CUM S-AU IZBAVIT CEI TREI FRATI DE ISPITELE TINERETII


CUM S-AU IZBAVIT CEI TREI FRATI DE ISPITELE TINERETII

Cand erau toti fratii acasa, mama lor se ingrijea sa-i insoare, ca sa nu se duca la manastire. De aceea, le aducea fete tinere la claca, la depanusat porumb si la alte treburi, cu gandul ca poate se insoara vreunul dintre ei. Dar vazand ca nu erau interesati de ele, ea plangea si se amara foarte mult. Insa fratii, si indeosebi Constantin, foloseau prilejul pentru a le povesti din Vietile Sfintilor si din alte carti bisericesti. Astfel, unele dintre ele au intrat in viata monahala, iar dupa aceea s-au dus si ei la manastire.

Mai povestea Parintele Cleopa ca prin anii 1925-1926, tinerii din sat au hotarat sa tocmeasca doi lautari si sa joace in casa familiei Ilie, cum era obiceiul din batrani. Alexandru si Ana, parintii sai, erau bucurosi sa-si vada feciorii jucand, ca sa-i laude tot satul.

Intr-o seara tinerii s-au adunat si au inceput sa cante si sa joace. In clipa aceea fratele Gheorghe a vazut ca icoana Maicii Domnului de pe perete plangea si au inteles ca este pacat. Atunci cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, iesind din casa, s-au ascuns. Vazand mama lor ca lipsesc, i-a cautat peste tot. Apoi, aflandu-i, le-a zis: ''De ce ne faceti de ras in sat? Veniti si voi la joc!'' Dar Gheorghe, ascunzandu-se putin, si-a taiat cu cutitul ghetele din picioare. Apoi a zis mamei sale: ''Cum sa vin la joc, mama, daca mi s-au stricat ghetele?''

In seara aceea parintii au inteles ca feciorii lor au ales alta cale in aceasta viata si i-au lasat sa slujeasca numai lui Hristos.

Inca de acasa, fratii lui mai mari, Gheorghe si Vasile, se pregateau pentru viata de manastire. Se sculau la miezul noptii, faceau Utrenia, citeau la Psaltire si tineau post. Ei il desteptau si pe Constantin, caruia insa ii era necaz ca-i strica somnul. Sora mai mare, Maria, intrase in Oastea Domnului si l-a chemat si pe Constantin, zicandu-i: ''Hai si tu in Oastea Domnului, ca ai darul cuvantului si nu-i asa greu ca la manastire''. Atunci el s-a invoit. Noaptea urmatoare, cand l-au sculat iarasi fratii la rugaciune, el a zis ca nu se mai scoala si nu mai merge la manastire. Apoi s-a culcat din nou fara grija.

Mama lor muncea pana noaptea tarziu. Venind ea de la fantana cu doua galeti de apa, a vazut in camera unde dormea Constantin un caine mare, care statea pe pieptul lui si il lingea pe obraz. Atunci a strigat catre Vasile: ''Vai, Vasile, vino repede ca pe Costica il mananca un caine!'' Atunci Constantin s-a trezit si a mai apucat sa vada doar coada unui caine mare, negru, care disparea. Vasile i-a spus: ''asta-i diavolul care se bucura ca nu mai mergi la manastire!'' Din clipa aceea, fratele Constantin nu s-a mai indoit sa mearga la manastire si se scula noaptea la rugaciune ca sa nu mai vina cainele.

Carti Ortodoxe

Cuprins