Pentru ce a poruncit Domnul sa facem acestea intru pomenirea Lui


CAPITOLUL IX

Pentru ce a poruncit Domnul sa facem acestea intru pomenirea Lui

Dar pentru ce ne-a poruncit Domnul sa facem acestea si la ce S-a gandit El cand ne-a obligat sa-I savarsim pomenirea? Pentru ca sa ne aratam recunostinta. Caci pomenirea binefacatorilor nostri, adica aducerea aminte de ei si de binefacerile lor, este un fel de rasplatire fata de ei. De aceea au nascocit oamenii multe mijloace de a pomeni pe binefacatori: mausolee, statui, columne, sarbatori, cuvantari de lauda, lupte (jocuri) si altele. Rostul tuturor acestora e unul singur: sa nu lase in intunericul uitarii, faptele bune (marete) ale oamenilor. Acelasi scop il are si porunca Mantuitorului. E ca si cum ne-ar fi spus: unul cauta una, altul alta, ca leacuri impotriva uitarii, pentru ca sa-si poata aduce mereu aminte de binefacatorii lor. Voi insa, "aceasta sa faceti intru pomenirea  Mea". Si dupa cum cetatile invesnicesc prin inscriptii biruintele eroilor care le-au salvat din primejdii sau care au lucrat spre mai binele lor, tot asa si noi inscriem pe darurile proscomidiei moartea lui Hristos, prin care s-a castigat biruinta deplina impotriva celui rau. Ba inca, in statui, cetatile au numai chipul trupesc al eroilor lor; noi insa, prin aceasta aducere de daruri nu avem numai imaginea trupului, ci pe Insusi Binefacatorul nostru, insusi trupul Sau. Si in Legea Veche Dumnezeu poruncise sa se faca, prin preinchipuiri, acelasi lucru care acum se face in realitate. Caci ce altceva era Pastele evreesc cu junghierea mielului pascal, decat o aducere aminte de junghierea mielului si de sangele care ferise de moarte pe cei intai-nascuti ai Evreilor, in Egipt? Acesta este rostul pomenirii Domnului.

Carti Ortodoxe

Cuprins