PERSONALITATEA DUHOVNICEASCA A STARETULUI IOANICHIE MOROI

 

PERSONALITATEA DUHOVNICEASCA A STARETULUI IOANICHIE MOROI

Intemeiat in anul 1655 de catre un sihastru sfant, Atanasie, impreuna cu ucenicii sai, Schitul Sihastria a fost dependent de Manastirea Neamt pana in anul 1947, cand a devenit manastire de sine-statatoare. Schitul a fost innoit in anul 1734 de Episcopul Ghedeon de Husi si reinnoit in anul 1824, dupa rascoala eterista, de Mitropolitul Veniamin Costachi, pentru ca, dupa secularizarea din anii 1861-1863, sa ajunga aproape pustiu.

In anul 1884, construindu-se o fabrica de cherestea in imediata apropiere a schitului, putinii sihastri s-au retras in alte locuri mai linistite. Doar un singur calugar, monahul Ionatan, a ramas ca paznic al bisericii acestui schit, timp de douazeci si cinci de ani. Pe atunci, la Sihastria se facea Sfanta Liturghie numai o data pe an, la 8 septembrie, de hramul schitului.

In aceasta perioada, viitorul Ieroschimonah Ioani-chie Moroi, mergand in pelerinaj la Mormantul Domnului si apoi in Muntele Athos, a renuntat la familie si s-a facut monah la una din chiliile romanesti din Athos. In anul 1900, a revenit in tara si a intrat in obstea Manastirii Neamt, avand ascultarea de paraclisier.

In anul 1909, Mitropolitul Moldovei, Pimen Geor-gescu, a hotarat desfiintarea fabricii de cherestea de la Sihastria si reinfiintarea schitului. In acest scop, Schimo-nahul Ioanichie a fost hirotonit ieroschimonah si trimis ca egumen in acest schit.

Asa a renascut Schitul Sihastria, avand in fruntea sa un egumen atonit foarte ravnitor pentru cele sfinte. Timp de peste 20 de ani, el a savarsit zilnic Sfanta Liturghie, fiind singurul preot slujitor. De asemenea, purta grija de buna crestere a ucenicilor sai si de toate cele necesare schitului.

Facandu-se cunoscuta nevointa sa, veneau la Sihastria multi credinciosi. Dintre acestia multi tineri cautau viata duhovniceasca, printre care s-au numarat si cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, care au intrat in obstea acestui schit, intrucat doreau o nevointa monahala deosebita si cautau din copilarie un asemenea egumen si duhovnic iscusit.

Incepand din anul 1909 si pana la sfarsitul vietii sale - anul 1944 - cat a fost egumen al schitului Sihastria, Protosinghelul Ioanichie Moroi a reusit sa faca din acest schit pustiu o adevarata sihastrie duhovniceasca, dupa modelul celor din Muntele Athos. Sfanta Liturghie se savarsea zilnic, Utrenia se facea la miezul noptii si celelalte slujbe, la vremea lor. Batranul insa nu dadea binecuvantare de inceperea slujbei pana nu veneau toti fratii la biserica. Spovedania se facea saptamanal, in fiecare vineri, iar Sfanta Impartasanie se dadea de obicei la 30-40 zile, dupa ravna fiecaruia. Masa se dadea o data pe zi lunea, miercurea si vinerea, la ora 3 dupa amiaza, fara ulei, iar in celelalte zile se serveau doua mese cu ulei si branzeturi, dupa randuiala.

La chilii, fiecare era dator sa-si faca canonul randuit pentru calugari: 300 de metanii si 600 de inchinaciuni, precum si citirea zilnica din Psaltire. Cei care nu veneau la Utrenie si nu-si faceau canonul, nu primeau hrana in acea zi. De asemenea, nimeni nu avea voie sa primeasca rude in chilie, sa aiba bani si sa vorbeasca cele lumesti.

Toti calugarii din obstea schitului citeau Psaltirea si repetau rugaciunea ''Doamne Iisuse'' in tacere si smere-nie. Ba, erau cinci frati si calugari care stiau intreaga Psaltire pe de rost si o repetau zilnic. Fiecare se nevoia dupa putere. Unii mergeau cu hrana la pustnicii din paduri, iar altii se retrageau la bordeie in padurile din imprejurimi. Toate se faceau insa cu binecuvantarea egumenului.

Dar si egumenul schitului, Protosinghelul Ioanichie, ducea o nevointa personala foarte aspra. Zicea Parintele Cleopa despre staretul sau: ''Intrucat savarsea Sfanta Liturghie zilnic, nu manca nimic de luni pana sambata, multumindu-se numai cu Sfanta Impartasanie si cu prescu-ra care se cuvine preotului slujitor. In aceste cinci zile egumenul venea la trapeza cu obstea si citea cuvant de invatatura de la Sfantul Teodor Studitul. Insa sambata si Duminica, ca si in celelalte sarbatori mari, lua masa impreuna cu toata obstea''.

Ne povestea Parintele Cleopa si o minune petrecuta cu staretul sau, Protosinghelul Ioanichie Moroi:

In anul 1925, dupa indreptarea calendarului, egume-nul Sihastriei era in mare indoiala. Nu stia daca este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a inchis in chilie si a inceput sa posteasca si sa se roage ca Dumnezeu sa-i dea un semn cum sa tina calendarul, pe stil vechi sau pe stil nou.

Dupa aproape 20 de zile de post, vazand calugarii ca egumenul nu mai da nici un semn de viata, s-au gandit ca nu cumva sa moara din cauza postului. Atunci s-au sfatuit sa strice usa si sa-i salveze viata.

Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, fiind mai curajos, a scos usa chiliei din balamale cu tapina si l-a aflat pe egumenul Ioanichie cazut jos, foarte slabit, cu Psaltirea langa el.

Apoi, intarindu-se cu Preacuratele Taine si cu putina hrana, in trei zile si-a revenit si a spus fiilor sai duhovnicesti cat de multe si grele ispite a patimit de la diavoli in aceste timp de post aspru si de rugaciune. Uneori il amenintau ca il omoara. Alteori il bateau cu toiege de foc. Odata, a vazut o ceata de diavoli cu culioane rosii, zicand:

- Hai sa taiem pe batranul acesta, ca vrea sa se faca sfant! Apoi au strigat cu manie asupra lui:

- Cine ti-a spus tie ca astazi se mai fac sfinti?

- Dar voua cine v-a spus ca nu se mai fac? le-a raspuns egumenul.

In alta zi iarasi l-au amenintat:

- Degeaba mai postesti, ca tot in mainile noastre o sa cazi! Iar el le-a zis:

- Eu am nadejde in mila lui Dumnezeu si in rugaciu-nile Maicii Domnului, ca ma voi izbavi de mainile voastre!

Dupa mai multe zile de post, a vazut deasupra sa in vazduh trei sfinti imbracati arhiereste, care semanau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc i-a zis cu glas ca de trambita:

- Ioanichie, de ce te indoiesti si nu faci ascultare? Nu stii ca neascultarea moarte lucreaza? Sau nu ai citit ca este mai mare ascultarea decat jertfa? Deci asculta de cei mai mari, ca nu vei raspunde tu de indreptarea calenda-rului!

Apoi, binecuvantandu-l toti trei deodata, s-au urcat spre cer si nu i-a mai vazut. Din ziua aceea, batranul nu s-a mai indoit de indreptarea calendarului.

In timpul sau liber, staretul mergea cu fratii la ascultare, lucra in gradina, cerceta pe cei bolnavi si dadea sfaturi la credinciosii care veneau la schit. Cel mai bun sfat, pe care il dadea adeseori ucenicilor sai, era acesta: ''Ma baieti, daca vreti sa va mantuiti, sa aveti frica lui Dumnezeu, sa va paziti mintea curata si sa nu uitati pe ''Doamne Iisuse''!''

Protosinghelul Ioanichie Moroi avea si darul facerii de minuni si uneori izgonea duhurile rele din oameni.

Odata a fost chemat la Targu Neamt sa sfinteasca casa unei familii de credinciosi. Cu el a mers si fratele Constantin Ilie. Dupa ce a terminat slujba de sfintire, cre-dinciosii l-au servit cu o cana de cafea cu lapte. Batranul insa nu manca niciodata in afara manastirii. Credinciosii insistand sa guste, staretul a spus: ''Iata, binecuvantez cana aceasta si daca nu veti vedea nici un semn, atunci voi gusta''.

Binecuvantand cana cu lapte, imediat au vazut toti un sarpe invartindu-se in cana si s-au spaimantat, zicand: ''Noi am pus lapte in cana, de unde este acest sarpe? Va rog sa ne iertati''. Batranul atunci a spus: ''Acesta este diavolul lacomiei pantecelui!'' Si binecuvantand din nou cana, sarpele a disparut. La urma, gazda a aruncat laptele.

Alta data, un frate din schit voia sa se duca la Targu Neamt sa-si cumpere ceva pentru sine. Dar nu a luat bine-cuvantare de la staret. Mergand pe cale, sapte diavoli in chip de calugari, foarte groaznici la vedere, l-au intampinat si il bateau cu bastoane de foc, chinuindu-l cumplit si fugarindu-l prin padure. Apoi, ajungand la schit, fiind urmarit de diavoli, striga in auzul tuturor: ''Nu ma lasati! Sapte fug dupa mine! Nu ma lasati! Sapte dupa mine!''

Fratii, prinzandu-l, l-au legat si i-au spus staretului. Iar el i-a facut rugaciune de dezlegare de blestem si de izgonire a duhurilor necurate. Apoi a spus fratilor sa-l dezlege. Fratii insa i-au zis: ''Dar daca fuge iar?'' Iar staretul le-a raspuns: ''Nu va temeti. Daca l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai tineti voi legat!'' Si asa cu rugaciu-nile batranului, fratele s-a facut cu totul sanatos.

Iata doar cateva din faptele minunate ale cuviosului ieroschimonah si staret Ioanichie Moroi, care a povatuit Schitul Sihastria timp de 35 de ani si a format duhovni-ceste numerosi tineri, in fruntea carora era si viitorul Arhimandrit Cleopa Ilie.

Carti Ortodoxe

Cuprins