CREDINTA NOASTRA

Credinta noastra crestina este credinta bucuriei. Noi, credinciosii crestini, trebuie sa fim oameni ai bucuriei, nu numai inmultitori, ci si purtatori de bucurie. Trebuie sa avem o euforie. Bineinteles ca nu trebuie sa cautam lucrul acesta anume, dar nu se poate sa traiesti corect si sa nu-ti dea Dumnezeu bucurie. Dumnzeu nu ramane niciodata dator nimanui. Omul ramane adeseori dator lui Dumnezeu, ca nu implineste poruncile, dar Dumnezeu nu ramane nimanui dator. Dumnezeu ne da bucuria, ne face purtatori de bucurie.

Nu se poate sa fii credincios si sa nu fii bucuros.

Credinta noastra este o chemare la bucuria de la Pasti. Ortodoxia, taina ortodoxa, trairea in dreapta credinta este o traire in bucurie, o traire in bucuria nadejdii si intr-o bucurie adevarata, intr-o bucurie mai presus de fire. Si necredinciosii au o bucurie a lor, dar nu este de calitatea bucuriei pe care o da credinta in Dumnzeu si bucuriile credintei.

Ce se va intimpla cu cei care sunt straini de dreapta credinta?

Noi nu stim ce face Dumnezeu cu cei care nu se pot folosi de mijloacele pe care ni le-a pus la indemina Dumnezeu. Ceea ce stim noi este ca Dumnezeu poate sa schimbe multe si Dumnezeu, fiind El atotputernic, poate gasi modalitatea de a-i ajuta si pe cei care n-au putut sa se foloseasca de mijloacele Harului. Necazul cel mare este nu ce urmeaza dupa moarte, ce hotaraste Dumnezeu - pentru ca Dumnezeu fiind bun, poate sa-i ajute pe oameni mult mai mult, eu cred personal ca or sa se mintuiasca mult mai multi oameni decat gandim noi ca se mintuiesc -, ci ca nu se pot bucura de darurile credintei in aceasta viata. Pentru ca e un mare dar sa te poti bucura de binefacerile credintei. Ganditi-va, de pilda, ce lucru minunat este sa poti sa te rogi, ce lucru minunat este sa poti sa traiesti un eveniment prin sarbatorire. Cei necredinciosi nu au aceste bucurii. Sau va spuneam, cind am vorbit odata despre disciplinarea mintii prin rugaciunea de toata vremea, ca am avut la Timisoara niste bucurii pe care eram sigur ca numai credinta in Dumnezeu le da si fara credinta nu poti avea bucurii, nu poti ajunge la calitatea bucuriilor pe care le aduce credinta.

Sa cautam sa fim in asa fel orientati, incat sa cream in jurul nostru o atmosfera care sa impuna respect si celor care altfel ar fi potrivnici.

Noi nu suntem exclusivisti. Noi ne bucuram de tot ce-i frumos in lumea aceasta. Ne bucuram de toate productiile literare inaltatoare de suflet. Ma gandesc de pilda la "Mama" de Cosbuc. Le spuneam intr-o cuvantare la manastire ca asa de mult imi place "Mama" de Cosbuc incat eu as fi dorit, si doresc, sa fi existat de la intemeierea lumii, toata lumea sa se fi intilnit cu aceasta productie literara. Sau, in Antologia Sanscrita se spune, printre altele, ca: "Minia in oamenii cei buni se naste moarta, se topeste; in cei cuminti un ceas traieste; in semidocti traieste luni, cinci ani in prostii cei din gloata, iar in misei viata toata". Nu-i un cuvant revelat, dar ii un cuvant adevarat.

Ganditi-va, numai cate se pot descoperi cu mijloace de cunoastere, de marire; de pilda, cu microscopul sau telescopul se pot descoperi niste lucruri pe care noi nu le putem cunoaste numai prin puterile noastre. Cam asa ceva este si credinta noastra: un fel de telescop cu care-L vedem pe Domnul Hristos mai presus de noi.

Credinta noastra e o credinta a tainelor si invatatura Bisericii noastre este o invatatura de taina si de taine.

Credinta noastra este o credinta despovaratoare.