CELE PATRUZECI DE ZILE

CELE PATRUZECI DE ZILE

Apoi, dupa ce a trecut biruitor prin vami si s-a inchinat inaintea lui Dumnezeu, vreme de inca 37 de zile, sufletul merge sa vada salasurile cele ceresti si adancimile iadului, fara sa stie inca unde va ramane, si numai in cea de a patruzecea zi se hotaraste salasul pana la obsteasca inviere.

De buna seama ca nu este uimitor faptul ca, dupa ce a trecut prin vami si a sfarsit pentru totdeauna cu lucrurile cele pamantesti, sufletul trebuie dus cu adevarat in lumea cealalta, intr-o parte a careia isi va petrece vesnicia. Potrivit descoperirii pe care a facut-o ingerul inaintea Sf. Macarie al Alexandriei, Biserica face o pomenire aparte pentru cel raposat in cea de a noua zi dupa moarte (departe de simbolismul general al celor noua cete ale ingerilor) fiindca pana atunci sufletului i se arata frumusetile raiului, si numai dupa aceasta, pentru celelalte zile ramase pana la patruzeci, i se arata chinurile si grozaviile iadului, inainte de a se hotari, in cea de a patruzecea zi, locul unde va astepta invierea mortilor si Judecata de Apoi. Si spunem din nou ca aceste numere sunt o regula generala, sau "modelul" celor ce se petrec dupa moarte si fara indoiala, nu toti cei plecati intregesc neaparat aceasta lungime de zile potrivit "regulii". De fapt, stim ca Teodora si-a intregit "drumul iadului" chiar in ziua a patruzecea - asa cum, este masurat timpul pe pamant (Tainele vesnice, pag. 83-84).