Cuvant inainte

Culegere de povatuiri duhovnicesti, contemporana noua - asadar o dovada ca gandirea si trairea crestina sunt nu numai cu putinta, ci vii si lucratoare in aceasta epoca pe care Cuviosul Paisie, Staretul Manastirii Neamt, o numea, inca de acum trei veacuri, cartea de fata este, deopotriva, un document al vietii religioase romanesti de la cumpana dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea. Intelegerea deplina a acestor sfaturi catre tineri, rostite de Parintele Arhimandrit Sofian, s-ar cuveni largita candva prin referiri la filiatia spirituala a Prea Cuviosiei sale, la ucenicia sa in vetre vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut, prin marturii despre Parintii de un gand si o vietuire cu dansul din manastirile Cernica, Sfantul Antim sau Plumbuita, ca Ioan cel Strain, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu, Benedict Ghius, Felix Dubneac, Damian Stogu si altii.

In anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial, in special pana la intetirea prigoanei comuniste (dar si dupa aceea), se aflau in Bucuresti sfinte lacasuri cu viata liturgica intensa, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici imbunatatiti care au implinit impreuna misiunea providentiala de imbarbatare si indrumare crestina a credinciosilor Bisericii noastre.

Cursul vietii duhovnicesti intr-o comunitate crestina se aseamana adesea firelor de apa, numite ponoare, cand se strecoara pe sub pamant si izbucuri, cand ies din nou la suprafata.

Traditia rugaciunii neincetate si a cautarii cailor desavarsirii parea sa fi intrat la noi intr-o perioada de seceta in secolul al XIX-lea, dupa inflorirea invataturilor filocalice si a vietuirii monahale din deceniile de aur ale reinnoirii isihaste de sub povata Cuviosului Paisie si a ucenicilor lui. Dar undele cristaline si datatoare de viata ale Traditiei au iesit din nou la lumina, curate si puternice, in anii dintre cele doua razboaie; ele au rodit in ogorul credintei romanesti atunci cand ravna trezvitoare a Parintelui Dumitru Staniloae si a duhovnicilor din sihastriile Carpatilor le-a deschis matca noua catre cei insetati de , din care cel ce va bea (Ioan 4, 14). In ponoare, sub cele patru decenii de suspiciune si represiune oficiala fata de orice manifestare de , aceste izvoare de apa vie au fost pastrate limpezi in taina relatiei dintre duhovnici si ucenici, aratandu-si din nou puterea regeneratoare in Biserica Ortodoxa Romana umilita, nedreptatita, dar nebiruita.

Care au fost resursele de Adevar si Traire ce au intarit crestinatatea romaneasca in anii ei de incercare s-a vazut dupa decembrie 1989 din ridicolul ofensivei sectelor trimise pentru o inutila si absurda intr-o tara in care Cuvantul fusese predicat cu doua milenii in urma de Sfantul Apostol Andrei, intemeindu-se astfel una dintre cele mai vechi si mai puternice Biserici. S-a vazut, de asemenea, din cererea si raspandirea imbelsugata a cartilor mult timp interzise de cenzura ateista, a acestor izvoare de invatatura si vietuire crestina pe care se intemeiase cu cinci veacuri in urma insasi cultura romaneasca. S-a vazut, mai ales, din intoarcerea catre Cuvantul dumnezeiesc a celor lipsiti de puterea Lui ziditoare: cum ar fi tinerii studiosi ai acestei tari, nu numai teologi, ci din toate ramurile cunoasterii, dornici, pentru viata lor, de temei sigur si orientare neratacita, cautatori ai Luminii care risipeste intunericul si confuzia .

Rostul providential al intalnirii dintre povetele iscusite ale Parintelui Sofian si setea de adevar a tinerilor din Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (ASCOR) apare din marturisirea care incheie cartea de fata. In numele celor de un gand si o inima cu el, care i-au incredintat, pentru anii grei de inceput, problemele asociatiei, cu intuitie sigura si ascultare de ucenic, Tudor Popescu a cerut raspunsuri si solutii iscusitului dascal si chip de viata duhovniceasca din Manastirea Sfantului Antim, Parintelui ale carui cuvinte ziditoare de suflet impletesc firul traditiei paisiene cu experienta grupului de rugaciune si reflectie crestina .

Prin aceasta carte, o parte dintre studentii bucuresteni preocupati de viata intru Hristos au ales sa-i ceara cuvant de mantuire Parintelui Sofian, intarit in lucrarea lui de invatatura Parintilor filocalici (improspatata de Parintele Staniloae si de pilda unui isihast al vremurilor noastre, venit chiar din infernul totalitar sovietic) si sporit prin incercarile proprii din temnitele comuniste.

In sfaturile Parintelui Arhimandrit, tinerii din ASCOR au aflat arme de aparare in lupta cu cel putin patru capcane cu care se confrunta azi cautatorii Adevarului. Cartea de fata se adreseaza insa nu numai tinerilor, ci oricui isi incepe urcusul duhovnicesc, pentru ca, in acest domeniu, cei mai multi suntem abia la inceputul drumului, indiferent de varsta.

Citind, sa-i multumim Parintelui Staret pentru povetele sale, cunoscand ca recunostinta noastra i-o putem arata intr-un singur chip: implinind cele pe care cu intelepciune si cu dragoste ni le spune.

Academician Virgil Candea