Prefata


Prefata

Parintele Staniloae ne-a lasat o mostenire teologica imensa, care trebuie sa fie pastrata, interpretata si difuzata. Aici, generatia actuala si generatia viitoare de teologi au o sarcina exceptionala, si aceasta nu din datorie fata de trecut, ci din respect fata de prezent si viitor.

"Cuvinte spre zidire", lucrare alcatuita de Monahul Ignatie este o ilustrare in acest sens. Si nu este de mirare ca Parintele Dumitru Staniloae recomanda cu insistenta tuturor: cinului monahicesc si mirenilor spiritualitatea filocalica, izvodita din cele 12 volume ale colectiei "Filocalia", talmacite si talcuite cu atata ravna si pricepere teologica.

Inspiratorul teologiei romane actuale a inmanuncheat feluritele manifestari, calitati si valori ale spiritualitatii filocalice si patericale, inclusiv intalnirea isihasmului cu pietatea si cultura din Romania pentru edificarea unei comuniuni urnane filocalice in istorie, fiindca evlavia credinciosilor, rugaciunea si liturghia interioara trebuie sa treaca si sa fertilizeze inima si structura comunitatii.

"Ma bucur ca se scrie despre teologia mea. Dar ma voi bucura si mai mult pentru flexiunile altora care vor spori aceasta teologie. Caci doresc sa vad ca gandurile mele, fecundeaza gandirea altora, ducand astfel mai departe teologia noastra romaneasca." Acesta este testamentul marelui teolog si preot Dumitru Staniloae.

Ca teolog, extinde reflexia personala pana la frontiera extrema, acolo unde intervine Duhul Sfant si o transforma in extaz al infinitului. La un moment dat exclama: "Atat mi s-a revelat mie". Acest "atat" este cuprins in mii de pagini, articole, carti, meditatii, studii, predici, aforisme.

Parintele Dumitru Staniloae ocupa un loc special in inima romanilor si in teologia secolului XX. El este deja o autoritate recunoscuta in domeniul teologiei ortodoxe si crestine in general. El este mai mult decat un autor mondial. Este un parinte spiritual, foarte prezent si tenace, cu o iradiere exceptionala, cu o mostenire impresionanta.

Cercetari extinse si competente sunt, de acum inainte, necesare pentru a reliefa aspectele teologiei sale: geniul personal, reputatia mondiala a Dogmaticii sale, continutul si complexitatea operei sale scrise, influenta in cultura romana, locul in istoria ideilor si curentelor intelectuale din Europa. Si aceasta, nu din simplu interes bibliografic si antologic. Intreaga teologie de azi are nevoie de puncte de reper, de suflu care sa tina nestins "rugul aprins".

Exista multe puncte de intrare in opera si intelepciunea Parintelui Staniloae. Parintele Ignatie deschide o poarta principala pe care oricine poate sa ajunga la partea cea mai viabila a mostenirii Parintelui Staniloae - o antologie de texte teologice despre viziunea sa creatoare este acum indispensabila.

Lucrarea prezenta este o invitatie de a retine cateva sentinte, adevarate apoftegme calauzitoare in experienta contemporana a lui Hristos. Numai practicata intens de corpul Bisericii, disciplina filocalica ortodoxa poate sa aiba ecou si patrundere in etica nebuloasa a societatii de azi.

De acum incolo, noi toti culegem unde a semanat Parintele Staniloae, noi toti intram in campul arat, insamantat si cultivat de el. Problema este aceea ca ne-a lasat o recolta-fluviu, iar seceratorii sunt putini. In semn de venerare pentru memoria lui, sa ne rugam lui Dumnezeu sa scoata lucratori noi si demni la culesul acestei recolte imense.

pr. prof. dr. Ion Bria, Geneva