EPISTOLA CATRE FILIMON

Exista in Noul Testament o scriere numita Epistola catre Filimon. Eu nu stiu daca v-ati oprit vreodata cu destula atentie asupra acestei scrieri. E o scriere scurta, o epistola, o scrisoare de doua pagini, poate nici de doua pagini, nu-mi dau seama bine, scurta in orice caz. Scrisoarea aceasta e o scrisoare de recomandare. Cum s-a ajuns la scrisoarea aceasta? Sfantul Apostol Pavel era arestat, era inchis intr-o inchisoare, la Roma sau la Cezareea. Cei mai multi zic ca la Roma. Si acolo la Roma, si acolo in inchisoare - sa nu precizam noi ceea ce nu e precizat - alaturi de Sfantul Apostol Pavel se mai gasea un rob fugar, un sclav care a fugit de la stapinul sau. Sfantul Apostol Pavel il cunostea pe stapinul fugarului si stia ca e crestin. Si ca-i crestin cumva prin influenta Sfantului Apostol Pavel. Lucrurile acestea le deducem din scrisoare, din felul cum e scrisa scrisoarea. Si acolo l-a cstigat pe Onisim - asa se numea fugarul acela - pentru credinta in Hristos. Foarte frumos. Dar Sfantul Apostol Pavel, dupa ce l-a cstigat pentru credinta in Hristos, l-a indemnat sa se intoarca la stapinul lui din Colose, la Filimon, si sa-i spuna: am gresit, iarta-ma, am sa raman in continuare in casa ta, am fugit, n-am facut bine, un fel de fiu risipitor care se intoarce la tatal lui. Acesta era un sclav care trebuia sa se intoarca la stapinul lui. Adica Sfantul Apostol Pavel - luati aminte - n-a zis: bine, acum esti crestin, poti sa traiesti oriunde, n-ai nici o obligatie, ci dimpotriva, l-a trimis de unde a plecat. De unde a plecat cu necinste, sa se pocaiasca cu cinste. Dar nu l-a trimis cu mina goala, ci cu o scrisoare de recomandare. Si scrisoarea aceasta de recomandare eu v-o pun la inima si va rog sa o cititi, si nu odata, ci de mai multe ori si sa cautati sa patrundeti intelesurile acestei scrisori, sa patrundeti sensibilitatea care reiese din scrisoare. Sfantul Apostol Pavel i-a scris lui Onisim asa, intre altele: "Sufletele sfantilor se odihnesc intru tine, frate" - sfantii fiind credinciosii, crestinii. Deci esti un om care aduci in jurul tau o bucurie, o odihna. "Sufletele sfantilor se odihnesc intru tine, frate", atunci si pe Onisim acesta pe care ti-l trimit si care a devenit sfant intre sfanti, intre crestini, ar trebui sa-l odihnesti si pe el, adica sa nu-l mustri ca a plecat, sa nu-l certi, sa nu-l pedepsesti, ci sa-l primesti si sa-l odihnesti si pe el. Acum urmeaza ceva frumos, neinchipuit de frumos, ca de la Dumnezeu, nu ca de la oameni. Zice Sfantul Apostol Pavel: "Ti-l trimit pe el, chiar inima mea". Ti-l trimit pe el - ce-ti trimit? - nu un om din exteriorul meu, ci inima mea. Ori inima mea, ori el, e acelasi lucru. Si acum urmeaza iar ceva frumos: "Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine". Iubiti credinciosi, e ceva neinchipuit de frumos si poate nu-i frumos pentru cineva care citeste intai, si poate nu-i asa de frumos pentru cineva care citeste la tinerete, dar pentru cineva care a facut o experienta de o viata intreaga si s-a sensibilizat pentru lucruri de felul acesta, e coplesitor de frumos. "Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine". E extraordinar!