Category:
articolul meu
Despre Singuratate
03 Iun 2011 Lasă un comentariu
by "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David in articole proprii, Comentariile autoarei blogului la cele citite/aflate/traite, Cuviosul Siluan Athonitul, eseuri, Iubirea Lui Dumnezeu si de Dumnezeu Etichete:articolele autoarei blogului, despre singuratate, deznadejde, iubirea de Dumnezeu, singuratate, vremea in care traim [Editează]
Singuratatea este un subiect mult prea vast, o stare de suflet mult prea complicata si cu radacini extrem de incalcite in multitudinea si varietatea lor incat despre singuratate nu se poate vorbi aici in acest spatiu restrans decat eventual intr-o forma axiomatica sau daca preferati , metaforica.
Inseamna o incercare de a cuprinde o anume esenta a acestei stari sufletesti . Imi vin doua posibilitati in minte pe moment.
Singuratatea – starea in care omul simte ca nu apartine niciunde si nimanui (asta doar in absenta unei credinte trainice in Dumnezeu) si poate avea accente grave, adesea tragice. Si ma refer aici la tentativele de sinucidere in special in randul tinerilor care nu l-au cunoscut si nu l-au cautat pe Dumnezeu.
Tot singuratate este starea unei autoizolari pe care omul o cauta, o alege, o doreste din motive numai de el cunoscute.
In primul caz singuratatea ii este impusa omului dinafara, este cauzata de o incapacitate a individului de a se adapta la un grup/societate din felurite si multiple cauze. El nu corespunde cerintelor grupului/societatii respective care il ostracizeaza in consecinta. De aici apare de multe ori aspectul tragic de care aminteam mai sus.
In al doilea caz singuratatea este cauzata de nevoile interioare ale individului care pot fi dictate de personalitatea lui ,sau dimpotriva, de niste cerinte de moment, de scurta durata. Intrucat este autoimpusa, aceasta forma de singuratate nu capata , de regula, dimensiuni tragice. Este ceea ce se numeste insingurare . Dureaza mai mult sau mai putin in timp si de obicei se autodesfiinteaza tot asa cum s-a autoinfiintat.
Dar asta inseamna sa filosofam pe marginea acestei teme si riscam sa nu ajungem nicaieri… Felul in care concepem si traim singuratatea sta in noi, fiecare individ este unic, el vede , intelege si traieste viata in mod diferit.
Doresc sa vad lucrurile in mod practic, concret, si raportate totusi la viata spirituala , prin ochii omului care are dragoste de Dumnezeu. Nu orice fel de dragoste, ci iubirea adanca ce te face sa Il vezi peste tot, sa vrei sa-L simti mereu langa tine si sa traiesti efectiv in El. Se ajunge greu aici, cu o vointa mare, cu nevoire si mai mare, cu rugaciune la toata vremea si in tot locul , dar mai ales cu smerenie si iubire . Iubirea pentru Domnul Dumnezeul nostru nu exclude iubirea de familie, de copii, Dumnezeu nu este nicidecum gelos pe cei pe care noi ii indragim , iubindu-i deopotriva . Totodata acest fel de iubire difera total de sentimentele omului pentru cei dragi ai lui.
Si atunci cand ai o familie , dar si atunci cand nu ai familie si prieteni , adica alte persoane de care sa te atasezi si care sa-ti umple viata , relatia ta apropiata de Dumnezeu de care nimic si nimeni nu te poate desparti este garantia ca nu te vei simti niciodata singur. Nu vorbesc in teorie, am intalnit si cunoscut indeaproape astfel de oameni care nu erau nici calugari si nici asceti.
Un lucru este sigur si nu trebuie sa ne indoim nici o clipa , sentimentul apasator al singuratatii pe care aproape fiecare dintre noi il incearca sub o forma sau alta in cursul vietii sale , de multe ori in chiar mijlocul familiei inconjurat fiind de cei apropiati , poate fi “tratat” cu un medicament de suflet care este infailibil si oferit noua gratis: dragostea si apropierea de Tatal ceresc Care ne asteapata cu bratele deschise spre a ne oferi mangaierea si siguranta dupa care tanjim atata! Iubirea Lui pentru noi este infinita , mai presus de dragostea de care este capabila vreo fiinta omeneasca. Mai suferim noi , avandu-L pe Domnul cu noi , de singuratatea care aduce cu sine neagra deznadejde?
“Domnul iubeste pe toti oamenii , dar inca si mai mult il iubeste pe cel care Il cauta……O mare bucurie e in aceste cuvinte: daca Domnul e al nostru , atunci toate sunt ale noastre . Iata cat de bogati suntem.” (Cuviosul Siluan Athonitul – Intre Iadul deznadejdii si iadul smereniei)
AMIN
Cristina David
