ARDEREA SCHITULUI SIHASTRIA


ARDEREA SCHITULUI SIHASTRIA

Prin anii 1938-1941, Schitul Sihastria numara peste 35 de parinti si frati. Insa chiliile erau toate din lemn de brad si destul de vechi, caci batranul staret Ioanichie, avand peste 80 de ani, cu greu putea sa se ingrijeasca de toate cele de trebuinta.

In data de 30 mai 1941, apropiindu-se sarbatoarea Inaltarii Domnului, cand mii de pelerini vin sa se inchine la manastirile nemtene si sa asculte Sfanta Liturghie de la Manastirea Neamt, fratii si parintii de la Sihastria se sileau si ei sa faca fata numerosilor credinciosi care poposeau cate o noapte in fiecare manastire.

Dar fiind seceta si batand un vant uscat, deodata de la o scanteie s-a aprins o chilie de lemn si, intr-o jumatate de ceas, toata incinta era cuprinsa de flacari, arzand toate chiliile, acoperisul bisericii de piatra si paraclisul de lemn cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana, si nu s-au mai putut salva decat putine obiecte de cult.

In acea invalmaseala, cativa credinciosi au intrat prin flacari si au scos din paraclis Sfanta Evanghelie, Sfintele Taine, cateva icoane si sfintele vase. Dar, nestiind unde se afla Sfintele Moaste, le-au lasat in Sfantul Altar si au fugit afara. Si pe cand toti se intristau pentru pierderea sfintelor moaste, deodata s-a vazut prin vazduh o cutie alba de argint cu o panglica rosie lunga, unde se pastrau moastele sfintilor, care, iesind singura din paraclis si zburand pe deasupra, a cazut in mijlocul curtii.

Vazand parintii aceasta minune, au ridicat cutia cu sfintele moaste, le-au sarutat si au multumit lui Dumnezeu cu lacrimi. Iata ca Dumnezeul minunilor face minuni in toata vremea si locul, daca avem credinta si ne rugam Lui cu lacrimi si smerenie!

Apoi batranul staret Ioanichie Moroi, vazand ca toata osteneala lui de peste 30 de ani s-a risipit intr-un singur ceas, cu lacrimi in ochi a facut trei metanii in fata bisericii de piatra ramasa fara acoperis, si a zis cuvintele dreptului Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat! Amin.

Prin asemenea ispite, primejdii si necazuri i-a fost dat sa treaca acestui cuvios staret, pana s-a mutat la cerestile lacasuri. Dar Protosinghelul Ioanichie nu se descuraja, ci ii imbarbata pe toti, zicand: ''Parintilor, sa nu va descurajati ca a ars manastirea. Ca pentru pacatele noastre a ars si pentru ca sa se reinnoiasca ctitorii! Sfintiile voastre rabdati toate ispitele cu tarie si nu parasiti locul acesta sfintit prin rugaciunile si lacrimile inaintasilor nostri. Numai sa tineti cu tarie randuiala acestui schit. Ca cine nu tine randuiala locului, il izgoneste locul de aici! Pastrati randuielile calugaresti si nu lasati nesavarsite nici intr-o zi dumnezeiasca Liturghie si cele sapte Laude.

De veti face asa si veti duce viata curata si veti avea dragoste intre voi, sa stiti ca Maica Domnului va ridica din cenusa acest sfant lacas si veti avea pace si mantuire in locul acesta. Iar de nu veti pazi cu sfintenie pravila, postul si datoriile voastre calugaresti, sa stiti ca se va pustii locul acesta. Ca lui Dumnezeu mai mult ii place un loc pustiu si curat, decat un loc cu calugari multi si dezbinati!''

Carti Ortodoxe

Cuprins