ISPITA

Trecuse multa vreme si Nifon sporise si in cunostinta si in virtute. Era acum aproape flacau; ii era dor de parinti si de patrie si se pregatea sa plece. Femeia generalului Savatie, insa, care nu avea copii, vazand virtutea si sporirea lui Nifon, se straduia sa-l tina ca sa-l infieze si sa-l faca mostenitor al averii lor. Dar, neputandu-l indupleca, a cazut in adanca mahnire. Cand a vazut-o asa de mahnita si a aflat pricina mahnirii ei, iconomul casei a cerut sa-l dea pe tanar in seama lui, adaugand: "Il voi face eu sa uite cu totul si de parinti si de patrie".

Deci, l-a luat iconomul si a inceput sa-l tarasca pe la petrecerile tinerilor cu viata stricata si la felurite distractii. Iar Nifon, tanar si fara experienta cum era, s-a dedat la aceasta viata de petreceri, la chefuri si risipa, ca sa se mangaie, chipurile, de mahnire si de lipsa parintilor.

Tineretea este lesne tarata pe aceste cai: caci Vorbele rele strica obiceiurile bune. Betia, prostia, dezmatul i-au intunecat mintea tanarului si astfel, cel ce mai inainte era tacut, pasnic, smerit, acum devenise flecar, batjocoritor, dansator, petrecaret. Uitase cu totul si parinti si patrie si rudenii. Parasise studiile si nu se mai grijea de nici o virtute.

Vazand-l in aceasta stare, un bun crestin ii zicea adesea: "Vai de tine, Nifone, in ce stare ai ajuns! Vino-ti in fire si cauta sa te indreptezi!"

Aceste cuvinte faceau pe Nifon sa ofteze si sa lacrimeze adeseori, gandindu-se la viata pe care o duce, insa, cu toate acestea, nu putea sa o lepede. Il tiraniza puterea obisnuintei.

Intr-o zi, s-a dus sa vada pe un prieten al sau Nicodim. Acesta cum l-a vazut, se uita tinta la el, privindu-l curios. Mirat, Nifon ii zice: "Ce te uiti asa la mine? Pentru prima data ma vezi?" Atunci Nicodim ii raspunde: "Crede-ma, prietene, ca tare te-ai pierdut. Fata ta mi se pare schimonosita si neagra ca unui arap..."

Nifon a inteles; faptele lui pacatoase il faceau sa arate asa. Rusinat, si-a acoperit fata cu mainile si a plecat, zicandu-si in sine: "Vai de mine, de trei ori ticalosul! Cum am ajuns in aceasta stare jalnica! Putea--voi oare sa ma pocaiesc si sa ma indreptez? Cine sa-mi spuna aceasta? Cine sa ma incredinteze ca ma va milui Domnul? Cum voi indrazni sa cer mila de la Dumnezeu, dupa atatea pacate cate am facut?"