SCARA PARINTELUI TEOFIL

Tot ce se face spre bine ne pregateste spre fericire. Orice lucru pe care-l facem noi in viata noastra pentru preamarirea lui Dumnezeu aduce in sufletul nostru multumire si ne pregateste pentru tot mai mult si mai mult, pina cind suntem intre cei fericiti. Urcusul acesta se poate exprima in niste nume pe care le poarta oamenii si care nu totdeauna corespund cu viata lor. Cind vine la mine la spovedit cineva care are un nume frumos, de exemplu cum ar fi Floare, zic: sa-ti fie viata cum ti-i numele. Numele in limba greaca are intotdeauna o insemnatate, spune ceva despre cel care poarta numele. De exemplu numele Hristos - care de fapt nu este un nume, ci este o calitate, dar se pomeneste mereu impreuna cu numele Domnului nostru Iisus, care este si Hristos - inseamna Unsul, Alesul. Unsul, in inteles de Ales, este Mesia, este Cel trimis, este Cel rinduit de Dumnezeu pentru mintuirea noastra. Si de fapt cuvantul acesta a fost pronuntat de ingerul binevestitor cind a zis catre pastorii din Betleem: "Iata va binevestesc voua bucurie mare care va fi pentru tot poporul, ca vi S-a nascut voua un Mintuitor care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). Sau numele de Iisus, care inseamna Mintuitor, a fost pronuntat tot de ingerul binevestitor in vis si a fost adresat Sfantului si dreptului Iosif cind i s-a spus ca: "Vei chema numele Lui Iisus pentru ca El va mintui pe poporul Sau de pacat" (Matei 1, 21). Prin urmare sunt nume de oameni care pot exprima trepte ale vietii duhovnicesti, trepte ducatoare la fericire. Si numele acestea nu trebuie neaparat sa le purtam, ci trebuie sa le intrupam.

Cel dintai nume care duce spre numele de fericit - care inseamna "macarie", in limba greaca inseamna "fericit" - este Teopist, adica credincios lui Dumnezeu. Pornim de la credinta in Dumnezeu. Cine crede in Dumnezeu este slujitor al lui Dumnezeu, rob al lui Dumnezeu si devine Teodul, adica rob al lui Dumnezeu. Cel ce este Teodul, desigur ajunge sa-L cunoasca pe Dumnezeu, pentru ca cel ce implineste poruncile lui Dumnezeu ajunge sa-L cunoasca pe Dumnezeu, caci Dumnezeu Insusi i se descopera, dupa cuvantul Sfantului Marcu Ascetul care zice ca: "Hristos este ascuns in poruncile Sale si se arata - se descopera - celui care implineste poruncile Lui". Si, in felul acesta, cine cunoaste pe Domnul Hristos din implinirea poruncilor Lui, cel caruia Domnul Hristos i se arata, se numeste Teognost, cunoscator de Dumnezeu. Si in masura in care cineva cunoaste pe Dumnezeu devine iubitor de Dumnezeu, adica Teofil, si cel care Il iubeste pe Dumnezeu e fericit din insasi iubirea aceasta si devine Macarie. Sunt si acestea niste trepte: credinta in Dumnezeu, slujirea lui Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu, iubirea fata de Dumnezeu si fericirea care vine din iubirea fata de Dumnezeu. Aceasta este calea fericirii.