PRIVIREA

Parintii din Pateric erau foarte hotarati intr­o privinta: nu-­i lasau pe oameni sa vada lucrurile rele si sa urmareasca si sa se uite si sa fie cu ochii iscoditori. Am citit undeva despre un parinte care avea un ucenic (asta nu-­i din Pateric, este din Calea desavarsirii crestinesti) si s-­a dus cu el odata in oras si a vazut o fata. Si ucenicul s­-a uitat bine la fata si s­-a uitat si parintele cat s­o fi uitat si dupa aceea zice catre ucenic: "Tare frumoasa este fata asta"; ucenicul zice: "Da, parinte". Dar parintele continua: "Pacat ca are ceva la un ochi". Ucenicul raspunde: "Nu, parinte, n­-are nimic". "Ba are", zice parintele, iar ucenicul: "Nu, ca eu m­-am uitat cum se cade, n­are nimic". Si atunci parintele nu l­a mai tinut de ucenic! A zis ca nu-­i bun daca se uita cu ochi iscoditori. Acum poti sa te uiti si cu ochii daca esti deja castigat pentru Dumnezeu, daca esti castigat pentru o viata superioara, daca vezi curat. Sfantul Apostol Pavel spune undeva ca: "Toate sunt curate pentru cei curati, iar pentru cei intinati nimic nu este curat" (Tit 1, 15). Cind ai ajuns o data la o privire sfanta, la o privire curata, poti sa te uiti daca te uiti cu ochii lui Dumnezeu la lumea aceasta.

PSALMII

Intre cei 150 de psalmi, doi imi sunt cei mai apropiati: Psalmul 22 si Psalmul 102. Sunt psalmii bucuriei, psalmii revarsarii sufletesti de multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Am putea zice, ca odinioara Avva Filimon: "Psalmii acestia, parca eu i-am facut".

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne alegem dintre psalmi unii care sa se potriveasca mai bine cu ceea ce simtim noi, ca sa ne reversam sufletul in rugaciune prin psalmii respectivi.

Nu trebuie sa citesti neaparat 150 de psalmi ca sa te mintuiesti.

PSHIOTERAPIA

Psihoterapia este pentru oamenii care n-au credinta. Pe acestia nu poti sa-i angajezi prin credinta in Dumnezeu - de exemplu, sa le spui: "Du-te si fa-ti un Maslu". Pe unul dintre acestia nu-l intereseaza treaba asta, si atunci lucri la el cu psihoterapia. Celui credincios ii spui: "Toata darea cea buna si tot darul de sus este, pogorind de la Parintele luminilor" (Iacov 1, 17). Du-te si tu la biserica, uite, se face Maslu, du-te si primeste ajutor de la Dumnezeu. Dar sa stiti ca pe oameni ii poti ajuta numai in masura in care ii si luminezi, in sensul ca unii care cred ca li se fac 700 de masluri, se fac sanatosi s.a.m.d.. Sunt oameni care nu se fac sanatosi niciodata fiindca asa le-a rinduit Dumnezeu calea. Apoi, pentru infirmitati nu se fac masluri; ele se fac pentru boli propriu-zise si nu atat pentru vindecare - desi se cere vindecarea - cat pentru iertarea pacatelor, pentru inzdravenirea omului, pentru a-si putea duce partea de suferinta. Acum vad ca exista o atmosfera de genul: "Vai, sa facem atatea si atatea masluri, sa ne ducem acolo si dincolo". Eu cred ca lucrurile trebuie lasate mai mult in voia lui Dumnezeu decat in "hei-rup"-ul nostru.

PUSTIA

Ce Pustiu este mai pustiu, orasul sau Pustiul?

Pai, depinde! Poate sa fie orasul pustiu si sa nu fie pustiu Pustiul. Depinde cum ti­-l faci. In oras exista pustiu in sensul acesta ca oamenii se cunosc mai putin, ca oamenii se intereseaza mai putin unii de altii, ca nu cunosti nici pe cei dintr-­un bloc cu tine, ca esti mai izolat decat intr-­o Pustie, spre deosebire de sat, unde oamenii se cunosc, unde se intreba unii pe altii, comunica unii cu altii, se saluta cind se intilnesc.

RADIESTEZIA

Este conforma radiestezia cu invataturile ortodoxiei?

Nu prea cunosc radiestezia, dar am aflat ca ideile prin care se introduce cineva in radiestezie in general nu sunt ortodoxe. Daca e vorba sa studiezi stiinta spirituala a lui Rudolf Steiner ca sa te invete el ce ai de facut si nu iei aminte la Evanghelie, inseamna ca esti mai prejos de ortodoxie in orice caz, pentru ca ortodoxia este superioara oricarei alte invataturi. Sa stiti ca si eu, cind am fost elev de liceu, am fost in legatura cu un cerc de antropozofi din Timisoara, nu stiu daca mai traieste cineva din aceia de atunci. Si bineinteles ca dupa ce m-am dus la Teologie si am vazut cat eclectism exista si cata incercare de sistematizare a unor lucruri care le-au gandit ereticii in special, am parasit antropozofia din toate puterile. Acum ma tin de ortodoxie pentru ca sunt sigur ca ma duce unde trebuie.

Radiestezistii care au venit pe la noi pe la manastire au venit nu sa stea la noi, ci au zis ca se duc sa stea la o alta manastire, la Bucium, ca acolo sunt niste energii... Eu am fost pe-acolo, da' ca butucu', n-am simtit nimic!

Radiestezia nu e de la diavolul, ci e o descoperire a omului. Nu se poate face dovada ca e interventia vrajmasului in treaba asta.

Poate exista o radiestezie in ortodoxie.

RAIUL

Este o informatie foarte foarte pretioasa pentru noi sa stim ca cel dintai mostenitor al raiului a fost un tilhar, un tilhar pocait, un tilhar schimbat, un tilhar care nu mai era tilhar, dar care a fost totusi tilhar si pe care Domnul Hristos l-a primit ca cel dintai mostenitor al raiului, pentru ca l-a schimbat si l-a facut vrednic de rai. Si este important sa stim ca cea dintai careia i s-a aratat Domnul Hristos dupa Inviere, a fost o femeie, Maria Magdalena, de care, spune Sfantul Evanghelist Marcu, fara sa se sfiasca, ca Domnul Hristos scosese din ea sapte draci.

Raiul este un fel de generalizare a Taborului.

La noi la manastire, Dumnezeu sa-l odihneasca, era un parinte. Si zicea: "Mai frate - Parintele Serafim il chema - aici poate sa fie raiul pe pamint". Si eu ziceam: "Da parinte, dar cu alti oameni". Adica raiul e o realitate pe care o face omul de rai. Daca esti un om care face raiul, atunci raiul e acolo unde esti tu. Mie imi place sa spun ca manastirea e tinda raiului, ca manastirea e poarta cerului, ca manastirea e casa lui Dumnezeu si locul implinirilor. Si zic totdeauna: sa stiti ca daca nu e locul implinirilor, adica daca nu te implinesti in manastire prin Dumnezeu, si-ti mai trebuie lucruri din lumea asta ca sa te implinesti, deci daca nu-i locul implinirilor nu-i nici tinda raiului, nu-i nici casa lui Dumnezeu, nu-i nici poarta cerului. Dar tot asa oamenii si pot face din caminul lor o tinda a raiului, o casa a lui Dumnezeu, o poarta a cerului. Se imbina cerul cu pamintul acolo unde este omul cel credincios. Cerul este o realitate care se raspindeste, nu e un loc, un spatiu anume: acesta e cerul, de aici incepe pamintul si de aici incepe cerul. Unde e omul care il poarta in sufletul sau pe Dumnezeu, unde e omul purtator de Dumnezeu, acolo e cerul, acolo e bucuria, acolo e pacea, acolo e binecuvantarea, acolo e iertarea pacatelor, acolo sunt darurile Invierii.

In rai va fi cam cum e la Pasti, iar la Pasti e bucurie, in rai e o bucurie. In raiul cel din lumea cealalta, cel de deasupra pamintului, este ceva asemanator cu ceea ce traim noi la Pastile cele mintuitoare, la Pastile cele curatitoare, la Pastile cele vesnice, la Pastile care sunt izbavirea de intristare. E ceva ce traim noi la Pastile Domnului.

Daca vrea sa stie cineva cum e in rai, ce se face in rai, sa se gandeasca ce se face la Sfanta Liturghie si mai ales ce se face in Saptamina Luminata.


Noi credem ca in vesnicie raiul cel de dincolo de lumea aceasta va fi asa cum e raiul anului bisericesc, o izbucnire de bucurie in legatura cu Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.