Cei morti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri, ca si cei vii?


CAPITOLUL XLII

Cei morti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri, ca si cei vii?


Pe langa cele spuse, trebuie sa cercetam si pe aceasta: Dumnezeieasca si Sfanta Jertfa sfinteste in doua feluri: intr-un fel prin mijlocire, deoarece Darurile aduse lui Dumnezeu, prin insasi aducerea lor sfintesc atat pe cei ce le-au adus cat si pe cei pentru care s-au adus, atragand indurarea lui Dumnezeu fata de ei; in al doilea fel prin impartasire, intrucat ele sunt pentru noi adevarata hrana si bautura, potrivit cuvantului Domnului. Dintre aceste doua chipuri de sfintire, cel dintai e comun si celor vii si celor morti, caci Jertfa se aduce si pentru unii si pentru altii; celalalt este posibil numai pentru cei vii, deoarece mortii nu mai pot sa manance si sa bea. Ce urmeaza de aici? Oare cei morti n-au si ei parte de sfintirea care se dobandeste prin impartasire si ca sunt mai prejos decat cei vii in aceasta privinta? - Ba nicidecum! Hristos Se imparte si lor, intr-un chip pe care il stie El insusi. Si ca sa dovedim acest lucru, sa vedem care sunt conditiile sfintirii si daca sufletele mortilor nu le au ca si cele ale viilor.

Intr-adevar, care sunt conditiile sfintirii? Oare sa ai trup? Sau sa alergi pe picioare spre Sfanta Masa? Sa primesti Sfintele in maini si sa le introduci in gura? Sa mananci sau sa bei? - Nicidecum! caci la multi din cei ce indeplinesc aceste conditii si care sau apropiat numai cu trupul de Sfintele Taine, nu le-a fost de nici un folos, ba dimpotriva, au plecat impovarati si de mai multe pacate. Dar care sunt atunci cauzele sfintirii, la cei ce se sfintesc? Si care sunt conditiile pe care Hristos le cere de la noi? - Curatia sufletului, iubire de Dumnezeu, credinta, dorirea Sfintelor Taine, ravna de a se impartasi cu Dansele, zel fierbinte, alergarea cu sete catre Hristos: iata virtutile care ne aduc sfintirea! Cu acestea trebuie sa se apropie cei ce vor sa fie partasi lui Hristos; ca fara de ele e cu neputinta! Dar toate aceste nu sunt insusiri trupesti, ci tin numai de suflet; prin urmare nimic nu impiedica sufletele mortilor sa aiba si ele aceste virtuti, ca si ale viilor. Daca aceste suflete sunt pregatite dupa cuviinta pentru primirea Tainelor si daca Hristos, Sfintitorul si Savarsitorul Jertfei, voieste totdeauna sa sfinteasca si doreste oricand sa se imparta pe Sine, atunci ce ar putea sa impiedice impartasirea lor? - Absolut nimic!

Dar poate se va intreba cineva: daca si vreunul dintre cei vii are sufletul impodobit cu virtutile pomenite, dar nu se apropie de Sfintele Taine dobandeste el astfel, aceeasi sfintire? - Nu, oricine! Ci numai acela care Se gaseste, ca si sufletele mortilor, in imposibilitatea de a se apropia cu trupurile. Asa erau, de pilda, cei ce rataceau prin pustie, prin munti si prin pesteri sau prin vagaunile pamantului si care nu puteau avea la indemana nici un altar si nici un preot. Pe unii ca acestia ii sfintea Hristos Insusi, in chip nevazut. Si de unde se vede aceasta? - Din aceea ca aveau viata intr-insii; daca nu s-ar fi impartasi cu Sfintele Taine, n-ar fi putut vietui, caci Hristos Insusi a spus: "De nu veti manca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata intru voi!". Tocmai ca sa arate aceasta, multora dintre acesti Sfinti, Dumnezeu le-a trimis ingeri care sa le aduca sfinte Daruri.Daca insa cineva are putinta de a se apropia de Sfanta Masa, dar nu se  apropie, nu va dobandi nicidem sfintirea sfintelor Daruri; si aceasta nu pentru ca nu s-a apropiat, ci pentru ca i-a stat in putinta si nu s-a apropiat, de unde se vede lamurit ca sufletul sau e lipsti de virtutile necesare pentru primirea Sfintelor  Taine. Caci ce dorinta si ravna pentru Sfanta Masa are unul care ar putea sa alerge fara nici o greutate spre ea, dar nu voieste? Sau ce credinta in Dumnezeu are cel ce nu se teme de amenintarea din cuvintele Domnului privitoare la cei ce nesocotesc Cina aceasta!. Si cum sa credem ca iubeste Sfintele Taine cel care, avand putinta sa le primeasca, nu se osteneste sa le primeasca? De aceea, nu-i nimic de mirare daca Hristos face parte, la Masa Sfanta, si sufletelor eliberate de trupuri, carora El nu are sa le puna la socoteala nici o asemenea vina. Ci mai de mirare si peste fire este cand omul, supus stricaciunii, gusta din Trupul cel fara de stricaciune; dar ca sufletul, care e substanta nemuritoare, se impartaseste din ceea ce e nemuritor, in chipul care-i este, ce e de mirare? Dara, deci, prin nespusa-I iubire de oameni si prin negraita-I intelepciune, Dumnezeu a gasit cum sa se faca acel lucru minunat si peste fire (impartasirea celor vii), de ce sa nu credem ca poate face ceea ce e firesc si logic?

Carti Ortodoxe

Cuprins