MANASTIREA SIHASTRIA INTRE ANII 1949-1959

 

MANASTIREA SIHASTRIA INTRE ANII 1949-1959

 

Smeritul staret, Protosinghelul Ioil, urmasul Arhimandritului Cleopa, a condus cu multa intelepciune obstea Manastirii Sihastria timp de zece ani. Cea mai mare virtute a sa era prezenta regulata, in fiecare zi si noapte, la toate slujbele bisericii. Era primul care intra si ultimul care iesea din biserica. De aceea, cand vedea cate un frate sau parinte ca intarzie la sfintele slujbe, ii zicea: ''Tatucuta, veniti la timp la biserica! Sa nu pierdeti sfintele slujbe, daca nu aveti alta ascultare, ca de aceea am venit la manastire!''

 

Preacuviosia sa avea vocatia bisericii mai mult decat toti parintii si fratii manastirii si era o icoana vie pentru fiecare. Apoi era si duhovnicul obstii impreuna cu Ieroschimonahul Paisie Olaru, reintors in anul 1953 de la Slatina. Acesti doi parinti alesi de Dumnezeu au impodobit viata duhovniceasca in Manastirea Sihastria, mentinand-o la aceeasi masura ca si in timpul staretiei Parintelui Cleopa, adunand in jurul lor numerosi tineri iubitori de Hristos.

 

In toamna anului 1956, Parintele Cleopa a revenit si el la metanie cu constiinta impacata ca a facut ascultare unde a fost trimis de Biserica. De acum viata duhovni-ceasca la Sihastria se intareste si mai mult. Parintele Cleopa spovedea si povatuia pe credinciosi la chilia sa din deal; Parintele Paisie spovedea si invata pe fiii sai duhovnicesti la chiliile din padure, fiind foarte iubitor de tacere si liniste; iar Parintele Ioil era intotdeauna prezent intai la biserica si apoi la staretie.

 

Cei trei parinti sporiti in rugaciune si har au dat o noua dimensiune duhovniceasca Manastirii Sihastria in acesti ani de cumpana. Modelul viu al fiecaruia dintre ei indemna pe fiii lor duhovnicesti sa se roage mai mult, sa faca voia Domnului si sa se pregateasca pentru zilele grele care se intrezareau la orizont.

 

Obstea Manastirii Sihastria trecuse de 80 de parinti si frati, toti ravnitori si rugatori, toti iubitori de Hristos. Cea mai mare bucurie a obstii era ascultarea zilnica a Dumnezeiestii Liturghii si a slujbelor de la miezul noptii. Tinerii faceau ascultare in timpul zilei si erau prezenti la biserica mai ales noaptea; iar batranii erau nelipsiti de la biserica atat ziua, cat si noaptea.

 

Toate se faceau in liniste, cu pace, cu bucurie si cu sfat si toti ascultau de cei trei mari duhovnici ai Sihastriei: Parintii Paisie, Cleopa si Ioil. Parintele Paisie isi indemna ucenicii la viata de liniste, de tacere si rugaciune. Parintele Cleopa ii indemna pe toti, calugari si mireni, sa nu uite de ceasul mortii, sa asculte de duhovnic si sa apere, cu timp si fara timp, dreapta credinta ortodoxa. Iar staretul Ioil ii indemna sa nu lipseasca de la slujbele bisericii.

 

Astfel Manastirea Sihastria devenise o cetate duhov-niceasca a Ortodoxiei romanesti, un lacas de rugaciune pentru toti fiii Bisericii lui Hristos si o casa de liniste sufleteasca si de bucurie, unde te puteai intalni mai usor cu Dumnezeu.

 

Intre anii 1956-1959, Sihastria, ca si celelalte manastiri romanesti, a trait cativa ani de liniste si aleasa sporire duhovniceasca, dar la orizont se intrezarea o mare furtuna impotriva Bisericii lui Hristos. Ateismul si secta-rismul de toate nuantele pregateau un nou atac impotriva Ortodoxiei, atat de incercata de-a lungul istoriei. Caci acesta a fost dintotdeauna destinul Bisericii apostolice: sa fie permanent persecutata, permanent supravegheata, insa permanent vie, tare, biruitoare si mantuitoare.

Carti Ortodoxe

Cuprins