MAREA INCREDERE FATA DE DUMNEZEU

Intr-o dupaamiaza stateam si ma bucuram de inteleptele lui invataturi. Cand s-a inserat am iesit impreuna si am mers la biserica Sfantului Mucenic Anastasie, ca sa ne rugam. Pe cand treceam pe o ulitam, am auzit de la o carciuma ras, vorbe urate si cantece lumesti. Robul lui Dumnezeu a suspinat cu mult dezgust, si-a inaltat privirea la cer, soptind ceva si ne-am continuat drumul. In aceeasi clipa a incetat toata acea neoranduiala draceasca. Astfel am trecut netulburati, fara sa ne intinam urechile cu nimic necurat. Dar dupa ce ne-am mai departat, iarasi au inceput ticalosii aceleiasi uraciuni.

Am inteles si m-am minunat. In clipa cand Nifon, indispus, si-a ridicat ochii la cer, a zis fara indoiala: "Doamne inchide-le gurile ca sa nu mai graiasca fara de rusine, pana trecem noi". Ceea ce s-a si intamplat.

Am ajuns la cinstita biserica a Sfantului Anastasie, ne-am rugat cu evlavie multa vreme, si apoi am plecat. In drum am intalnit o casa mare. Deasupra portii era zugravita Maica Domnului tinand in sfintele sale brate pe Prea Curatul Prunc, iar magii Ii ofereau darurile lor. Locuitorii orasului cinsteau foarte mult aceasta icoana si necontenit veneau si plecau, facand idelung rugaciuni.

Vazand dumnezeiescu chip al Domnului, cuviosul si-a ridicat mainile si, suspinand, a inceput a se ruga:

"Doamne, Dumnezeul cerului si al pamantului, primeste rugaciunea robului Tau, care traieste in pacate. Tu Doamne ai coborat din sanurile parintesti, fara sa le parasesti. Si, lasand minunatele puteri ceresti, ai intrat in pantecele preaslavitei Maicii Tale, a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. O, preaslavita minune a bunei vointe a lui Dumnezeu! A trecut Domnul cu adevarat prin usile incuiate ale Fecioarei, gol la intrare si purtator de trup la iesire, usile ramanand de-a pururi incuiate. Ai intrat Dumnezeu desavarsit si ai iesit Dumnezeu desavarsit si om desavarsit. Cu doua firi, cu un ipostas, cu doua vointe: dumnezeiasca si omeneasca si de-a pururi Domn Iisus Hristos, Cuvantul si stralucirea Tatalui. Ai luat chipul robului, desi erai intru totul asemenea Tatalui, afara de nenastere si ai devenit asemenea cu noi in toate, afara de pacat. Ai umblat astfel printre oameni, savarsind negraite minunim ca sa-Ti arati si sa ne incredintezi de atotputernicia Ta dumnezeiasca. Nu ma lasa sa pier, Doamne Iisuse Hristoase, in multimea faradelegilor mele, ci arata-mi fata Ta cea milostiva si iubitoare. Umbreste-ma cu Duhul Tau cel Sfant. Tu stii, Bunule si Iubitorule de oameni, sa-mi mangai ticalosul meu suflet si sa-l imbogatesti cu mila iubirii Tale de oameni".

Astfel si-a varsat mirul rugaciunii sale sa a mai adaugat si multe alte rugaciuni. Deodata s-a auzit un sunet infricosator, ca al unui torent vijelios, venind de la icoana spre el. Duhul lui Dumnezeu s-a revarsat asupra lui ca un puternic vartej si l-a ridicat de la pamant. Se vedea in vazduh cu mainile ridicate. Cand a venit jos, fata lui stralucea ca soarele, Mergea acum, dar parea ca nu se gandeste ca merge pe pamant. Ca si cum pamantul cinstea pe Cuviosul si se facea moale ca buretele sub picioarele lui. Ai fi crezut ca este fara trup si zboara prin vazduh. Il insotea slava lui Dumnezeu, care prefacuse greutatea cea simtitoare in usoara nepatimire.