Muzica Bizantina a patruns in tarile care s-au gasit in legatura canonica cu Patriarhia de CONSTANTINOPOL. Intre poporul roman si Bizant au existat  legaturi economice si culturale permanente, datorita pozitiei geografice a teritoriului Romaniei,a prestigiului politic si cultural al Bizantului.
          
Inceputurile muzicii  bizantine la romani sunt strans legate de aparitia si raspandirea  crestinismului pe aceste meleaguri, consemnat inca din primele secole ale erei noastre. Biserica  incepe sa se organizeze  in  Dacia Pontica sau Scythia Minor in secolul IV , cand este atestat existenta primei episcopii la Tomis (369) si cum dovedesc numeroasele urme de basilici si cimitire, ca si obiectele si inscriptiile scoase la iveala de sapaturile arheologice. Nu numai in Dobrogea, ci si in celelalte provincii de pe teritoriul Daciei Romane gasim astfel de urme. In secolul  IV, imparatul bizantin Justinian, recucerind pe malul sting al Dunarii o serie de capete de pod, aduce aici soldati si misionari, refacand in intregime cetatea militara de la Sucidava-unde s-a descoperit cea mai veche basilica de la nord de Dunare.

In faza comunitatilor satesti si populare (sec IV-IX),  crestinismul populatiei stra-romane s-a redus, pana la organizarea, la insusirea elementelor de baza ale noii credinte si la practica simpla a cultului, din care muzica nu poate lipsi. Astfel, in secolul IV, pe vremea persecutiei lui Athanaric, Sava de la Buzau, martirizat la 12 aprilie 372, canta psalmi in biserica si cultiva cantarea psalmilor cu mare zel.

Pana in secolul VI, in muzica de cult in faza sa de formare, nu existau deosebiri esentiale intre felul de – a se canta la Bizant si la Roma.  Marturie a muzicii bizantine in perioada de inceput este Condacul Nasterii care a circulat intr-o forma mult mai simpla probabil, decat cea transmisa de manuscrisele medievale, cum era posibila intr-o transmitere orala. Constructia modala a condacului – glas 3 autentic-este aceeasi in manuscrisele secolelor XIII, XVIII, sau contemporane, fapt ce dovedeste vechimea acestui imn. Incepand cu secolele IX-X si pana dupa jumatatea secolului XVII este cunoscuta si prezenta limbii slavone ca limba de cult. Printre cele mai vechi texte slavone scrise in tinuturile romanesti, dupa care s-a cantat, se pastreaza un MINEI pe luna martie, numit "CODEX SUPRASLIENSIS”, datand din secolul  XI. Din sec. XIII, se pastreaza fragmente dintr-un minei cu indicatia ehului la tropare si condace, din sec.XIII-XIV se pastreaza partea a doua a Octoihului de la Caransebes cu cantarile glasului 5-8 iar din sec XIV (1346), provenit de la Bistrita-Oltenia, Psaltirea slavona, cu pretioase lamuriri  asupra cantarii psalmilor la originea lor "scrisa la Boreci de Branco Mladenovici, cu mana lui Ion Azov theologul”.

Paralel cu limba slavona, a circulat in continuare pe teritoriul Romaniei intre sec. V- XIV, limba greaca. Odata cu aceasta a circulat si muzica bizantina cu text grecesc, in toate tinuturile romanesti, desi acestea s-au dezvoltat separat multe secole. Odata cu aparitia formatiilor feudale se semnaleaza existenta mai multor biserici in provinciile romanesti, ceea ce face ca intr-o scrisoare din anul 1234 a Papei Grigorie al IX-lea, adresata fiului regelui Ungariei, sa se vorbeasca de existenta unor episcopi romani, numiti "pseudo- episcopi ai ritului grec",de unde concluzia ca, in aceasta vreme, muzica bizantina capata o mai mare raspandire pe teritoriul locuit de romani.

In Dobrogea incepand cu 1204, se infiinteaza arhiepiscopia Vicinei, se organizeaza biserica si implicit, muzica bizantina patrunde si mai mult. Dupa formarea statelor feudale, in Tara Romaneasca (1330) si Moldova (1359) are loc o mai temeinica organizare a bisericii. Primii mitropoliti ai Tarii Rominesti (Iachint, Hariton, Antim Critopulos)  greci de origine, depinzand de Constantinopol, a contribuit mult la raspandirea muzicii bizantine.

In sec.XIV si XV, muzica bizantina este promovata tot mai sistematic, ca urmare a infiintarii unui mare numar de manastiri romanesti-in toate provinciile –centre de cultura muzicala, unde se invata cu temeinicie cantarea traditionala bizantina, fixata ,canonizata si conservata. Prin numeroase ctitorii, daruri si inchinari de manastiri, domnitorii romani din sec.XIV, XV si XVI intretin legaturi directe cu centrele culturale importante din Orientul ortodox, in primul rand cu Athos si Constantinopol, sprijinit astfel cultivarea muzicii bizantine pe teritoriul Romaniei. Aceasta este calea directa prin care romanii sunt mostenitorii culturii si civilizatiei bizantine, Muntele Athos dispunind de o celebritate deosebita ca centru de practica liturgica si implicit de muzica bizantina, atragand aici la studiu calugari din toata lumea ortodoxa. Inca de la intemeierea Principatelor, Vladislav I (1354-1377) trimite numerosi calugari la Muntele Athos, in manastirile Zograful, Hilindar si Cutlumuz, pentru desavarsire. 

Avantul cultural de la inceputul sec.XV este marcat de o creatie poetico- muzicala autohtona "Pripealele” lui Filotei de la Cozia – fost logofat al lui Mircea cel Batran(1386-1418) sub numele de Filos –nascute sub denumirea de ,,Marimuri’’ sau ,,Veliceanii’’. Micile tropare ale lui Filotei care se  canta dupa  polieleu, scrise in jurul anului 1400, cu stihuri alese din psalmi de Nichifor Vlemmidis (1197-1272)-unul  dintre cei mai de  seama reprezentanti ai  societatii  grecesti de  la Nikeia sec. XIII-au  circulat  in  manuscrise medievale la romani, ca si la toate  popoarele  slave  ortodoxe, pastrandu-se in cel putin 24 manuscrise slave (sec.XV-XVII), dintre care  13 sunt pe teritoriul  Romaniei, cel  mai  vechi datand din1437.
 
Pana in sec.XV nu cunoastem manuscrise muzicale bizantine scrise pe teritoriul Romaniei, cele existente fiind aduse din alte parti. Din acestea amintim:,,Lectionarul”grecesc din  Iasi, scris  in notatie ecfonetica, la  Constantinopol in  sec. XI-XII si apoi  adus in  Romania  si  de  care s-a ocupat Gr.Pantiru.       Manuscrisele grecesti: IV-39 de la Biblioteca Centrala Universitara-Iasi, scris in sec. XIII si 953 de La Biblioteca Academiei Romane, scris in sec.XIV, ambele in notatie medio-bizantina sunt de asemenea  aduse la noi din alte parti. In sec. XV documentele ne arata ca "pe vremea lui Stefan cel Mare psaltii cantau dupa carti numite (mai tarziu n.n.) "Psaltichii", iar Kogalniceanu in "Letopiseti" pomeneste de "Cartea de muzica Psaltiki", a capelei domnesti de la Cetatea Neamtului, din timpul lui Stefan cel Mare.

Daca pana acum am facut doar unele mentiuni despre muzica bizantina ce se invata practic, pe cale orala, in Moldova, la Putna, incepand cu ultimele decenii ale sec.XV si pana spre sfarsitul sec.XVI, muzica bizantina a fost invatata pe manuale dupa neume muzicale, in scoala organizata cu dascali. Existenta scolii nu este atestata documentar direct, cercetarile intreprinse in ultimele decenii insa, au dus la descoperirea unor manuscrise cu semiografie bizantina care ne-a permis sa stabilim existenta pe teritoriul Romaniei a catorva scoli in perioada medievala, dintre care cea mai veche a fiintat la Putna.

Printre compozitorii si dascalii de muzica bizantina de la Putna, alaturi de Eustatie, Ioasaf, Antonie, Ioan Diaconu, Kyr Gheorghie, ne atrage atentia Dometian Vlahu, al carui nume vadeste originea lui romana. Faima scolii de la Putna mersese pana dincolo de hotarele tarii cum aflam din scrisoarea lui Al. Lapusneanu, domnul Moldovei, datata din 6 iunie 1558, adresata comunitatii ortodoxe din Lvov: "Trimiteti-ne de  asemenea, patru cantareti, tineri si buni si noi ii vom invata cantarea greceasca si sarbeasca (slavona). Dupa ce vor invata ii vom trimite la voi (inapoi); trebuie numai  sa aiba glas bun; ne-au fost, de asemenea, trimisi la invatatura si cantareti din Przemysl”.

Circulatia cantarilor psaltilor putneni din cele noua manuscrise scoate in evidenta atat valoarea muzicii cat si durabilitatea ei in timp, fiind utilizata in practica de strana a centrelor manastiresti din Moldova in tot sec.XVI. Aceste manuscrise contin o muzica bizantina autentica, aflata in uz la Bizant, la Muntele Athos si multe alte centre manastiresti din  Orient, fiind pastrata in manuscrise si in traditia orala, cai prin care a patruns si in tarile romane.

Acest centru de mare inflorire spirituala si artistica ce a stralucit in Moldova mai bine de o suta de ani (sec.XV-XVI),a fost reliefat aproape de catre toti muzicologii romani care s-au ocupat de muzica romaneasca medievala. In ultimele decenii, numeroase sunt studiile consacrate a acestei scoli, iar in ultimii ani, 1980-1981, Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu si Titus Moisescu au publicat in intregime 2 manuscrise muzicale, provenind de la Putna, in colectia Izvoare ale muzicii romanesti, vol.III si IV "Documenta”, scotand in evidenta contributia psaltilor-compozitori romani la patrimoniul culturii muzicale bizantine.

In Tara Romaneasca, Transilvania si Banat a circulat aceeasi muzica de tip bizantin, in biserici, in manastiri si in scoli organizate.Chiar daca nu ne-au ramas manuscrise din aceasta vreme (sec.XV-XVI), se stie c-au existat centre culturale manastiresti unde, dupa obiceiul timpului, trebuie sa se fi predat si muzica psaltica. La Brasov ia fiinta prima scoala romaneasca inca din 1495, unde muzica psaltica va fi cultivata fara intrerupere. In sec.XVII arta bizantina din Muntenia si Moldova incepe sa fie romanizata, pe vremea lui Matei Basarab si Vasile Lupu, cantandu-se la strana-practic, fara neume muzicale-si romaneste.

Pentru sec.XVII nu se cunosc pe teritoriul Romaniei scoli de muzica bizantina, in sensul celor de la Putna, Scheii Brasovului sau cea din vremea lui Brancoveanu, se continua insa alcatuirea unor colectii de cantari, in exclusivitate in limba greaca, necesare manastirilor, mitropoliilor si bisericilor domnesti. Se cunosc circa 20 de manuscrise din acest secol, scrise aproximativ jumatate de romani sau de romani, dupa cum urmeaza: Biblioteca  Academiei R.S.Romania, mss.nr.m,1096 (anul 1624), 791(anul 1665), 663(anul 1695), 564(Cozia), 102, 832(ante 1710) etc.; Muzeul  Olteniei-Craiova, ms. nr. 52 (1695?), 99; Biblioteca Centrala  Universitara-Iasi, mss. nr.III.73(anul 1626) ,III.85, III.86, III.88;Biblioteca  Academiei  Cluj-Napoca ,ms. nr. 0356(scris probabil  in Transilvania,are insemnari din anul 1712);BUC.mss. nr.552 si 550. 

O buna  parte din  aceste manuscrise, alaturi de altele,  care se pastreaza  in biblioteci straine, au fost folosite -  la sfarsitul sec.XVII si inceputul sec.XVIII - ca izvoare sau surse originale de catre  Filothei sin  Agai Jipei, pentru "romanirea cantarilor".
            
Extras din "Cultura muzicala de traditie bizantina pe teritoriul ROMANIEI in sec. XVIII si inceputul sec. XIX si aportul original al culturii autohtone"  
                                                                                         SEBASTIAN  BARBU-BUCUR