Despre rugaciunea domneasca


CAPITOLUL XXXV

Despre rugaciunea cea de Dumnezeu data (rugaciunea domneasca), plecarea capetelor si despre multumirea, cererea si slavirea aduse lui Dumnezeu, dupa aceea

Intarind astfel pe credinciosi si indemnandu-i in toate chipurile spre cele bunem preotul roaga pe Dumnezeu sa-i invredniceasca a zice cu indraznire rugaciunea in care cutezam a-L chema pe El "Tata", ca unii ce suntem desavarsiti si am ajuns vrednici de infierea cea dumnezeiasca. Rostind toti aceasta rugaciune impreuna cu preotul acesta incheie glasuind tare sfarsitul (ecfonisul) spre slavirea lui Dumnezeu. Dupa aceea ureaza: "Pace tuturor!". Astfel, dupa ce le-a adus aminte de originea lor nobila, prin rugaciunea domneasca, in care au invocat pe Dumnezeu ca tata, preotul ii indeamna sa-L recunoasca si ca stapan si sa-si indeplineasca fata de El datoria de robi, plecandu-si capetele in fata Lui si marturisindu-si astfel supunerea. Ne plecam Lui nu numai ca Unuia ce ne este din fire Stapan, Ziditor si Dumnezeu, ci si ca niste robi rascumparati. Celui ce ne-a rascumparat prin chiar sangele Fiului Sau Unul-Nascut, prin care ne-a castigat de doua ori robi si ne-a facut fii ai Sai. Caci unul si acelasi Sange a sporit robia noastra, facand-o mai mare, dar a infaptuit si infierea noastra.

Plecandu-si toti capetele, preotul aduce in taina multumiri lui Dumnezeu pentru ridirea tuturor si se roaga pentru cele ce sunt de trebuinta fiecaruia, pomenind pentru aceasta numele Unuia-Nascut, harul si iubirea Lui de oameni, caci Acesta este Cel care primeste cererile, dupa cum a marturisit El insusi: "Toate cate veti cere de la Tatal in numele Meu, va va da voua!" Apoi rostind ecfonisul in auzul poporului ce sta in fata, preotul slaveste Prea Sfanta Treime, luandu-i pe credinciosi partasi la slavire. Dupa aceea, preotul se roaga iarasi, in taina, invocand pe Insusi Hristos, Cel ce este Victima de Jertfa, Preot si Paine (cereasca), sa se imparta El insusi pe Sine robilor Sai, prin preot.

Carti Ortodoxe

Cuprins