Mi-am scos poemele din gând, Să nu scriu poezie pe morminte Dar lacrimi mi se-așază-n rând Și se transformă în cuvinte.
Doamne, zidește-mi biserici în suflet, Troițe să-nsemne drum drept, Nu vreau în viața mea urlet, Trezește-mi gându-nțelept.
Obicei din zona Geoagiului, din ajunul Craciunului. Aţi gătat colacii de conţi? Aţi pregătit merele şi nucile? Deschis-aţi poarta? Legat-aţi câinii
Poezie inspirata de Missa Solemnis a lui Beethoven. Cernută lumină prin vitralii, Missa Solemnis şi albe dalii. Mâini împreunate şi făclii, Îngerul curând va veni.
Ne naştem lut, înnobilaţi cu suflet Şi clipele le încrustăm în noi, Viaţa adesea ni-este urlet, Lacrima o transformăm în ploi.
Gândurile le-am spălat în roua dimineţii, Geamuri cu lumină eu deschis-am vieţii. Genunchii mi-am plecat în sfântă rugăciune, Cenuş-am spulberat-o, să nu se mai adune.
Ce suflet porti in tine piatra? Stai nemiscata, inteleapta. Te spala apa, Te bantuie furtuna
Cu talpile goale, starnind praful din glie, Noi alergam si ulita era doar bucurie. Ne imbraca blanda lumina, In jocul nostru fara vina.
Haos, confuzie, disperare. Privesc cu groaza spre soare. Asta vrei Tu oare Doamne
Inima mi-e plina de tristete, De atata rautate-n noi, De ce lasi Doamne sa ne-nghete, Lacrimi neplanse in puhoi