LACRIMILE MAICII AGAFIA


LACRIMILE MAICII AGAFIA

 

Era in vara anului 1964. Evenimentele din lume decurgeau spre binele crestinatatii. Oamenii isi recapatau speranta zilei de maine. Manastirile, aceste cetati ale Ortodoxiei milenare, se rugau staruitor pentru biruinta Crucii lui Hristos. Bisericile erau tot mai pline de credinciosi, pelerinajele pe la manastiri se inmultisera, iar Dumnezeu se intorsese cu fata spre noi, pacatosii.

 

Veneam de la Targu Neamt spre Manastirea Sihas-tria, prin Agapia Veche. Voiam sa mai mangai pe mama Parintelui Cleopa si sa-i duc cate ceva din cele de nevoie. Cand am ajuns in poarta manastirii, batrana Maica Agafia astepta sa vina cate un inchinator ca sa-i vorbeasca. Cum vedea pe cineva intrand in incinta manastirii, Maica Agafia, fara sa-l cunoasca, il intreba: ''Asculta, dumnea-ta! N-ai vazut pe Cleopa meu?'' Credinciosul ii spunea: ''Nu, maica, nu-l cunosc!''

 

Cand veneau alti credinciosi sa se inchine, batrana se apropia de ei si-i intreba si pe ei cu lacrimi in ochi: ''N-ati vazut cumva pe Cleopa meu?'' Iar ei ii raspundeau: ''Nu stim, maica, nu l-am vazut!'' Atunci batrana, suspinand, isi stergea lacrimile din ochi, privind undeva departe.

 

Intelegand marea ei durere, m-am apropiat de Maica Agafia sa-i dau cele pregatite pentru ea, si i-am spus cu blandete:

 

- Maica Agafie, nu mai intreba pe oameni unde este Parintele Cleopa, ca ei nu stiu unde se afla!

 

Atunci batrana mi-a spus cu lacrimi de durere:

 

- Ei, Parinte Ioanichie, daca n-ai fost mama!?

 

Cuvintele ei m-au umplut de lacrimi si, dupa ce m-am inchinat in biserica, i-am spus:

 

- Lasa, Maica Agafie, ca in curand Parintele Cleopa va veni la Sihastria! Apoi am plecat peste munte la manastire.

 

A doua zi dupa amiaza, Maica Agafia, cuprinsa de dor pentru fiul ei, Cleopa, si-a luat batul in mana si, fara sa spuna nimic la maici, a pornit peste munte spre Sihastria. Dar, fiind singura si avand peste 88 de ani, a ratacit poteca in padure si spre seara, a gasit-o un om si a dus-o la o cabana forestiera. Nu mai stia nici sa se intoarca inapoi, nici sa vina la Sihastria. Muncitorii de la cabana i-au dat o camera de dormit peste noapte. In acest timp clopotele Manastirii Agapia Veche se trageau necon-tenit si toate surorile o cautau prin padure. Abia a doua zi pe la amiaza au aflat-o si au intrebat-o:

 

- Cum ai ajuns aici, Maica Agafia?

 

- Am vrut sa ma duc la Sihastria, sa vad daca n-a venit Cleopa meu! Dar m-am ratacit. M-a adus un om la cabana asta si nu stiu pe unde sa merg.

 

- Hai ca te ducem noi, Maica Agafia!

 

Ajungand la Sihastria, Maica Agafia a ingenunchiat in fata mormintelor celor doi fii ai ei, Vasile si Gherasim, si, dupa ce a plans singura indeajuns, s-a sculat, a sarutat crucile, s-a inchinat in biserica si a spus surorilor:

 

- De-acum pot sa mor! Dar nu ma lasati sa raman aici?

 

- Nu, Maica Agafie! Hai sa mergem inapoi!

 

- Hai sa mergem?

Carti Ortodoxe

Cuprins