Despre inaltarea sfantului trup si despre cantarea Unul Sfant


CAPITOLUL XXXVI

Despre inaltarea sfantului trup si despre cantarea "Unul Sfant..."

Acum preotul este gata sa se apropie el insusi de Masa euharistica si sa cheme si pe credinciosi. Dar cum impartasirea nu este ingaduita absolut tuturor, el nu-i cheama pe toti; ci luand Painea cea facatoare de viata si aratand-o, cheama la impatasire numai pe cei ce sunt vrednici sa o primeasca, zicand: "Sfintele, Sfintilor!". Cu alte cuvinte: iata, ceea ce vedeti este Painea vietii. Veniti, deci, cei ce vreti sa va impartasiti dintr-insa, dar nu toti, ci numai cine e
sfant. Caci lucrurile sfinte sunt ingaduite numai celor sfinti. Insa prin "Sfinti" intelegem aici nu numai pe cei desavarsiti in virtute, ci pe toti cati se straduiesc spre desavarsire, chiar daca n-au ajuns inca la ea; nimic nu-i impiedica pe acestia sa se sfinteasca si ei prin impartasirea cu Sfintele Taine si sa devina sfinti, asa precum si Biserica intreaga se numeste sfanta si cum zice
marele Apostol al neamurilor, scriind catre tot poporul: "Frati sfinti, partasi ai chemarii celei ceresti!". Credinciosii se numesc sfinti din pricina sfantului (Iisus) la care ei participa si din al carui Trup si Sange se impartasesc.

Caci ei sunt madulare ale acelui Trup, carne din carnea Lui si oase din oasele Lui. Deci, cat timp suntem uniti si pastram legatura cu El, traim viata sfanta,sorbind izvor de sfintenie din Capul si din Inima aceea (Hristos), prin Sfintele Taine; dar dupa ce ne-am despartit si ne-am rupt din intregimea prea sfantului Trup, in zadar vom gusta din Sfintele Taine, caci seva de viata nu mai curge prin madularele moarte si taiate. Si cine desparte pe madulare de sfantul Trup? - "Pacatele voastre stau ca un zid despartitor intre Mine si voi", zice Domnul. Dar oare orice pacat ucide pe om? - Nicidecum! Ci numai pacatul de moarte. Tocmai de aceea se numeste de moarte; caci exista si un pacat ce nu e spre moarte, precum ne spune Sfantul Ioan (evanghelistul). Prin urmare, credinciosii care n-au savarsit pacate de moarte care i-ar putea desparti de Hristos, nu sunt intru nimic opriti sa se impartaseasca cu Sfintele Taine si sa devina partasi la sfintire, atat cu numele cat si cu fapta, ca unii care sunt madulare inca vii, pentru ca pastreaza unitatea cu Capul (Hristos). De aceea, atunci cand preotul striga: "Sfintele! Sfintilor!" credinciosii raspund: - "Unul (e) sfant, unul (e) Domn: Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu Tatal". (Ei vor sa spuna) ca nimeni n-are de la sine insusi sfintenia, pentru ca aceasta nu este rezultat al virtutii omenesti, ci toti o avem de la si prin Hristos. Atunci cand pui sub soare mai multe oglinzi, toate stralucesc si rasfrang raze de ai crede ca se vad mai multi sori, dar in realitate unul este soarele care se rasfrange in toate; tot asa si Cel ce singur e sfant, rasfrangandu-Se in credinciosi, straluceste in multe suflete si pe multi ii arata sfinti, desi Cel cu adevarat sfant este unul si singur, intru nimic mai prejos in slava decat Tatal. Pe Dumnezeu (iudeii) nu l-au slavit cu slava ce I se cuvine. De aceea spunea El iudeilor, mustrandu-i: "Daca Eu sunt Dumnezeu, unde este slava Mea?" Numai Fiul Sau Unul-Nascut I-a dat Lui slava cuvenita; pentru aceea, atunci cand era aproape de patima, graia catre Tatal: "Eu Te-am proslavit pe Tine pe pamant". Si cum L-a proslavit? - Aratand oamenilor sfintenia Tatalui, vadindu-Se sfant, ca si Tatal Insusi. Caci daca il socotim pe Dumnezeu ca Tatal acestui Sfant (al Sfintilor), atunci stralucirea Fiului este slava Tatalui; iar daca ni-L inchipuim ca Dumnezeu, fata de omenitatea (Celui intrupat), atunci vrednicia sau virtutea faptuirii este slava Facatorului a toate.

Carti Ortodoxe

Cuprins