4. Activitatea desfasurata ca episcop

Fiind deci hirotonit episcop, Ioan a desfasurat o intensa activitate invatatoreasca misionara, de redresare a moravurilor. Predica cu timp si fara timp, pentru a invata pe cei care ii fusesera incredintati.

Afland ca in Fenicia se mai aduceau jertfe idolilor, "a adunat monahi inflacarati de ravna dumnezeiasca si, inarmandu-i cu legile imparatesti, i-a trimis impotriva templelor idolesti". Afland, apoi, ca gotii nomazi din preajma Dunarii sunt dispusi si doritori sa li se predice cuvantul Evangheliei, a cautat barbati ravnitori de lucrare apostolica, pe care, dupa ce le-au predicat gotilor cuvantul Evangheliei, i-a hirotonit, punandu-i in fruntea lor. A scris episcopului Leontius al Ancirei o epistola, in care ii vorbea despre convertirea scitilor si-l ruga sa trimita barbati destoinici pentru indrumarea acestora .

A combatut pe arieni, care obisnuiau sa-si propage credinta cantand cantari de noapte, al caror text era impregnat de erezia lor. El contrapune acestor manifestari altele mult mai stralucitoare. Obiceiul executarii acestor cantari antifonice se pare ca a fost introdus de Sfantul Ignatie al Antiohiei . A combatut, de asemenea, pe arianul Gainas, care ceruse imparatului Arcadius o biserica dintre cele ortodoxe, pentru a servi ca lacas pentru adunarea arienilor.

Se impotriveste, de asemenea, marcionitilor , si pe unii care faceau parte din grupul ereticului Macedonie ii converteste la dreapta credinta . Paralel, el incepe lupta de insanatosire a moravurilor, atat in Constantinopol, cat si in afara lui.

In primul rand, condamna viata dezordonata a clericilor, isi indreapta cuvantul impotriva prefacutei "convietuiri a fratilor", de fapt impotriva acelei convietuiri pacatoase si nerusinate a unor clerici cu acele femei numite "subintroduse", si le arata ca cei care conduc lupanarele sunt mai buni decat acesti oameni rai, care mai traiesc si in erezie». Pentru ca aceia, locuind departe de laboratorul mantuirii, deci, de Biserica, nu fac atata rau cat acestia care "in Biserica fiind, ii imping catre imbolnavire si pe cei sanatosi" .

Condamna, apoi, pe acele vaduve care traiau la casele lor, dar care nu aratau o comportare morala adecvata starii lor. Le indeamna sa-si struneasca trupul prin post, sa se abtina de la a merge Ia baile (publice); sa nu mai poarte vesminte necuviincioase, iar daca nu pot sa duca un astfel de mod de viata, sa purceada la a doua casatorie, pentru a nu fi batjocorita legea Domnului .

In al doilea rand, incepe a vorbi impotriva nedreptatii de tot felul; condamna lacomia, temelia nedreptatilor, pentru a zidi, apoi, edificiul dreptatii. "Pentru ca asa fac arhitectii cei intelepti: mai intai distrug edificiul (cel vechi si putred) al minciunii si apoi pun temelia (edificiului celui statornic al adevarului), dupa cum (se spune) in (cartea) profetului (Ieremia): Te-am pus peste neamuri si imparatii ca sa smulgi si sa sadesti, sa darami si iarasi sa zidesti (Ier. l,10)" .

Exemplu al cumpatarii se da pe sine insusi; mesele de la palatul episcopal devin foarte sobre. Episcopul Ioan ia masa singur. Cheama pe iconom, cerceteaza registrele si, "gasind ca unele cheltuieli nu (se faceau) in folosul Bisericii, a poruncit ca sumele afectate (in acest scop) sa fie sistate". Ajungand la capitolul "care prevedea cheltuieli pentru episcop si gasind (ca se facea) o risipa neobisnuita, a poruncit ca banii care erau de prisos sa fie transferati la spital, si, pentru ca era nevoie, el a construit mai multe spitale, pe care le-a pus sub conducerea a doi preoti cucernici; inca si medici le-a adus, si bucatari, si muncitori fara familie, pe care i-a pus in slujba acestora. Si s-au bucurat de ingrijire nu numai (localnicii), ci si strainii veniti (intamplator) in partea locului si cuprinsi de boala" .

Episcopul Ioan a inteles sa puna randuiala nu numai in Constantinopol, ci si in afara lui, mergand pana la Efes. Lui i s-a adus la cunostinta de catre Eusebiu, episcopul de Valentinopolis, ca episcopul Antonin a hirotonit pe bani sase episcopi. Murind intre timp Antonin, Ioan merge la Efes, depune pe cei sase episcopi simoniaci si hirotoneste pe Heraclid, care provenea din Cipru si care facuse parte dintre monahii din Scetis .