DESPRE AUTOR

• « Inapoi

Parintele Serafim s-a nascut la 13 august 1934, in San Diego, California, primind numele Eugene Dennis Rose. Tatal sau se numea Frank, fiind de neam olandez si francez, iar mama sa se numea Esther si era de neam norvegian. Esther era protestanta; iar Frank desi crescuse si primise o educatie ca romano catolic, a trecut la protestantism din pricina sotiei sale. Frank a avut mai multe indeletniciri, avand o vreme si un magazin de dulciuri, apoi a lucrat la General Motors, si in cele din urma, a avut o slujba de administrator la un stadion sportiv.

Eugene a absolvit liceul din San Diego in 1952, fiind cel dintai din clasa sa. Era socotit de catre parintii, profesorii si apropiatii sai, un tanar "geniu" sortit unei cariere stralucite in stiinta sau matematica. Cu toate astea, pana cand a intrat la Colegiul Pomona din Sudul Californiei, asemenea preocupari lumesti i se pareau lipsite de insemnatate fata de o noua insuflare arzatoare de acunoaste, de a intelege adevarul in sensul cel mai inalt. Simtindu-se instrainat de societatea din preajma sa, s-a razvratit impotriva superficialitatii si materialismului ei, si a lasat religia protestanta in care fusese crescut. Cautarea Adevarului l-a purtat mai intai prin folosofia apuseanasi apoi printr-un studiu al intelepciunii orientale, pentru care a invatat limba chineza, atat cea veche, cat si cea moderna.

Absolvind Colegiul Pomona in 1956 cu titlul de licentiat in limbi orientale, Eugene a intrat la Academia de Studii Asiatice din San Francisco si a studiat sub indrumarea decanului acesteia, Dr. Alan Watts. La aceeasi Academie a gasit un reprezentant adevarat al traditiei chineze, un filosof cu numele Gi-ming Shien. Eugene a mers la diferite temple orientale si l-a ajutat pe Gi-ming sa traduca Tao The Ching din vechile caractere. In 1957 a devenit student pentru studii aprofundate la Universitatea Berkeley din California, unde a primit titlul de master in limbi orientale in 1961.

Adancimea intelepciunii filosofilor pre-crestini l-a lasat pe Eugene oarecum neimplinit, si era deznadajduit ca nu cunostea cauza. De la Gi-ming si din scrierile metafizicianului francez René Guénon, invatase valoarea apropierii de o religie traditionala, ortodoxa, oricare ar fi aceea. Neputand afla scopul pentru care cerceta religiile orientale traditionale pe care le incercase deja, a pornit intr-o zi sa vada chipul ortodox, rasaritean de religie, cunoscut de copil -crestinismul. Povestind aceasta clipa cu multi ani mai tarziu, a scris:

De-a lungul cercetarilor mele de ani de zile, m-am multumit sa ma aflu deasupra tuturor traditiilor, dar fiind oarecum credincios acelora ... Cand am intrat intr-o Biserica Ortodoxa, a fost numai pentru a vedea o alta traditie -stiind ca Guénon (sau vreunul dintre discipolii sai) infatisase ortodoxia ca fiind cea mai adevarata dintre traditiile crestine.

Totusi, cand am intrat intr-o Biserica Ortodoxa pentru prima oara (o biserica ruseasca din San Francisco) s-a intamplat ceva cu mine ce nu mi se mai intamplase in nici un templu budist sau in vreun alt templu oriental. Ceva in inima mea mi-a spus ca eram acasa, ca toata cautarea mea luase sfarsit. Nu stiam cu adevarat ce insemna aceasta, fiindca slujba imi era foarte necunoscuta, si intr-o limba straina. Am inceput sa iau parte la slujbele ortodoxe mai des, invatand treptat limba si obiceiurile, dar pastrand inca toate ideile de baza ale lui Guénon, despre toate traditiile spirituale adevarate.

Totusi, odata ce strangeam legatura cu ortodoxia si cu credinciosii ortodocsi, a inceput sa intre in constiinta mea o noua idee: ca Adevarul nu era numai o idee abstracta, cautata si cunoscuta cu mintea, ci era ceva personal chiar o Persoana cautata si iubita cu inima. Si asa, L-am cunoscut pe Hristos.

Eugene a fost primit in Biserica Ortodoxa in Duminica Fiului risipitor, la 25 febr. 1962, in Catedrala Ortodoxa Rusa cu hramul Maicii Domnului "Bucuria tuturor celor necajiti" din San Francisco. Cand a primit cea dintai Impartasanie cu Sfintele Taine a simtit in gura gust ceresc, dumnezeiesc, care a tinut vreme de o saptamana. In San Francisco a devenit ucenic al unuia dintre cei mai sfinti barbati ai veacului al XX-lea, Sf. Arhiepiscop Ioan Maximovici, ierarh cunoscut in toata lumea ca facator de minuni, ascet, "nebun pentru Hristos", parinte al orfanilor, si izbavitor al celor impovarati. Cu acest barbat nepamantesc drept povatuitor, Eugene a patruns in ceea ce avea sa numeasca mai tarziu "gustul" sau "mireasma" ortodoxiei, cu neputinta de grait prin cuvinte. A mers de-a dreptul la miezul si inima crestinismului nestricat, din lumea cealalta.

Vazand in tanarul Eugene un posibil urcus, fara de asemanare, Arhiepiscopul Ioan s-a straduit cu deosebire, sa-l pregateasca pentru o viata de slujire in Biserica. Eugene a absolvit acest curs in fruntea tuturor, desi toate cursurile s-au tinut in limba rusa, iar Eugene era doar convertit in aceasta clasa. Indata dupa ce a terminat Eugene, Arhiepiscopul Ioan a pus capat cursului, ca si cum l-ar fi pornit numai pentru a-i da lui Eugene invatatura teologica dreapta, traditionala.

Eugene a vrut sa-si dedice restul zilelor vietii sale ca sa aduca Adevarul Sfintei Ortodoxii contemporanilor sai. Impreuna cu un tanar rus, Gleb Podmosenski, a intemeiat o obste misionara, inchinata celui dintai sfant ortodox din America, Sf. Gherman din Alaska. In 1964, fratii au deschis un magazin de carti ortodoxe in San Francisco si au inceput sa publice revista "The Orthodox Word" (Cuvantul ortodox), tiparind fiecare numar la o tiparnita foarte primitiva. Au inceput toate aceste lucrari cu binecuvantarea si incurajarea Arhiepiscopului Ioan Maximovici.

Dupa plecarea la Domnul a Arhiepiscopului Ioan, in 1966, Eugene si Gleb au inceput sa caute o bucata de pamant in pustia din California de nord, unde au continuat sa tipareasca "The Orthodox Word", si in acelasi timp au patruns in nevointele ascetice101 de-a lungul veacurilor. Arhiepiscopul Ioan le binecuvantase si aceasta lucrare, nu cu multa vreme inainte de plecarea sa la Domnul. Inalt Prea Sfintia sa le spusese lui Eugene si lui Gleb ca socotea ca cei doi vor intemeia o manastire misionara in nordul Californiei.

In 1969, Eugene si Gleb s-au asezat pe o coasta muntoasa retrasa ("Noble Ridge") langa oraselul Platina, California, aducand cu ei tot echipamentul de tiparit. Dupa un an de singuratate si nevointe pustnicesti, la 27 octombrie 1970, au fost tunsi in monahism de catre Arhiepiscopul Antonie Medvedev de San Francisco si America de apus. La calugarie, Eugene a primit numele Sfantului rus Serafim de Sarov, iar Gleb a primit numele Sfantului Gherman din Alaska, iar noua manastire a primit de asemenea hramul dupa Sf. Gherman. Smeritul batran, Arhimandritul Spiridon Eftimov, i-a fost "nas de calugarie", luandu-l sub mantie la tundere. Pr. Spiridon fusese ucenic al Arhiepiscopului Ioan, si ca invatator, Dumnezeu ii daduse darul inainte vederii. In anii care au urmat, Pr. Spiridon i-a vizitat pe calugari de cate ori i-a stat in putinta, dandu-le sfaturi duhovnicesti de mare pret si ajutandu-i sa aseze noua Manastire din Alaska pe o temelie duhovniceasca trainica.

Parintii Serafim si Gherman au cautat povatuire duhovniceasca si la Episcopul Nectarie Kontzevitch din Seattle, ucenic al Batranului Nectarie de la Manastirea Optina din Rusia. Episcopul Nectarie se bucura foarte mult sa viziteze noua manastire din nordul Californiei, care ii amintea de manastirile din padurile Sfintei Rusii. El a scris intr-o scrisoare, "la Platina salasluieste duhul de la Optina. In acelasi timp i-a atentionat pe Parintii Serafim si Gherman sa nu cada in mandrie. Sa nu socotiti ca toate cele cate le aveti sunt prin ostenelile ori vrednicia voastra, le spunea Prea Sfintia sa. Este un dar de la Dumnezeu!"

In miezul naturii lui Dumnezeu, duhul Parintelui Serafim a inceput sa prinda roada. Si-a ridicat o chilioara in padure si acolo s-a adancit in rugaciune si in scrierile Sfintilor Parinti, de Dumnezeu insuflate. Prin curatire launtrica treptata, prin osteneala ascetica si razboiul nevazut, a inceput sa agoniseasca minte si inima, chipul cugetarii si cel al simtirii invatatorilor si al vazatorilor cu duhul de odinioara si avea o legatura adanca cu natura si cu animalele, si pretuia fiecare zi, cand putea sa stea la Noble Ridge. S-a simtit doar pelerin pe acest pamant si se pregatea cu ravna pentru viata de dincolo. Cateva imprejurari au marturisit despre comunicarea lui cu cei din lumea cealalta, mai ales cu parintele sau duhovnicesc, Sf. Ioan Maximovici, plecat la Domnul.

Din salasluirea sa in pustia muntelui, Pr. Serafim a alcatuit o multime de carti si reviste care au slujit pentru a aseza intelepciunea traditionala in contextul modern. A scris, a tradus, a cules litere, a tiparit si cele scrise le-a trimis in toata lumea, unde, intreaga lor semnificatie avea sa se vada dupa adormirea sa intru Domnul. Neirosind niciodata nici o clipa, parea indemnat sa puna plinatatea Adevarului la indemana intelesului omului modern dezradacinat, imprastiat in toate partile, inainte de a fi prea tarziu. Vazand mai inainte vremurile apocaliptice care ne stau in fata, zicea: "Este mai tarziu decat socotiti! De aceea, grabiti-va, sa faceti lucrarea lui Dumnezeu."

Pr. Serafim a fost hirotonisit diacon la 2 ianuarie 1977, iar la 24 aprilie 1977, in Duminica femeilor mironosite, a fost hirotonisit preot. Cele doua hirotonisiri au fost savarsite de catre mai sus pomenitul Episcop Nectarie din Seattle.

Cu toata dragostea pe care o avea Parintele Serafim pentru singuratatea pustiei, si cu toata aplecarea sa catre o stare de insingurare si cugetare filosofica, si-a petrecut ultimii ani intru lucrare pastorala tot mai mare. Era foarte iubit de catre fiii sai duhovnicesti pentru intelepciunea sa simpla si putinta sa de a intelege suferintele oamenilor. Unii oameni erau uimiti sa afle ca acest om care era atat de neschimbat in buna sa asezare duhovniceasca, atunci cand incepea sa scrie despre inselarile duhovnicesti care ii pot duce pe oameni la ratacire, putea fi in acelasi timp si foarte intelegator, cand avea de a face cu o persoana cazuta in pacat.

O boala scurta si naprasnica l-a luat pe Pr. Serafim din lumea aceasta pamanteasca la 20 septembrie 1982. Avea numai patruzeci si opt de ani, aflandu-se intru toata taria puterilor sale. In cosciugul din biserica simpla a manastirii, chipul sau raspandea o stare de liniste nepamanteasca, marturisind pentru pacea pe care o aflase cu Dumnezeu. Era atat de stralucitor -cu adevarat, ca de aur -incat copiii nu se puteau desprinde de sicriul sau. Taina mortii si a vietii de dincolo -la care cugetase cea mai mare parte a vietii sale intelectuale -nu mai era acum o taina pentru sfintia sa. Ajutorul pe care sfintia sa l-a dat din lumea cealalta fiilor sai duhovnicesti, a inceput sa marturiseasca minuni.

De-a lungul zilelor vietii Parintelui Serafim, cartile sale au fost cunoscute de un numar destul de mic de oameni din tarile vorbitoare de limba engleza. Cu toate astea, in cele doua decenii care au trecut de la plecarea sa la Domnul, scrierile sale au avut o mare inraurire in lumea intreaga. Fiind traduse in cateva limbi -rusa, greaca, romana, sarba, bulgara, georgiana, franceza, letona, poloneza, italiana si malaialama (in sudul Indiei) - cartile sale au schimbat vieti fara de numar, cu adevarul lor neabatut. In Rusia, in vremea reprimarii comuniste a literaturii duhovnicesti, Ortodoxia si religia viitorului si Sufletul dupamoarte au fost raspandite in ascuns, scrise la masina, ajungand sa fie cunoscute de milioane de oameni. Odata cu incetarea prigoanei religioase, cartile si articolele sale au fost publicate in Rusia in tiraje de masa, si s-au gasit de vanzare pretutindeni -chiar si pe standurile de carti din metroul din Moscova.

Pe langa cele doua carti pe care le-am pomenit, lucrarile publicate ale Parintelui Serafim cuprind Revelatia lui Dumnezeu in inima omului; Imparatia Cerului, Crearea lumii si omul inceputurilor; Nihilismul; si Locul Fericitului Augustin in Biserica Ortodoxa. Toate aceste carti, in afara de Locul Fericitului Augustin, au fost publicate mai intai de Manastirea Sf. Gherman, dupa plecarea la Domnul a Parintelui Serafim. Obstea pregateste acum publicarea altor carti scrise de Pr. Serafim, cuprinzand articolele si conferintele complete, si lucrarea sa cea mai cuprinzatoare "An Orthodox Survival Course" (Curs de vietuire ortodoxa).

Crestinii ortodocsi de astazi il socotesc acum pe Pr. Serafim ca fiind esenta in lucrarea de restaurare a randuielilor duhovnicesti traditionale ale crestinismului adevarat. El este lumina de nadejde in fata unui viitor nesigur. Prin publicarea cartilor sale in limba romana, tot mai multi credinciosi se pot intari intru sfanta credinta ortodoxa, pregatindu-se pentru Imparatia cea cereasca si viata vesnica, dimpreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos.

• « Inapoi

› ‹

Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose

Fericitul Ioan Maximovici - viata si minunile

Hristos Necunoscut. Ceea ce nu stiam despre Iisus Hristos