Muzica bizantina s-a format, s-a dezvoltat si a evoluat in cadrul Imperiului Bizantin. Termenul de “muzica bizantina” este relativ recent, cercetatorii moderni intrebuintandu-l pentru a desemna pe de-o parte, cantarea intalnita in cultul Bisericii Ortodoxe, iar pe de alta, o serie de melodii care erau interpretate in cinstea imparatilor bizantini si a familiilor imperiale. Acestea au fost transferate ulterior in zona liturgica sub forma imnelor la inchinarea arhiereilor inainte de inceperea Sfintei Liturghii si sub forma polichroniilor (urari de “la multi ani”), in diverse ocazii.
Principalele elemente utilizate in cantarea psaltica sunt urmatoarele: notele, gamele, ritmul (recitativ, irmologic, stihiraric si papadic), semnele vocale, semne de durata, semnele consunante, marturiille, ftoralele, genurile (diatonic, cromatic si enarmonic), modurile(cele 8 glasuri), accidentii, sisteme le muzicale (tetracord, pentacord, octava).
Sunetele muzicale
Sunetele muzicale emise de catre om prin intermediul instrumentelor muzicale sau al corzilor vocale se numesc note. Fiecare nota este caracterizata de: inaltime, durata, timbru. Aceste trasaturi diferentiaza un sunet muzical de un zgomot. In general, in muzica, o nota este un sunet cu inaltime precisa.
In perioada de inceput a muzicii bizantine, principalul procedeu de grafie muzicala era cel cu ajutorul alfabetului elin. Astfel notele muzicale ale muzicii bizantine sunt reprezentate prin primele sapte litere ale alfabetului grec: Α, Β, Γ, Δ, Ε, Ζ, Η (Alpha, Beta, Gamma, Delta, Epsilon, Zeta, Eta). Langa aceste litere a fost adaugata cate o vocala, o consoana sau diftong inainte sau dupa. De exemplu, inainte de “A” a fost adaugat “π (Pi)” rezultand nota “πΑ”; langa “B” a fost adaugat diftongul “ου” rezultand nota “Bου”; langa “Γ” a fost adaugata lvocala “α”, rezultand “Γα”; langa “Δ” a fost adaugata vocala “ι” rezultand nota “Δι”; inaintea lui “E” a fost adaugat “κ” rezultand nota “κΕ”; dupa “Z” a fost adaugata vocala “ω”, rezultand nota “Zω”; inaintea lui “H” a fost adaugata consoana “ν” rezultand nota “νΗ”.
Prin aceste sapte note ( Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni) sunt formate toate scarile muzicii bizantine.
Scarile muzicale
Numim scara sau gama, urcarea sau coborare a opt note consecutive.
Scara diatonica este formata din opt note (a opta nota fiind de fapt repetarea primei note cu o octava mai sus sau mai jos), doua tetracorduri egale, un ton de legatura (intre cele doua tetracorduri) si din sapte intervale. Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite intre sunetele lui .
Ocatava (sistemul cu opt note si sapte intervale) poate fi divizata in 72 de parti egale numite come pe care le vom numi in continuare “unitati”.
Prima nota se numeste baza iar ultima varf. Repetarea aceleiasi note este numita “unison”.
Distanta intre oricare doua sunete spre acut sau spre grav se numeste interval. (PA –DI, VU-KE, GA-ZO) Intervalul dintre doua sunete alaturate din scara muzicala se numeste ton ( NI - PA , PA - VU , KE - ZO etc . ).
Tonul format din 12 unitati este numit ton mare;
cel format din 10 unitati este numit ton mijlociu;
cel format din 8 unitati este numit mic.
Un tetracord al scarii diatonice (Ex. Ni-Di) cuprinde 30 de unitati. In muzica bizantina pe langa scara diapason este intrebuintata scara disdiapason (formata din doua scari diapason consecutive). De asemenea intalnim scari diatonice, cromatice, enarmonice corespunzatoare genurilor muzicale intalnite in muzica psaltica: diatonic, cromatic si enarmonic.
Asculta interpretarea scarii diatonice cu baza in Ni, in suire si coborare:
