CE PUTEM FACE PENTRU MORTI

CE PUTEM FACE PENTRU MORTI

Toti cei care dorim sa ne aratam dragostea fata de cei morti si sa le dam un ajutor real, putem sa o facem cel mai bine prin rugaciuni pentru ei, si mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, cand particelele care sunt scoase pentru vii si pentru morti sunt amestecate in Sfantul Potir cu cuvintele: "Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfant Sangele Tau, pentru rugaciunile Sfintilor Tai." Nu putem face nimic mai bun si mai de seama pentru morti decat sa ne rugam pentru ei, facandu-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, si mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, cand sufletul raposatului porneste pe calea salasurilor vesnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiati care sunt adunati laolalta, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvantarile de ingropaciune.

Dar sufletul simte rugaciunile facute pentru el si este recunoscator celor care le fac si este duhovniceste alaturi de aceia.

O, rude si apropiati ai mortilor! Faceti pentru ei cele ce le sunt de folos si cele ce sunt in puterile voastre. Folositi banii, nu pentru impodobirea cea din afara a sicriului si a mormantului, ci pentru a ajuta pe cei in nevoi, pentru pomenirea celor care v-aufost apropiati siau murit, pentru biserici, unde se fac rugaciuni pentru ei. Faceti milostenie pentru cei morti, purtati de grija pentru sufletele lor. Inaintea noastra atuturor,seafla aceeasi cale, si cat vom dori si noi, la randul nostru, sa fim pomeniti in rugaciune! De aceea sa fim si noi milostivi fata de cei morti.

De indata ce cineva a raposat, chemati grabnic un preot, ca sa faca "Rugaciuni la iesirea sufletului", care se citesc tuturor crestinilor dupa moarte.Incercati, daca va sta in putinta, sa faceti slujba de inmormantare in biserica, si sa seciteasca Psaltirea la capataiul celui ce a murit, pana la inmormantare. Nu este nevoie ca inmormantarea sa se faca cu multe amanunte, dar bineinteles ca trebuie sa fie intreaga, fara prescurtari. Nu va ganditi acum la voi si la cele ale voastre, ci la cel care a raposat, de care va despartiti pentru totdeauna. Daca in biserica se afla cativa morti in acelasi timp, primiti, daca se propune, savarsirea slujbei de inmormantare pentru toti laolalta. Este mai bine ca o inmormantare sa se slujeasca pentru doi sau mai multi raposati in acelasi timp, cand rugaciunea celor apropiati, care se afla adunati, va fi cu mult mai infocata, decat daca slujbele de inmormantare se fac pe rand, si din pricina lipsei de timp, ele sunt scurtate. Slujba trebuie sa fie intreaga pentru ca fiecare cuvant al rugaciunii pentru raposat este ca o picatura de apa pentru omul cel insetat. In chip foarte hotarat, randuiti de indata slujbele pentru pomenirea de-a lungul celor patruzeci de zile, adica pomenirea zilnica la Liturghie pentru perioada de patruzeci de zile. De obicei, in bisericile unde se fac slujbe zilnic, raposatul a carui inmormantare a avut loc acolo, este pomenit vreme de patruzeci de zile si chiar mai mult. Dar daca slujba de inmormantare are loc intr-o biserica, in care nu au loc slujbe zilnic, rudele trebuie sa se ingrijeasca de pomenirea de patruzeci de zile acolo unde se fac slujbe zilnic. Este la fel de bine sa trimiteti contributii pentru pomenirea la manastiri, ca si la Ierusalim, unde are loc rugaciune permanenta la Locurile Sfinte. Dar pomenirea pentru patruzeci de zile trebuie inceputa indata dupa moarte, cand sufletul are nevoie in chip deosebit de ajutor prin rugaciune, si de aceea trebuie inceputa pomenirea in locul cel mai apropiat unde se fac slujbe zilnic.

Sa neingrijim de ceicareauplecat in lumea cealalta inaintea noastra, ca sa facem pentru ei toate cele ce ne stau in putinta, amintindu-ne ca "fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui".