Despre chemarea credinciosilor la impartasire si raspunsul lor



CAPITOLUL XXXIX

Despre chemarea credinciosilor la impartasire si raspunsul lor


Dupa ce s-a impartasit, preotul se intoarce spre popor si aratandu-i sfintele Daruri cheama pe cei ce voiesc sa se impartaseasca, indemnandu-i sa se apropie cu frica lui Dumnezeu si cu credinta; adica sa nu nesocoteasca sfintele Daruri, din pricina infatisarii lor la vedere, si sa nu se indoiasca pentru ca taina credintei este mai presus de minte, ci sa recunoasca maiestatea Darurilor si sa se apropie cu credinta tare ca ele sunt izvoare de viata vesnica pentru cei ce se vor impartasi dintr-insele. Iar credinciosii, aratandu-si evlavia si credinta, se inchina, binecuvantand si cinstind dumnezeieste pe Iisus, pe care Il vad cu mintea, in sfintele Daruri. Si
pentru ca sa dea slavirilor mai multa stralucire, ei se folosesc de cuvintele profetice: "Bine este cuvantat cel de vine intru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua". A lauda pe Tatal e propriu Stapanului Legitim, Fiului Unul-Nascut, pe cand increderea in sine si lepadarea de stapan, robului fugar. "Eu am venit in numele Tatalui Meu si nu ma primiti; dar daca unul vine in numele sau insusi, pe acela il primiti", a spus Mantuitorul. Stiind Proorocul aceste lucruri si cunoscand deosebirea dintre Pastorul cel Bun si lupul rapitor, a binecuvintat mai dinainte pe Cel ce vine intru numele Domnului, numind Domn pe Tatal si zicand ca Cel ce S-a aratat (Hristos) este Dumnezeu Insusi. De aceea credinciosii, repetand cuvintele Proorocului, binecuvanteaza acum pe Hristos, ca pe Cel ce vine si Se arata lor.

Carti Ortodoxe

Cuprins