si in intreg imperiul roman de rasarit.

11. Sfantul Ioan Casian (c. 360-435) era originar din sudul Dobrogei si prieten apropiat al Sfantului Gherman, din aceeasi provincie. Dupa ce a vizitat marile manastiri din Egipt, a stat cativa ani in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, la Constantinopol. Dupa aceea s-a dus la Roma, si mai apoi in sudul Frantei, unde a intemeiat o vestita manastire inchinata Sfantului Victor, la Marsilia. El a scris si vestitele Convorbiri duhovnicesti (Colationes) cu sfintii parinti din pustiul Egiptului, care sunt unice in literatura patristica.

Dupa mutarea sa la cele ceresti, moastele Sfantului Ioan Casian se pastreaza si astazi in Manastirea Sfantului Victor, fiind cinstite de credinciosi.

12. Sfantul Gherman Daco-Romanul (secolele IV-V) era originar din Dobrogea si prieten apropiat al Sfantului Ioan Casian. Ducand o viata duhovniceasca deosebita, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului, la una din manastirile din Italia, unde probabil se afla si moastele sale.

La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe Sfantul Gherman, trecandu-l in randul sfintilor romani, cu zi de praznuire la 28-29 februarie.

13. Sfantul Ierarh Timotei a fost episcop al Tomisului in prima jumatate a secolului V si a Participat la al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes, din anul 431, aparand dogmele si invatatura Sfantului Chirii al Alexandriei si condamnand pe ereticul Nestorie. Sfantul Ierarh Timotei a fost cel de-al 170-lea semnatar la Sinodul al III-lea. El a zidit mai multe biserici in eparhia sa si s-a mutat la Domnul cu pace.

Moastele sale s-au pastrat cu cinste la Tomis pana la invazia bulgarilor, dupa care nu se mai stie nimic de ele.

14. Sfantul Ierarh Ioan a fost episcop al Tomisului in secolul V. Acest ierarh a fost un mare aparator al Ortodoxiei in Dacia Pontica, fiind considerat unul din cei mai mari teologi ai timpului sau si un aprig adversar al nestorianismului si eutihianismului, dovedindu-se un mare invatat.

Inainte de anul 449, fericitul episcop Ioan s-a mutat la cele vesnice, iar cinstitele sale moaste s-au pastrat la Tomis pana la invazia bulgarilor.

15. Sfantul Ierarh Alexandru a fost episcop al Tomisului in secolul V si a participat la sinodul din anul 449, la porunca imparatului Teodosie al II-lea si a patriarhului Flavian al Constantinopolului. Sfantul Alexandru semneaza al saptelea actele sinodului. Mutandu-se la cele ceresti, sfintele sale moaste au fost cinstite multa vreme de credinciosi.

16. Cuviosul Dionisie cel Mic (470-545), numit si Scitul, s-a nascut in Dobrogea si a intrecut pe cei mai multi teologi ai timpului sau, fiind cunoscut atat in Rasaritul, cat si in Apusul Europei. Lasand multe scrieri si invataturi in urma sa, s-a mutat la Domnul prin anul 545, fiind numarat in ceata cuviosilor parinti. Moastele sale au fost inmormantate probabil la una din manastirile din jurul Romei.

17. Cuviosul Episcop Teotim II, episcop al Tomisului in a doua jumatate a secolului V, a crestinat intreaga populatie din Campia Dunarii, sudul Moldovei si zona subcarpatica, botezandu-i pe toti intru numele Preasfintei Treimi. Spre sfarsitul secolului V si-a dat sufletul in bratele lui Hristos, iar sfintele sale moaste au fost cinstite la episcopia Tomisului pana dupa invazia bulgarilor.

18. Cuviosii Damian si Iosif de la asezamantul monahal din comuna Basarabi - Constanta. In anul 1957 s-a descoperit intr-o cariera de creta din comuna Basarabi un ansamblu monahal de sihastri din epoca daco-romana si medievala (sec. VI-XI), format din sase bisericute rupestre, unice pana in prezent in tara noastra, care formau o adevarata lavra a pesterilor, in Dacia Pontica.

Pe unul din peretii acestor bisericute rupestre scria Damian preotul si Iosif preotul, precum si alte insemnari in limba greaca, latina si slava.

Aceasta dovedeste ca acest ansamblu monahal isihast din comuna Basarabi a adapostit multa vreme calugari sfinti iubitori de Dumnezeu si de liniste, care se indeletniceau numai cu rugaciunea si nevointa, dintre care unii au ajuns la nivelul sfinteniei. Osemintele lor s-au risipit fara sa se stie unde anume.

• « Inapoi
• Inainte »