SCHITUL SIHASTRIA INTRE ANII 1945-1946


SCHITUL SIHASTRIA INTRE ANII 1945-1946

 

Odata cu incetarea razboiului, lucrarile de reinnoire a schitului, incepute in anul 1942, au continuat inca trei ani. Astfel, in anul 1945 s-a terminat si s-a sfintit trapeza noua, unde puteau lua masa peste o suta de persoane. De asemenea s-au terminat in buna parte chiliile de pe latura de nord a incintei, cu zece incaperi mari, si bucataria pentru intreaga obste. In anii 1945-1946 s-a refacut si corpul de chilii din partea de sud a incintei, compus tot din zece incaperi, insa mai mici.

 

Iata ce povestea Parintele Cleopa despre greutatile care le-a intampinat cu innoirea schitului: ''Cand m-au numit staret, era foarte greu. Schitul nu avea nici de unele. Hramul venea si noi nu aveam nimic pregatit. Chiliile erau arse si clopotele topite, iar la biserica mare fusese de asemenea mistuit de flacari acoperisul. Atunci m-am dus la Manastirea Neamt sa imprumut ceva bani. Dar nu mi-au dat, caci nu aveau fonduri.

 

Apoi am trecut pe la Protosinghelul Ioachim Spataru, omul lui Dumnezeu! La el se afla un bun crestin din Bucuresti, Constantin Valsan, director general la Telefoane. Acesta, auzind ca nu avem nimic pentru hram, mi-a dat 800.000 de lei, bani multi pe vremea aceea. Cand am venit la Sihastria, ma astepta Parintele Ioil Gheorghiu, duhovnicul nostru, care se ruga lui Dumnezeu ca sa primim ceva ajutor. Auzind de donatia primita, s-a mirat si a multumit lui Dumnezeu''.

 

In primavara anului 1946, credinciosii din comuna Radaseni - Suceava, care fusesera evacuati pe timpul razboiului in padurile din jurul Sihastriei, au hotarat sa construiasca, in mod gratuit, un nou paraclis de iarna in locul celui incendiat in anul 1941, cu acelasi hram - Sfintii Parinti Ioachim si Ana.

 

Ctitorul acestui nou sfant lacas a fost Ieromonahul si duhovnicul Gherasim Campanu, originar din acelasi sat. Pana la sfarsitul anului 1946, paraclisul era aproape gata. Lipsea doar catapeteasma, care era in lucru, si pictura interioara. Prin aceasta, locuitorii din Radaseni, ca si din alte sate, au savarsit un act de recunostinta lui Dumnezeu si nevoitorilor din acest schit, pentru ca au fost izbaviti de primejdii si de moarte la Sihastria, pe timpul razboiului din vara anului 1944.

 

In acesti doi ani, 1945-1946, a randuit Dumnezeu sa vina numerosi tineri si varstnici in obstea schitului, marindu-se mult numarul vietuitorilor. Aceasta s-a intam-plat din doua motive. Intai, din cauza foametei si a saraciei care amenintau intreaga tara, si al doilea, pentru renumele deosebit pe care incepuse sa-l aiba Protosin-ghelul Cleopa. De aceea Schitul Sihastria luase o amploare atat duhovniceasca, cat si materiala deosebita.

 

Sufletul acestei propasiri era, desigur, Parintele Cleopa, omul lui Dumnezeu, care incepuse sa fie tot mai vestit in partea locului. Caci in timp ce alte manastiri si schituri aveau lipsa de personal si mai ales lipsa de parinti duhovnicesti, Sihastria inflorea din zi in zi datorita blandului si milostivului egumen al acestui schit. El era parinte, tata si povatuitor sufletesc al tuturor: calugari, intelectuali, credinciosi de rand, saraci si cersetori.

 

Zilnic era cautat de toti si statea in mijlocul mul-timii, ajutand, sfatuind, mustrand, hranind si impacand pe fiecare. Astfel, Parintele Cleopa s-a facut cunoscut in tara mai ales prin darul cuvantului si prin predici, apoi prin spovedanie si sfatuire duhovniceasca, si, al treilea, prin milostenie.

 

Datorita bunatatii si intelepciunii sale duhovnicesti, Dumnezeu sporea harul si darul in el si le revarsa peste obstea acestui schit, cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestui sfant asezamant.

Carti Ortodoxe

Cuprins