6. Episcopul Ioan si monahii din pustiul Nitriei

Monahii, in numar de peste trei sute, deznadajduiti au venit in Palestina, iar de aici la Constantinopol si au chemat pe episcopul Ioan in ajutor . Ioan le-a oferit acestora gazduire, - dar n-a intrat in comuniune cu ei; cele necesare hranei le-au fost oferite de unele femei pioase, indeosebi de Olimpiada, iar el, asumandu-si rolul de mijlocitor, a scris lui Teofil sa-i ierte sau sa vina la Constantinopol pentru a-i acuza. Drept raspuns, Teofil i-a scris: "Presupun ca nu esti necunoscator al canoanelor de la Niceea, prin care se stabileste ca episcopul sa nu faca judecata dincolo de granitele (eparhiei sale). Daca nu ai stiut (acest lucru), invatand (acum, cauta) sa stai deoparte de reclamatiile (indreptate) impotriva mea. (Sa stii ca) daca ar trebui sa fiu judecat, (atunci) ar trebui sa fiu judecat de catre egipteni, si nu de catre tine, care te afli cale de saptezeci si cinci de zile, departe de noi". Astfel stand lucrurile, si neputand sa faca pace, a scos aceasta problema din preocuparile sale . Monahii insa s-au adresat imparatesei pentru a le face dreptate, imparateasa le-a promis ajutorul ei si a rugat pe imparat sa dispuna convocarea unui sinod, Ia care Teofil sa fie judecat pentru abuzurile sale, lucru pe care el l-a si facut.

In sfarsit, cu Acacius, Antioh si Serapion s-au coalizat femeile vaduve pe care episcopul Ioan le mustrase pentru comportamentul lor si imparateasa Eudoxia, pe care episcopul Ioan o certase pentru savarsirea unei nedreptati. "Pentru ca s-a intamplat ca imparateasa sa mearga catre via imparateasca si intrand ea in via unei femei vaduve care era in apropierea viei ei, fie ca a vrut, fie ca n-a vrut, a rupt un strugure si a zis: "Am intrat din greseala. Cu toate acestea, (via) nu (mai) poate sa ramana a stapanei ei, ci ii voi da in loc o (alta) vie mai mare si mai buna". Vaduva n-a acceptat acest lucru, ci, venind la Ioan, l-a rugat sa intervina sa i se inapoieze via. Ioan a intervenit, dar imparateasa n-a cedat, fapt care l-a facut pe Ioan sa porunceasca superiorului bisericii episcopale sa inchida portile bisericii atunci cand Eudoxia ar fi voit sa intre in biserica . Luand cuvantul in biserica si vorbind impotriva viciilor femeilor, poporul si episcopii defavorabili lui au interpretat acest cuvant ca fiind la adresa imparatesei .

In sfarsit, a venit la Constantinopol Teofil, "incarcat (cu nimicuri) stralucitoare din Egipt si India, intocmai ca un carabus (incarcat) cu murdarie, raspandind mirosul infect al invidiei" . Eudoxia, care urmarea sa se razbune impotriva lui Ioan, a uitat de scopul dintai al venirii lui Teofil, anume acela de a fi judecat pentru abuzurile savarsite, si, indata ce acesta a sosit, l-a chemat la ea, pe el si pe ceilalti episcopi, si i-a castigat de partea ei. Teofil a pus in miscare viclenia-i cunoscuta. A chemat pe cei doi diaconi exclusi din Biserica de catre Ioan, din cauza faradelegilor pe care le comisesera, si, promitandu-le ca vor fi repusi in treapta slujirii lor, i-a convins sa formuleze reclamatii impotriva lui Ioan in acelasi timp, imparateasa a dorit sa aiba asentimentul episcopului Epifanie, din Cipru, caruia, chemandu-l, i-a zis: "Cinstite Parinte, Ioan este un eretic si toti subscriu sa fie exilat, dar subscrie si tu". El a zis: "Daca Ioan este eretic, se cuvine sa mearga in exil, iar daca nu este eretic, ci a fost condamnat sa mearga in exil pentru ca a insultat pe inaltimea voastra, se cuvine sa fie iertat; pentru ca si inaltimea Voastra greseste fata de imparatul ceresc"