Consideratii recente

ANEXA II

Consideratii recente

UNELE RASPUNSURI ORTODOXE RECENTE LA CONSIDERATIILE DE FATA DESPRE VIATA DUPA MOARTE

1. Taina mortii si dincolo de ea de Parintele Ambrozie Fountrier protopop al parohiilor ortodoxe franceze ale bisericilor rusesti din afara Rusiei

Radioul, televiziunea, periodicele si o carte au vorbit in Rultima vreme (in Franta) despre moarte si dincolo de ea. Chiar si un periodic grecesc care apare in Franta, si probabil ca este ortodox, a luat parte la aceasta lucrare, publicand un articol intitulat: "Spuneti-mi de ce ... nimeni nu s-a intors vreodata!" Si autorul concluzioneaza: "Nici o cunoastere omeneasca nu poate da un raspuns sigur la aceasta taina de dincolo: numai credinta risipeste putin umbrele ..." In trecere, se apleaca inaintea Domnului, pe Care Il numeste "carmuitorul cel priceput ...", carmuitorul ce aminteste in chip uimitor de Charon, calauza a iadului din mitologia greaca, care a dus sufletele mortilor peste raul Styx cu barca sa pentru pretul de un obol.

Daca autorul acestui articol ar fi cunoscut textul slujbei ortodoxe de inmormantare, ori slujbele care se fac pentru pomenirea mortilor sambata; daca ar fi citit Vietile sfintilor sau ale parintilor pustiei - i-ar fi stat in putinta sa "dea un raspuns acestei taine de dincolo" si sa lamureasca cititorii. Dar ecumenistii si modernistii nostri "ortodocsi", din pricina legaturii lor cu aceasta lume, pentru care Mantuitorul Hristos nu a dorit sa se roage, s-au facut ca sarea care si-a pierdut gustul si care nu mai este buna la nimic, decat pentru a fi aruncata, dupa cuvantul de netagaduit al lui Dumnezeu.

Pentru a "risipi putin umbrele" editorului periodicului grecesc, sia lamuri in acelasi timp credinta noastrasia cititorilor nostri, dam trei texte despre taina mortii si dincolo de ea.

Nota autorului: Primele douatexte sunt din Sfantul Dionisie Areopagitul si din viata unui calugar athonit, care aratacum se pregateste pentru moarte crestinul ortodox si cum iese sufletul din trup. Al treilea text, luat din viata unui iconograf grec, Photios Kontoglou (1965), este tradus mai jos in intregime. (Pentru biografia sa vezi The Orthodox Word, sept. - oct., 1966).

2. Marele razboi dintre credinciosi si necredinciosi

de Photios Kontoglou

In Marea Luni a Pastelui, tarziu dupa miezul noptii, inainte de a merge la culcare, am iesit in gradinita din spatele casei. Cerul era intunecat si acoperit cu stele. Mi se parea ca il vad pentru prima oara, si de acolo de sus se lasa in jos o rostire de psalmi indepartata. Buzele mele murmurau in soapta: "Slava Tie Doamne Dumnezeul nostru, ma inchin inaintea picioarelor Tale." Un om sfant mi-a spus odinioara ca in vremea acestor ceasuri, cerurile sunt deschise. Aerul inalta mireasma florilor si plantelor pe care le sadisem. "Cerul si pamantul sunt slava lui Dumnezeu."

As fi putut foarte bine sa raman acolo singur pana s-ar fi crapat de ziua. Ma simteam ca si cum n-as fi avut trup si nici o legatura cu pamantul. Dar temandu-ma ca lipsind din casa, ai mei s-ar fi tulburat, m-am intors si m-am asezat in pat.

Nu ma cuprinsese bine somnul. Nu-mi dau seama daca eram treaz sau adormisem, cand, pe neasteptate, s-a aratat inaintea mea un om necunoscut. Era palid ca un mort. Parca avea ochii deschisi si se uita la mine cu frica. Avea fata ca o masca, era ca de ceara. Pielea ii era lucioasa, de un galben inchis, si era foarte intinsa pe capul sau mort, cu toate cavitatile lui. Era ca si cum sufla foarte greu. Tinea intr-o mana un fel de obiect, dar nu am putut sa-mi dau seama ce era; cu cealalta mana se tinea de piept ca si cum ar fi avut o suferinta.

Aceasta faptura m-a umplut de frica. M-am uitat la el si el s-a uitat la mine fara sa vorbeasca, ca si cum ar fi asteptat sa-l recunosc, asa schimbat cum era. Si un glas mi-a spus: "Este cutare!" Si l-am recunoscut de indata. Apoi a deschis gura si a suspinat. Glasul sau venea din departare; se ridica ca dintr-un put adanc.

Era in mare chinuire si imi parea rau pentru el. Mainile, picioarele, ochii - toate aratau ca suferea. Nu mai puteam sa rabd si am incercat sa-l ajut, dar mi-a facut semn cu mana sa ma opresc. A inceput sa geama intr-un asemenea chip care m-a facut sa inghet. Apoi mi-a zis: "Nu am venit aici din voia mea; am fost trimis. Tremur fara incetare. Am ametit. Roaga-te lui Dumnezeu sa ma miluiasca. Vreau sa mor dar nu pot. Doamne! Toate cele cate mi-ai spus mai inainte sunt adevarate. Iti aduci aminte cum, cu cateva zile inainte de moartea mea, ai venit sa ma vezi si mi-ai vorbit de religie? Mai erau doi prieteni cu mine, necredinciosi ca si mine. Tu vorbeai iar ei isi bateau joc. Cand ai plecat, au spus: Ce pacat! Este inteligent si crede lucruri prostesti pe care le cred femeile batrane!

Cu alte prilejuri, ti-am spus: Draga Photios, pune bani deoparte, ca sa nu mori sarac. Uita-te la bogatiile mele, si tot mai multe imi doresc. Atunci mi-ai spus: Ai semnat vreun contract cu moartea ca sa traiesti cati ani doresti si sa te bucuri de o batranete fericita?

Iar eu am raspuns: "Vei vedea cat de mult o sa traiesc! Acum am 75 de ani. Voi trai peste o suta. Copiii mei nu-si doresc nimic. Fiul meu castiga o multime de bani iar pe fiica mea am casatorit-o cu un etiopian bogat. Nevasta mea si cu mine avem mai multi bani decat avem nevoie. Eu nu sunt ca tine, care asculta ce spun preotii: si celelalte. Ce ai de castigat de la un sfarsit crestinesc? Mai bine un buzunar plin si nici o grija ... Sa faci milostenii? De ce a facut saraci Dumnezeul vostru atat de milostiv? De ce trebuie sa-i hranesc eu? Si ca sa ajungi la rai, ti se cere sa-i hranesti pe trandavi! Vrei sa vorbesti despre rai? Stii ca eu sunt fiu de preot si cunosc toate siretlicurile astea. Ca cei care nu au minte deloc ii cred, este foarte bine, dar tu care ai minte, ai apucat pe o cale gresita. Daca vei continua sa traiesti ca pana acum, vei muri inaintea mea si vei raspunde pentru cei pe care i-ai calauzit gresit. Ca medic iti spun sigur ca voi trai o suta zece ani …."

Dupa ce a zis toate astea, a inceput sa se suceasca ca si cum ar fi fost pe jar. Il auzeam cum gemea: "Vai! Vai! Of! Of!" A tacut o clipa dupa care a continuat: "Am spus astea si dupa cateva zile am murit! Am murit si am pierdut batalia! Ce neoranduiala, ce greseala! Fiind pierdut, m-am dus la fundul prapastiei. Cat am mai suferit pana acum, ce chinuire! Toate cele cate mi-ai spus sunt adevarate. Ai castigat razboiul!

Cand ma aflam in lumea in care esti tu acum, eram intelectual, eram medic. Invatasem cum sa vorbesc si cum sa ma fac ascultat, sa-mi bat joc de religie, sa vorbesc despre cele ce se simt cu simturile. Si acum vad ca toate cele cate le numeam povesti, mituri -sunt adevarate. Chinul pe care il traiesc acum -asta este adevarul, asta este viermele cel neadormit, asta este scrasnirea dintilor."

Dupa ce a vorbit asa, s-a facut nevazut. Inca mai auzeam gemetele lui, care treptat s-au pierdut. Incepuse sa ma cuprinda somnul cand am simtit atingandu-ma o mana rece ca de gheata.

Am deschis ochii si l-am vazut din nou inaintea mea. De data asta avea trupul mai scarbos si mai pipernicit. Se facuse ca un copil mic, cu un cap mare de om batran, si dadea din cap.

-Indata se va crapa de ziua si cei care m-au trimis vor veni sa ma caute!

- Cine sunt aceia?

A spus niste cuvinte de neinteles pe care nu le-am putut deslusi. Apoi a adaugat: "In locul in care ma aflu mai sunt multi care, de asemenea, isi bat joc de tine si de credinta ta. Acum pricep ei ca salturile lor spirituale nu au trecut dincolo de cimitir. Mai sunt si cei carora le-ai facut bine, cat si cei care te-au defaimat. Cu cat ii ierti mai mult pe acestia, cu atat te urasc mai mult. Omul este rau. In loc sa se bucure, bunatatea il face mai inversunat, caci il face sa simta ca este biruit. Starea acestora din urma este mai rea decat a mea. Ei nu pot pleca din temnita lor intunecoasa ca sa vina la tine asa cum am facut eu. Ei sunt aspru chinuiti, biciuiti cu biciul dragostei lui Dumnezeu, asa cum a spus un sfant.92 Lumea este cu totul altceva decat ceea ce credem noi! Mintea noastra ne arata altceva. Acum pricepem ca mintea noastra era proasta, convorbirile noastre erau rautacioase, bucuriile noastre erau minciuni si inselari.

Voi, cei care Il purtati pe Dumnezeu in inimile voastre, al Carui Cuvant este Adevarul, singurul Adevar -voi ati castigat marele razboi dintre credinciosi si necredinciosi. Eu am pierdut acest razboi. Tremur, suspin, si nu-mi aflu odihna. Intr-adevar nu exista nici o cainta in iad. Vai de cei care umbla asa cum umblam eu pe vremea cand eram pe pamant. Fiinta noastra era beata si isi batea joc de cei care credeau in Dumnezeu si in viata vesnica; aproape toata lumea ne lauda. Aceia va socoteau pe voi niste nebuni, niste tampiti. Si cu cat voi rabdati cum ne bateam joc de voi, cu atat mania noastra sporea.

Acum vad eu cat de mult v-a indurerat purtarea oamenilor rai. Cum ati putut indura cu atata rabdare sagetile otravitoare, care porneau de pe buzele noastre si care va socoteau fatarnici, batjocoritori de Dumnezeu si inselatori de oameni. Daca acesti oameni rai, care inca se mai afla pe pamant ar vedea unde salasluiesc eu, numai daca s-ar afla in locul meu, ar tremura pentru toate cele cate le fac. As vrea sa vin in fata lor si sa le spun sa-si schimbe calea vietii, dar nu mi se ingaduie sa fac asta, tot asa cum omul cel bogat nu a avut nici o ingaduinta cand i-a cerut lui Avraam sa-l trimita pe saracul Lazar. Lazar nu a fost trimis, asa incat cei care pacatuiesc sunt vrednici de osanda, iar cei care au mers pe cararile Domnului sunt vrednici de mantuire.

"Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine e drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca" (Apocalipsa 22, 11).

Cu aceste cuvinte s-a facut nevazut.

Nota editorului englez: In capitolul II al cartii am vorbit despre invatatura Fericitului Augustin, potrivit careia, in chip obisnuit, numai sfintilor le este dat sa ia legatura cu cei vii, pe cand cei pacatosi sunt legati in iad si nu pot iesi. Totusi, se intampla, ca in situatia de fata, ca Dumnezeu ingaduie unui suflet din iad sa se arate celor vii pentru un scop oarecare. Niste aratari din acestea sunt redate in cartea Taine vesnice de dincolo de mormant. Dupa cum scrie Fericitul Augustin: "Mortii nu au de la ei nici o putere de a se amesteca in problemele celor vii" ("Purtarea de grija pentru morti", cap. 16), si se arata celor vii numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Totusi, este foarte adevarat ca asemenea aratari sunt foarte rare, si cele mai multe dintre aratarile "mortilor", care vin prin mediumuri, sunt lucrarea dracilor care se prefac in morti.

3. O intoarcere din moarte in Grecia contemporana

de Arhimandrit Ciprian Staret al Manastirii Sfintilor Ciprian si Iustina, Fili, Grecia

Va trimit alaturat o istorisire a unei persoane pe care o cunosc, care a murit si s-a intors la viata, pe care socotesc ca o veti gasi interesanta, ca pilda pentru seria de articole a sfintiei voastre.

Cu vreo patru ani in urma, am primit un telefon ca sa mergem cu Sfanta Impartasanie la o doamna in varsta, o vaduva, care vietuia intr-o suburbie a Atenei. Ea tinea calendarul vechi si fiind tintuita la pat, nu putea merge la biserica. Desi in chip obisnuit, noi nu savarsim asemenea slujbe in afara manastirii si indrumam credinciosii catre preotul de parohie, totusi, cu prilejul acela, eu am simtit anume ca trebuie sa merg, si pregatind Sfintele Daruri, le-am scos din manastire. Am gasit-o pe batrana doamna zacand bolnava intr-o camera micasi saracacioasa. Neavand nici un fel de mijloace proprii de intretinere, o ingrijeau niste vecini, care ii mai aduceau de mancare si celelalte lucruri trebuincioase. Am asezat Sfintele Daruri si am intrebat-o daca avea ceva pe suflet ca sa se spovedeasca. Ea a raspuns: "Nu, nu am nimic pe constiinta din acesti ultimi ani ca sa nu fi marturisit deja, dar exista un pacat mare savarsit cu multi ani in urma, pe care as vrea sa-l marturisesc, cu toate ca l-am marturisit la multi preoti." Eu i-am raspuns ca daca il marturisise deja, nu mai trebuia sa-l spovedeasca din nou. Dar ea a staruit si iata ce mi-a spus:

Cand era tanara si de-abia casatorita, cu vreo 35 de ani in urma, ramasese insarcinata intr-o vreme cand familia ei o ducea foarte greu cu banii. Ceilalti din familie staruiau sa faca avort, dar ea se impotrivea cu tarie. Totusi, din pricina amenintarilor mamei soacre, dar impotriva vointei ei, a fost nevoita sa primeasca. Fiind un lucru in afara legii, ingrijirea medicala nu a fost buna si aceasta i-a pricinuit o infectie grava, si in cateva zile a murit, fara sa se poata spovedi.

In clipa mortii, care a avut loc seara, ea a simtit ca sufletul ei iese din trup, in acelasi chip in care se povesteste de obicei. Sufletul ei a ramas in apropiere si a privit cum i se spala trupul, cum a fost imbracata si asezata in sicriu. Dimineata a urmat procesiunea pana la biserica si a vazut cum i se pune sicriul in dric pentru a fi dus la cimitir. Sufletul parca plutea la o mica inaltime deasupra trupului.

Deodata s-au ivit pe cale doi "diaconi", dupa cum i-a descris ea, in stihare si orare albe stralucitoare. Unul dintre ei citea un zapis de hartie. Cand masina s-a apropiat, el a facut semn cu mana si masina s-a oprit. Soferul a iesit sa vada ce se intamplase cu motorul, si intre timp ingerii au inceput sa vorbeasca. Cel care tinea zapisul, care avea insemnate toate pacatele ei, si-a ridicat privirea de pe zapis si a zis: "Din pacate, ea are scris in zapisul ei un pacat foarte greu, si este legata de iad, caci nu l-a masturisit." "Da", a zis celalalt, "dar este pacat sa primeasca osanda, caci ea nu a vrut sa-l faca, ci a fost silita de cei din familia ei." "Foarte bine", a raspuns cel dintai, "singurul lucru care se poate face, este sa fie trimisa inapoi ca sa-si poata marturisi pacatul si sa se caiasca pentru el."

Cu aceste cuvinte, s-a simtit trasa inapoi in trupul ei, pentru care simtea in clipa aceea o scarba si o sila de nepovestit. Dupa o clipa de la intoarcerea in trup, a batut in sicriu, caci era inchis. Se poate inchipui ce a urmat.

Dupa ce am auzit povestea ei, am asternut-o pe hartie pe scurt. I-am dat Sfanta Impartasanie si am plecat, dand slava lui Dumnezeu, Care mi-a ingaduit sa aud aceasta. Fiind o problema de spovedanie, nu va pot spune numele ei, dar va pot spune ca mai traieste. Daca socotiti ca este de folos, eu ingadui sa se publice.

4. "Mortii" se aratain Moscova contemporana

de Preot Dimitri Dudko

Se spune ca multi se plang acum, mai ales femei, ca noaptea vin mortii. O femeie si-a ingropat barbatul. Da, a suferit mult, a plans. Nu putea dormi.

La miezul noptii, a auzit pe cineva punand o cheie in usa, tarait de picioare; cineva a venit la patul ei.

"Valia, eu sunt."

Ea a sarit cu frica. Da -in fata ei se afla barbatul ei, care murise. Au inceput sa vorbeasca.

In noaptea urmatoare ea a asteptat cu mare frica. El a venit si in noaptea urmatoare.

Oamenii i-au spus: Visezi. Oamenii cu carte i-au spus: Ti se pare asta din pricina suferintelor. Psihiatrii au luat-o sub observatie ...

Dar ce inseamna asta, la urma urmei? Omul este normal in esenta, dar aici se petrece ceva ce nu este normal. Halucinatii ... Dar ce este o halucinatie? Sau este cumva vreun fel de aratare?

Iata o fiica. Mama ei a murit de mult. Ea nu se mai gandeste la mama ei, dar pe neasteptate vine mama ei, mai intai singura, apoi cu un fel de copii.

O fiica care era fericita mai inainte, s-a intristat acum.

Fiica a fost dusa la spital si tratata. Dar pentru ce a fost tratata? Intelegem noi ce se petrece aici?

Iata o femeie care este foarte tulburata si se gandeste sa-si puna capat zilelor. Este trista. Pe neasteptate vine cineva si intra la ea.

"Vera, la ce te gandesti?" Incep sa vorbeasca, deschis, sincer.

Femeia se linisteste. Femeia care a venit pleaca. Dupa ce pleaca, femeia isi vine in sine si se gandeste: cum a venit ca doar e tarziu? Se uita la ceas. Este ora doua. Merge la usa, dar usa este incuiata.

In ziua urmatoare face verificari. A venit femeia aceea la ea cu adevarat? Ea nu mai venise pe la oamenii aceia de multa vreme, de cinci ani. I se raspunde. Femeia care venise noaptea, era moarta de multa vreme. Asta inseamna ca venise din alta lume. Aceasta femeie este sanatoasa.

Primele doua intamplari sunt primejdioase, aducand frica. Ultima intamplare aduce linistire.

Necredinciosii vor spune despre cele doua feluri de intamplari ca au fost o halucinatie, o inchipuire bolnavicioasa...

Cand oamenii nu stiu ce sa spuna, atunci zic: halucinatie, inchipuire. Dar asta lamureste ceva?

Sa mai dam un exemplu.

Un pilot se prabuseste si femeia lui are un vis: "Da-mi doua ruble."

Femeia nu da nici o atentie. Are acelasi vis de mai multe ori. Incepe sa se ingrijoreze. Se intreaba: de ce se intampla asta?

Unii spun: Nu da atentie. Dar asta nu o linisteste. Inainte, ea nu mersese la biserica si nu se gandise la Dumnezeu. Dar acum, se indreapta catre oamenii bisericii. Acestia o sfatuiesc sa faca o panahida. Ea nu stie cum sa o faca. Ei o lamuresc. Ea cere sa i se faca celui mort o panahida si intreaba:

- Cat costa?

- Doua ruble.

Si iata ca aici se desluseste visul: "Da-mi doua ruble."

Dupa panahida visele au incetat. In vremea noastra, hotarele dintre aceasta lume si cealalta lume s-au facut mai confuze. Cele ce am povestit aici, nu au fost nascocite de mine si nici nu le-am invatat din carti. Astea s-au intamplat in viata noastra, si nu cu multa vreme in urma.

Am incetat sa ne mai gandim la invierea din morti si de aceea mortii nu ne dau odihna ... Ce este moartea? Exista viata acolo? Atata vreme cat totul pare in regula cu noi, nu ne gandim la aceste lucruri. Dar sunt situatii, cand pe neasteptate, hotarele acestei lumi se rup si omul vede ceva care mai tarziu ii rastoarna intreaga constiinta.

Poate ca unii au citit intr-o carte dinaintea revolutiei (din octombrie), cum o persoana oarecare, cu numele Uekskuell, s-a pomenit dintr-odata in cealalta lume; mai tarziu a istorisit toata povestea.95 Si inainte de aceasta fusese ateu. Nu credea ca exista viata dupa moarte si radea de cei care credeau ca exista.

Si-a vazut trupul din care iesise, iar in jurul lui erau adunati oameni. Nu-si dadea seama de ce se adunasera oamenii acolo. Caci el nu se afla acolo, ci aici. Voia sa le spuna oamenilor asta, dar glasul sau se pierdea in gol. Ei nu-l auzeau. A vrut sa ii atinga cu mana, dar mana lui a trecut prin ei fara sa-i atinga.

Inchipuiti-va, doar, ce s-ar intampla intr-o asemenea situatie.

Nu vom spune ce a vazut el, dar dupa ce a vazut acestea, cand s-a intors in trupul sau, s-a lepadat de toate desfatarile si si-a inchinat viata lui Dumnezeu ...

Se intampla astfel de lucruri, ca sa ne aduca in simtiri.

Astazi nu ni se intampla lucruri din astea, dar se vor intampla. Astfel de oameni s-au reintors la viata pentru a o sfarsi cu dreptate. Dar noi ne vom intoarce? Dumnezeu stie...

Nu vom citi despre grozaviile experimentate de Uekskuell, in incercarile de a atrage atentia asupra lui. Lumea de dincolo de mormant aproape ca o atinge pe a noastra, parca ar fi la o departare de noi de numai o fractiune de milimetru; dar nu ne unim in intregime cu aceasta lume. Si aceasta nu este singura intamplare de felul acesta ...

Chiar eu am auzit un om, care inca mai traieste si astazi, care a trecut prin moarte clinica. Oamenii credeau ca a murit, dar dupa ce a revenit la viata, le-a povestit toate cele cate spusesera ei, si cum se miscau, cu toate amanuntele.

Omul nu este numai acest trup, materie, tarana. Omul este alcatuit din trup si suflet. Iar sufletul nu moare ca trupul; el vede si stie toate ...

Exista viata dupa moarte sau nu? In cele din urma totul depinde de credinta. Daca exista viata acolo, primim asta prin credinta, daca nu exista viata acolo, tot prin credinta primim si aceasta. Dar pentru a spune cu siguranta, cum spune baiatul (pomenit mai sus) ... omul trebuie sa mearga acolo. Si atata vreme cat noi nu am mers, unii au credinta, pentru care se bucura si fac fapte bune; in vreme ce altii, intocmai ca dracii, cred si tremura. Toti necredinciosii tremura in fata mortii, si oricat de multi medici ar fi, si oricat si-ar lungi viata asta pamanteasca, nu exista nici un chip de a scapa de moarte. Omul poate scapa de moarte numai prin credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.