MILOSTENIA SI RASPLATA EI

Odata a venit la chilia lui un crestin, sa-i ceara un sfat. Dupa obosnuita salutare, a luat loc si a intrebat pe Cuviosul:

- Rogu-te, Parinte, spune-mi ce folos au cei ce isi impart averea la saraci?

- N-ai auzit ce zice Evanghelia? ii raspunse el.

- Multe am auzit si am citit, dar as vrea sa aud ceva si din gura sfintiei voastre!

Atunci, Nifon i-a zis:

- Dumnezeul cerului si al pamantului sa te invete dupa credinta ta, pentru ca eu sunt neputincios si nevrednic. Dar pentru ca ai venit sa auzi ceva, ia aminte si, Dumnezeu, precum am zis, te va lumina. Si tacand putin a inceput:

"In zilele Episcopului Chiriac al Ierusalimului, traia un om foarte milostiv cu numele Sezont. Intr-o zi, acesta, trecand prin piata orasului, vede un sarac gol, tremurand de frig. Atunci el si-a scos haina de pe sine si a dat-o saracului, apoi s-a intors acasa. Ajunsa acasa, s-a intins sa se culce si a avut un vis. Se parea ca se afla intr-o gradina incantatoare, luminata de o lumina curata si nematerialnica. Era plina de flori, trandafiri, crini si de copaci roditori, care revarsau din frunzele si fructele lor o negraita mireasma. Copacii erau incarcati cu fructe preafrumoase, incat ramurile lor atarnau pana la pamant si fiecare avea o stralucire deosebita. Pe ramurile lor, multime de pasari de tot felul si de toate culorile, cantau o cantare asa de minunata, incat socoteai ca vine din cer si, toti copacii, iarba si florile aveau multa frumusete.

Vazand si auzind toate acestea, Sezont a simtit o dulceata de negrait si o deosebita placere. Pe cand se uita el uimit, a venit un tanar si i-a zis: "Urmeaza-ma!" A inceput a merge dupa el si indata au ajuns la o pestera de aur. Si-a aruncat privirea dincolo de poarta si a vazut o curte, iar inauntru, un minunat palat stralucitor. Cum se uita Sezont, au iesit din palat saisprezece tineri inaripati, care straluceau ca soarele si care purtau cate patru, de fiecare parte, un chivot aurit.

Pe cand mergeau prin curte acei ingeri ai lui Dumnezeu, Sezont a inteles ca vin spre dansul. Si intr-adevar, s-au apropiat de poarta de aur si s-au oprit inaintea lui. Au luat de pe umeri chivotul si l-au pus pe pamant si parca asteptau acum pe cineva sa vina. Si, cu adevarat, indata vede Sezont coborand din palat un preafrumos tanar venind spre locul unde se aflau ingerii. "Deschide-ti chivotul!" le-a poruncit el, "si aratati acestui om ce i-am pregatit eu pentru haina pe care mi-a daruit-o nu demult, prin mainile saracului". Aceia au deschis indata chivotul de aur si au inceput sa scoata din el camasi si haine imparatesti, unele albe ca neaua, altele brodate, altele prea impodobite si, le-au intins inaintea lui, intrebandu-l:

- Iti plac, Sozont? Iar el a raspuns cu teama:

- Nu sunt vrednic sa vad nici umbra lor!

Ei, insa, continuau sa-i arate alte vesminte tot mai stralucite, impodobite si aurite, incat numarul lor era cu miile. Dupa ce Domnul ingerilor l-a facut, in acest chip, sa inteleaga ce inseamna ca insutit va lua si viata vesnica o va dobandi, i-a zis:

- Vezi, Sozont, cate bunatati ti-am pregatit pentru ca, vazandu-ma gol, te-ai milostivit de Mine si M-ai imbracat? Mergi dar si continua sa faci la fel! Daca dai saracului o haina, Eu iti pregatesc insutit. Auzind acestea, Sozont a intrebat cu teama dar si cu bucurie pe Domnul:

- Doamne, oare la fel faci cu toti cei care ajuta pe saraci? Le pregatesti insutite bunatati si viata vesnica?

Iar Acela i-a raspuns:

- Tot cel ce va jertfi pentru Mine casa sau ogor, sau slava, sau tata sau mama, sau frati sau surori, sau femeie sau copii, sau orice alt bun pamantesc, insutit va primi si viata vesnica va mosteni. De aceea, niciodata sa nu-ti para rau de milostenia ta, nesocotind pe saracul caruia i-ai dat ceva! Ca nu cumva in loc de rasplata sa ai indoita osanda si paguba. Deoarece acela care face un bine si se caieste si ocaraste pe sarac, isi pierde plata si se afla vinovat in ziua judecatii.

Dupa aceste cuvinte, Sezont s-a trezit plin de uimire pentru vedenie. S-a sculat indata din pat si a dat alta haina unuia care stia ca are nevoie. In noaptea aceea a avut iar acea vedenie si dimineata, fara intarziere, si-a impartit toata averea la saraci, s-a lepadat de lume si s-a facut monah imbunatatit.

Aceasta s-o tii si tu minte, fiule, de acum inainte, a indemnat Cuviosul Nifon pe cel ce veniste, si sa faci tot ce poti ca sa agonisesti insutit in ceruri!