Pentru ce la sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul?



CAPITOLUL XXXI

Pentru ce la sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul?

Daca, precum am spus, Preotul si Sfintitorul (jertfei) este Fiul, atunci de ce preotul liturghisitor nu invoca pe Fiul ca sa sfinteasca darurile ci pe Tatal? - Ca sa stii, ca Mantuitorul are puterea de a sfinti nu ca om, ci ca Dumnezeu: (El sfinteste, adica) prin puterea dumnezeiasca pe care o are comuna cu Tatal. Tocmai aceasta voia El sa arate la Cina cea de Taina, cand si-a inaltat ochii spre cer si a inchinat Tatalui painea. De aceea, il si vedem facand unele din minunile Sale tot asa, in atitudinea de rugaciune catre Dumnezeu, ca sa arate ca asemenea puteri nu sunt date firii omenesti, dupa care El a avut Maica pe pamant, ci firii Sale dumnezeiesti, prin care a avut ca tata pe Dumnezeu. De asemenea, cand se apropiase vremea sa fie rastignit pe cruce, voind sa arate cele doua vointe ale Sale, adica pe cea dumnezeiasca si pe cea omeneasca, iar Siesi pe cea omeneasca, zicand: "Fie nu cum voiesc eu, ci cum voiesti Tu!" si "Faca-se nu voia mea, ci a Ta!". Dar chiar din aceste cuvinte, din care s-ar parea ca voia Lui se deosebeste de a Tatalui, se vede ca voia Tatalui era si a Lui, caci pe ea a implinit-o. Intr-adevar, cuvintele; "faca-se nu voia mea, ci a Ta" sunt ale Celui ce incuviinta si voia acelasi lucru (ca si Tatal). Acest lucru l-a dovedit lamurit cand a mustrat pe Petru, care-L conjura sa nu primeasca crucea
si moartea, precum si atunci cand spunea ucenicilor Sai: "Cu dor am dorit sa mananc Pastele acesta impreuna cu voi, inainte de patima mea!". Am dorit Pastele, inainte de patima, zice. Ca si cum ar fi spus: "Cu dor am dorit sa vad aceasta usa de intrare a patimirii mele!".

Carti Ortodoxe

Cuprins